Indiferent de continent, primavara este anotimpul trezirii la viata, cand totul se imbraca in culori pastel si parfumuri proaspete si suave. Ma intreb - cum ar fi, ca macar pentru cateva minute sa ne oprim din iuresul cotidian si sa ne bucuram aceasta renasterea a naturii? Daca ne-am dedica un pic din timpul nostru unei plimbari in parc, indiferent de vreme, pe alei linistite si mai putin umblate, doar noi si gandurile noastre, admirand copacii inmuguriti, albul si rozul gingas al florilior, respirand aerul diminetii innobilat cu parfum delicat de primavara? Cum arata si cum e viata celor care ating aceste deziderate; cei din viata carora reconectarea cu natura, cu frumosul natural este parte din viata de zi cu zi?
*
"Vechiul oras imperial" este o carte cu mireasma de flori de cires, cu descrieri atat de vizuale incat ai senzatia ca te transpui in acea lume, ca te plimbi, alaturi de Chieko prin parcurile cu alei strajuite de pomi infloriti, inconjurat de zeci de nuante de roz si rosu, de verdele proaspat al ierbi, vegheat de muntii inca inzapeziti.Povestea, desi nu foarte bogata in actiune, te poarta printre sarbatorile bogat simbolistice de peste an ale fostei capitale imperiale - Kyoto, alcatuind o monografie pitoreasca, plina de culoare a acestui colt de lume.
Pentru o prima experienta cu traditiile si cultura nipona, cartea lui Yasunari Kawabata a fost un adevarat ghid in aceasta lume fascinanta a kimonourilor, templelor, gradinilor cu ciresi, a simbolurilor, a semnificatiilor ascunse ce se regasesc la fiecare pas si a zecilor de sarbatori atat de colorate si animate. La finalul cartii nu aveam cum sa nu fiu de acord cu juratii care i-au acordat premiul Nobel lui Kawabata pentru:
"maiestria literara, care infatisaza cu mare sensibilitate esenta spiritului japonez"
Am simtit, pe parcursul lecturii, si apoi mi s-a confirmat citind alte recenzii, ca traducerea, desi bine realizata, nu acopera intreaga plaja de semnificatii ale trairilor, traditiilor, evenimentelor surpinse si redate in „Vechiul oraş imperial”. Cumva limba romana pare (de data aceasta) saraca in a da si mai mult glas culturii japoneze si intelesurilor pe care Yasunari Kawabata a dorit sa le inglobeze in paginile sale. Asadar, ramane in sarcina cititorului sa completeze parcursul evenimentelor cu aceste detalii mai putin traductibile.
Povestea surpinsa desi sensibila si spirituala, este usor statica, fara schimbari bruste de ritm sau de plan. Insa acest aspect nu ar trebui sa va opreasca din citit, caci "Vechiul oras imperial" este o carte eminamente vizuala. Asadar: "Stay still and enjoy the view", vorba englezului.
Actiunea se petrece in Kyoto, fosta capitala imperiala a Japoniei, dupa
cel de-al Doilea Razboi Mondial, dar fara ca autorul sa stabileasca
coordonte temporale exacte. In centrul ei este Chieko, o tanara japoneza, adoptata inca din copilarie de familia unui tesator de chimonouri. Chieko este la varsta intrebarilor existentiale (cine suntem, de unde venim si incotro ne ducem?) si a descoperiri sentimentelor de iubire si balanseaza intre o relatie tensionata si una foarte apropiata sentimental cu parintii sai adoptivi (pe care de-altfel ii percepe ca singuri sai parinti adevarati).
Romanul este presarata cu franturi de povesti de iubuire adolescentina, impletita cu rigoarea traditionalista, iar regasirea cu sora geamana despre a carei existenta nu avea habar da peste cap tot ceea ce stia sau credea Chieko despre viata si viitorul ei. Hideo o cere in casatorie pe Naeko, desi o iubea in secret pe Chieko, insa datorita statului sau stie ca nu are multe sanse sa acceada la inima ei. Chieko la randul ei, oscileaza intre Shin’ichi, prietenul ei din copilarie si fratele acestuia mai mare, Ryusuke. Insa din toate acestea o concluzie clara se desprinde: nimic nu va mai fi la fel pentru Chieko si Naeko (sora geamana), asa cum nimic nu va mai fi la fel in Kyoto, dupa terminarea razboiului.
Extrem de utile in intelegerea seminificatiilor fiecarei sarbatori, fiecarei vizite la templu sau a legaturilor de familie sunt notele de subsol, pe care va recomand sa nu le ignorati. Ele sunt practic puntea dintre simbolistica nipona si acceptiunea europeana. Uneori, citirea acestor note m-a ajutat sa fac o paralela intre istoria ceva mai apropiata mie, cea europeana si detaliile de pe continentul asiatic, impletite cu aspecte mistice, dar, pe de alta parte mi-a strarnit si mai mult curiozitatea, determinanndu-ma sa scotocest internetul dupa detalii mai amanuntite privind cele descrise in carte.
Odata cu terminarea cartii, iti raman in minte, asemeni unor vederi ciresii infloriti sub crengile carora domnisoare in kimonouri colorate se plimba, bucurandu-se de natura, cedrii cu frunza rosie ce coloreaza muntii, atelierele in care, la razboiuri manuale de tesut prind viata broderiile ce impodobesc vesmintele traditionale japoneze. Mi-a ramas in minte si cautarea continua a unor surse de inspiratie pentru obi-uri (braurile specifice kimonourilor) si modul in care trairile sufletesti, transformarile naturii, evenimentele istorice (apropierea de cultura occidentala) prind viata si culoare pe tesaturile de matase."Vechiul oras imperial" este o carte vizuala, pe care va recomand sa o cititi cu ochii si mintea deschisa si din care sa luati energia regasiri farmecului in lucruri simple.
Lectura placuta!
No comments:
Post a Comment