In weekend-ul in care am vizitat Palatul Cantacuzino si Muzeul Iulia Hasdeu, despre care v-am povestit acum ceva vreme, am fost si la Castelul Pelisor (Pelesul era inchis pentru conservare). Am ezitat un pic sa va scriu si despre el, pentru ca e o locatie foarte cunoscuta, s-au scris mii de articole, carti si povesti despre el, asa incat mi-a fost teama ca articolul meu nu va aduce nimic nou fata de ceea ce stiti deja despre Pelisor. In final, ceea ce aduce nou acest articol este recomandarea de a-l vizita, daca pana acum nu ati avut ocazia, sau de a-l revizita, pentru ca orice revedere va aduce cu sine ceva nou. Pentru mine, noua si placuta surpriza a fost prezenta si prezentarea ghidei care a coordonat acest tur.
Am avut ocazia sa vizitez Pelisorul de cateva ori de-a lungul copilariei si adolescentei mele. De fiecare data, l-am revazut prin ochii specifici varstei; intai ca orice fetita de pana in 10 ani, care viseaza sa fie printesa, apoi cu ochi curiosi sa descopere ce se ascunde dincolo de fiece usa sau coltisor si bineinteles amuzata si fascinata de papuceii cadrilati, cu elastic pe care erai obligat sa ii incalti peste incaltamintea cu care venisei (intre timp papuceii au fost inlocuiti cu o protectie de plastic).
Cum a inceput totul?
Constructia Castelului Pelisor a durat 3 ani (din 1899 pana in 1902) si a fost cadoul oferit de Regele Carol I principilor mostenitori, Ferdinand si Maria. Insa decorarea palatului, a revenit Principesei, si mai apoi Reginei Maria. Castelul Pelisor a fost deschis publicului in februarie 1993.
Dar, pe langa amuzantii papucei, una dintre imagine care mi-au ramas inscrise "pe retina" inca din copilarie, este Camera de aur (sau Dormitorul de aur). Mi-a fost intotdeauna greu sa imi imaginez cum ai putea locui/sta intr-o astfel de camera (asta bineinteles dupa ce depasesti etapa fascinatiei de moment). Dormitorul de aur este construit si decorat dupa desenele reginei si mobilat cu obiecte sculptată in lemn de tei aurit. Peretii par acoperiti de plante agatatorare in chip de frunze de ciulini, simbol al Scotiei si locul natal al Reginei Maria. La randul ei, intreaga retea de ciulini stilizati este si ea "cu totul si cu totul de aur". Personal, intregul dormitor ma duce cu gandul la palatele rusesti (pe care imi doresc atat de mult sa le vizitez), ceea ce nu cred ca este cu totul lipsit de temei; sa nu uitam ca mama reginei Maria a fost mare ducesa a Rusiei, Maria Alexandrovna Romanova, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Aspectul aceste incaperi este pe cat de opulent si bizar, pe atat de contrastant cu celelalte incaperi ale palatului, mai putin incarcate si mai luminoase.
Insa dincolo de toate acesta, intotdeauna am considerat Castelul Pelisor a fi mai cald, mai primitor, mai functional si mai ancorat in viata de zi cu zi, decat Pelesul, cu puternica influenta germanica a Regelui Carol. Mai aproape de a fi un camin, decat o resedinta regala, "Elegant, dar functional" imi pare a fi motto-ul dupa care a fost construit si decorat micul palat. Se prea poate ca aceasta impresie a mea, pur personala, sa se datoreaze dorintei Reginei Maria, de a ingloba in stilul ales pentru decorarea Pelisorului, elemente de arta romaneasca inspirate atat din traditionalul zonei Prahovei, din cel brancovenesc, cat si stilul modern al anilor 1900.
Una dintre surprizele vizitei la Pelisor a fost ghidul care ne-a insotit pe tot parcursul turului. Extrem de bine documentata si capabila sa raspunda intrebarilor adresate de turistii din grup, mai mult sau mai putin cunoscatori ai amanuntelor si evenimentelor istorice, ne-a indrumat cu rabdare prin fiecare incapere (deschisa publicului) a palatului si, cel putin din punctul meu de vedere, ne-a ingaduit timp suficient pentru a admira fiecare camera in parte. Se poate sa fi contribuit si faptul ca nu am fost un grup foarte mare (in jur de 20 de persoane), insa, dupa experienta traita la Muzeul Cotroceni (detalii aici) cred ca merita apreciata atitudinea, efortul si prestatia ghidei de la Pelisor. De asemenea am remarcat si deopotriva apreciat dictia impecabila, atat in romana, cat si in engleza, ceea ce rar am semnalat cu ocazia altor tururi ghidate, in Romania.
