Raftul de calatorie (25): Zeii Tangoului (autor: Carolina De Robertis)

Sursa: Pinterest

Zeii Tangoului a fost tema pentru a 2a intalnire a clubului de lectura Damen Tango si recunosc ca am primit-o cu entuziasm amestecat cu o doza de scepticism: o carte despre muzica, tango, saracie, dragoste neimplinita si note de erotism (asa cum anunta synopsis-ul de pe  coperta) si foarte putin despre calatorie - cel putin asa parea la prima vedere! Am acceptat totusi sa depasesc un pic tematica Raftului de Calatorie manata mai mult de curiozitate - prima carte (a mea) despre America de Sud, cultura argentiniana si Lumea Noua, in plina ascensiune, sufocata de valuri de imigranti veniti de dincolo de ocean la inceputul secolului 20. Pana la urma, o buna ocazie sa aflu lucruri noi despre un al coltisor de lume, mi-am zis.

Acum, la finalul lecturii, pot spune ca intreaga poveste m-a surprins si tinut cu sufletul la gura pana la ultima fila: o calatorie ce porneste din Italia rurala si ajunge fix pe strazile Buenos Aires-ului si in lumea tangoului aflat si el la inceput, pornind din cartierele marginase unde povestea dansului se impleteste cu cea imigrantii veniti aici din Europa in cautarea unui trai mai bun, inghesuiti in conventillos-urile insalubre si lipsite de intimitate, cu povestea femeilor devenite prostituate in lupta pentru supravietuire pe un taram necunoscut, dar si a cabareului de lux si castigurilor fabuloase, pentru ca in final povestea sa ne poarte in Montevideo, Uruguay intr-o atmosfera ceva mai calma si asezata decat a Buenos Aires-ului, dar la fel de pitoreasca.

Cehia (1) - Magie si sarbatoare - Pietele de Craciun din Praga si Karlovy Vary

La fereastra unui restaurant praghez

Craciunul la Praga a fost unul dintre visele implinite in 2017 si asta nu doar pentru frumusetea de poveste a Pietei de Craciun, cat si pentru oras in sine. De data aceasta a fost a 3 oara cand am vizitat capitala Cehiei, insa prima in care am gasit-o gatita in haine de sarbatoare (un pic de zapada ar fi transformat-o in feerie) si a fost intr-adevar de basm, asa ca nu stiu cum se vede Praga prin ochii altora, insa pentru mine ramane in top si m-as intoarce aici ori de cate ori as avea ocazia.


Revenind la povestea de iarna din Praga si ultima plimbare calatorscopica din 2017:

Ca si in alte capitale sau orase mari si aici sunt amenajate mai multe piete de Craciun; in fapt, in aceasta perioada cam tot ce inseamna zona pietonala se transforma in mini satuc format din casute de lemn, care cu bunatati specifice perioadei, care cu suveniruri, cadouri sau idei bune de luat acasa. Cea mai mare si mai cunoscuta dintre pietele de Craciun pragheze este cea din Piata Orasului Vechi (Staromestske Namesi), unde, inconjurate de cladirile cu arhitectura gotica, baroca si renascentista, alaturi de bradul imens decorat cu luminite si mini-vitralii rotunde, casutele din lemn creaza o atmosfera de sarbatoare. Aici targul de Craciun se deschide pe 2 decembrie, iar casutele isi inchid usitele pe 6 ianuarie. Asadar, si dupa Revelion puteti sa dati o fuga pe aici in cautarea atmosferei de sarbatori.

Romania (32) - Alba Iulia (Cetatea Alba Carolina, Portile Habsburgice, Castrul Roman si 99 de ani de Romania)

Catedrala Catolica din Alba Iulia

Am vizitat Alba Iulia de 1 decembrie, in anul in care se implineau 99 de ani de la unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Romania; 99 de ani de la Romania Mare si asta nu pentru ca am avut un timing foarte precis, ci pentru ca ne doream tare mult sa vizitam orasul si mai cu seama cetatea Alba Carolina despre care auzisem si citisem atatea.

Tin sa va spun, inca de la inceput, ca Alba Iulia este genul de oras-muzeu in aer liber, cu o multime de obiective gratuite pe care le poti descoperi la pas. E o placere sa te plimbi pe stradutele din cetate si sa privesti portile si cladirile, pe langa zidurile cetatii si prin tunelurile de trecere. Forma cetatii, bastioanele si zidurile in forma de stea cu 7 colturi, cu santul de aparare, transformat astazi in zona de promenada, de alergat sau de plimbat cu bicicleta o fac perfecta pentru a petrece timp in aer liber intr-un decor incarcat de istorie.

Poarta a IIa a Cetalii Alba Caroliana

Daca tot am pomenit de forma cetatii, de stea in 7 colturi, trebuie sa stiti ca in Europa sunt putine cetati de tip Vauban (numele vine de la maresalul frances si strategul militar Sébastien Le Prestre, Marchiz de Vauban care lansa la vremea aceea un nou sistem de fortificatii in Europa), iar Alba Carolina (numele cetatii din Alba Iulia) este cea mai bine pastrata. Alaturi de ea mai gasim in Romania cetatea Timisoarei, Fagaras-ul, Oradea si Arad-ul, toate construite in acelasi sistem vauban.

Dar pentru a va face o imagine mai clara, sa va povestesc cum am vazut noi Alba Iulia:

Experienta unui club de lectura - Damen Tango alaturi de Nemira

Finalul de noiembrie nu a adus doar noi calatorii alaturi de Calatorscop, ci si prima experienta a unui club de lectura. Pentru aceeas dintre voi care nu sunteti foarte familiarizati cu conceputul, un club de lectura sau club de carte este reprezinta o serie de intalniri ce-i aduc alaturi pe cei care au citit o anumita carte si discuta apoi pe marginea textului, a autorului, a povestii tesuta in jurul personajelor si impartasesc impresii despre sentimentul cu care au ramas la finalul lecturii.

Recunosc ca am privit acest gen de intalniri ca fiind invaluite intr-un nor de snobism si asta pentru ca perceptia mea despre citit este ca aceasta reprezinta o activitate solitara, un refugiu personal, extrem de intim in care te retragi din cotidian, iar simpla impartasire a impresiilor, in afara cercului de prieteni am privit-o ca pe "cititul cu voce tare in fata clasei" (bleah, neplacute amintiri!). Asa ca, atunci cand am primit, pe facebook, invitatia de la Nemira de a participa la prima intalnire a noului Club de Lectura Damen Tango, am privit invitatia cu scepticism. Ce m-a convins insa, a fost cartea propusa pentru prima intalnire - Colectionara de parfumuri interzise, scrisa de Kathleen Tesaro, una dintre lecturile incluse in colectia calatorscopica Raftul de Calatorie, despre care am scris acum vreo 2 ani si care inca imi este foarte draga.

Asadar, am pornit, pe o ploaie torentiala spre primul meu club de lectura, cu multe temeri, putine asteptari si mai ales curiozitati, in special cu privire la perspectiva altor cititori referitor la o poveste care mi-e mi s-a lipit iremediabil de suflet.

Romania (31) - Castelul de lut din Valea Zanelor

Foarte aproape de Avrig, mai exact la 13 km, acolo unde am vizitat Resedinta de vara a lui Samuel von Brukenthal, se afla una dintre cele mai populare atractii turistice ale anului 2017 si despre care, cu siguranta vom auzi si in urmatoarea perioada - Castelul de Lut din Valea Zanelor. 

Aflat la poalele Muntilor Fagaras, chiar sub varful Negoiu, micutul castel din chirpici, cu forme ondulate, pare rupt din cartile cu povesti ale copilariei. Si intr-un fel chiar asa este, pentru ca sursa de inspiratie a proprietarilor (Razvan si Gabriela Vasile), dar si a arhitectului (Ileana Mavrodin) au fost chiar povestile fratilor Grimm (cu care multi dintre noi am copilarit si care l-au inspirat si pe Disney in nemuritoarele sale filme de animatie). Ansamblul se incadreaza perfect cu dealuri si munti pudrati cu zapada, fara nicio alta asezare in jur, unde, daca n-ar fi fost afluenta asa mare de turisti te-ai simti un pic rupt de lume si teleportat in fata casutei celor 7 pitici.

Romania (30) - Palatul Brukenthal de la Avrig

Palatul Brukenthal - Avrig

In ultima zi a lui noiembrie, in drum spre Alba Iulia am facut o scurta, dar mult asteptata si visata oprire la Avrig. De ce mult asteptata? Pentru ca, in urma cu cativa ani, cautand cazare pentru vacanta, am descoperit acest palat, a carui oranjerie a fost amenajata ca hotel. De atunci gandul de a sta in mijlocul unui domeniu atat de extins, in stil baroc, de a ne plimba prin gradina olandeza sau cea englezeasca, de a savura o cafea aburinda pe terasa oranjeriei, sau de a ne bucura de pranzul cu preparate de inspiratie  transilvaneano-saseasca asemeni baronului Brukenthal a devenit o dorinta care si-a "facut culcus caldut" in lista noastra de experiente care merita traite.  Asadar cu prima ocazie am raspuns prezent, iar mai jos va povestim despre scurta noastra vizita la Avrig.

Raftul de calatorie (24) - Singura pe Drumul Matasii (autor: Sabina Fati)

Drumul Matasii este cea mai veche artera comerciala si calea care timp de 2500 de ani a facut legatura (terestra si anevoioasa) intre Asia si Europa, a legat doua lumi total diferite, a facut ca traditiile sa circule, gastronomia sa se reinventeze, moda si obiceiurile sa capete culori si sensuri noi. Abandonat odata cu deschiderea rutelor maritime, mai rapide, mai putin costisitoare si aparent mai sigure, Drumul Matasii revine in prim planul zilelor noastre odata cu miscarile, interesele si aspiratiile mai vechilor sau mai noilor puteri economice, militare si politice. 

In acest context, jurnalista Sabina Fati porneste in explorarea acestei rute si reface drumurile batatorite inca de acum 2500 de ani. Jurnalista porneste in aventura ei singura, cu un rucsac mare in spate, cu unul mai mic in fata, cu cateva device-uri tech si cu un mare bagaj de cunostinte despre istoria si politica lumii asiatice dobandit de-a lungul carierei de jurnalist de investigatii. Dar teoria nu se potriveste mereu cu practica si nici socoteala de acasa cu cea de pe Drumul Matasii, ceea ce face lectura si mai palpitanta.

Bulgaria (8) - Manastirea Sfantul Dimitrie Basarabov

Dunarea invelita in ceata si colorata de rasaritul de noiembrie

Dimineata de sambata ne intampina cu o ceata groaza, care in lumina rasaritului capata nuante rozalii de vata de zahar. Traversam Dunarea, in drumul nostru spre capitala tarilor bulgari - Veliko Tarnovo si face o scurta oprire matinala la Manastirea Sfantul Dimitrie Basarabov.

 

Manastirea si pestera in care s-a retras sfantul ce avea sa devina ocrotitorul Bucurestiului se aflata in localitatea bulgara Basarabovo, la o distanta de aproximativ 80 de kilometri de Bucuresti si la doar 10 de Russe. Asadar daca va aflati prin zona, o oprire la Basarabov merita trecuta pe lista, chiar si de catre cei mai putin religiosi.