Cum a inceput totul?
Constructia Castelului Pelisor a durat 3 ani (din 1899 pana in 1902) si a fost cadoul oferit de Regele Carol I principilor mostenitori, Ferdinand si Maria. Insa decorarea palatului, a revenit Principesei, si mai apoi Reginei Maria. Castelul Pelisor a fost deschis publicului in februarie 1993.
Dar, pe langa amuzantii papucei, una dintre imagine care mi-au ramas inscrise "pe retina" inca din copilarie, este Camera de aur (sau Dormitorul de aur). Mi-a fost intotdeauna greu sa imi imaginez cum ai putea locui/sta intr-o astfel de camera (asta bineinteles dupa ce depasesti etapa fascinatiei de moment). Dormitorul de aur este construit si decorat dupa desenele reginei si mobilat cu obiecte sculptată in lemn de tei aurit. Peretii par acoperiti de plante agatatorare in chip de frunze de ciulini, simbol al Scotiei si locul natal al Reginei Maria. La randul ei, intreaga retea de ciulini stilizati este si ea "cu totul si cu totul de aur". Personal, intregul dormitor ma duce cu gandul la palatele rusesti (pe care imi doresc atat de mult sa le vizitez), ceea ce nu cred ca este cu totul lipsit de temei; sa nu uitam ca mama reginei Maria a fost mare ducesa a Rusiei, Maria Alexandrovna Romanova, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Aspectul aceste incaperi este pe cat de opulent si bizar, pe atat de contrastant cu celelalte incaperi ale palatului, mai putin incarcate si mai luminoase.Insa dincolo de toate acesta, intotdeauna am considerat Castelul Pelisor a fi mai cald, mai primitor, mai functional si mai ancorat in viata de zi cu zi, decat Pelesul, cu puternica influenta germanica a Regelui Carol. Mai aproape de a fi un camin, decat o resedinta regala, "Elegant, dar functional" imi pare a fi motto-ul dupa care a fost construit si decorat micul palat. Se prea poate ca aceasta impresie a mea, pur personala, sa se datoreaze dorintei Reginei Maria, de a ingloba in stilul ales pentru decorarea Pelisorului, elemente de arta romaneasca inspirate atat din traditionalul zonei Prahovei, din cel brancovenesc, cat si stilul modern al anilor 1900.
Una dintre surprizele vizitei la Pelisor a fost ghidul care ne-a insotit pe tot parcursul turului. Extrem de bine documentata si capabila sa raspunda intrebarilor adresate de turistii din grup, mai mult sau mai putin cunoscatori ai amanuntelor si evenimentelor istorice, ne-a indrumat cu rabdare prin fiecare incapere (deschisa publicului) a palatului si, cel putin din punctul meu de vedere, ne-a ingaduit timp suficient pentru a admira fiecare camera in parte. Se poate sa fi contribuit si faptul ca nu am fost un grup foarte mare (in jur de 20 de persoane), insa, dupa experienta traita la Muzeul Cotroceni (detalii aici) cred ca merita apreciata atitudinea, efortul si prestatia ghidei de la Pelisor. De asemenea am remarcat si deopotriva apreciat dictia impecabila, atat in romana, cat si in engleza, ceea ce rar am semnalat cu ocazia altor tururi ghidate, in Romania.
Per ansamblu, orice vizita la Pelisor (ca de altfel si la Peles) este o lectie de istorie, de arta, de stil si eleganta, traita pe viu.
Informatii practice:
Localizare: str. Pelesului, nr. 2, 106100, Sinaia, jud. Prahova
Program de vizitare: Luni-Joi 10.00 - 18.00 si Vineri-Duminica 10.00 - 19.00, insa recomandarea este sa verificati inainte de a va planifica vizita si calendarul de evenimente, intrucat programul poate fi ajustat in situatia in care Palatul gazduieste un eveniment sau o receptie. Aceesul in Palat se face doar cu ghid, iar tururile sunt din ora in ora, incepand cu 10:15.
Timp aproximativ de viziare: 1h - 1h30''
Timp aproximativ de viziare: 1h - 1h30''
Tarif intrare: 20 lei
Website: http://www.peles.ro/
No comments:
Post a Comment