Cu ochii după luminițe...

De multe ori în călătoriile noastre ni se întâmplă să ajungem la destinație după lăsarea întunericului,iar de curiozitate sau entuziasm ne place să mai petrecem cateva zeci de minute bucurându-ne de prima întalnire cu o noua destinație. În același sens, excursiile organizate includ in programul lor și tururi de noapte cu autocarul sau pietonale.

Avem zeci de exemple de orașe pe care a doua zi de dimineață nu le-am mai recunoscut, după ce, cu o seară înainte făcusem un tur nocturn pe principalele bulevarde. Pur și simplu păreau un cu totul alt loc, asemeni unei adolescente pe care o vezi (ca să nu zic agăți) vineri seara în club și o redescoperi la cafeaua de dimineață.

Existența unei vieți de noapte active și mai ales felul în care ea se manifestă poate spune multe despre un oraș, despre potențialul său, despre stilul de viață, despre locuitorii săi. Suntem asaltați de luminițe, LED-uri, culori care sparg întunericul nopții - dar câte dintre aceste reclame luminoase sunt cu adevărat utile și de care dintre ele ne leagă momente memorabile? Despre experiențele noastre călătorscopice cu luminițe colorate vorbim în acest articol. 

Democrația, o utopie necesara

Articolul de față ar putea parea ușor atipic pentru un blog de travelling, însă, acceptând provocarea SuperBlog întrerupem ritmul călătoriilor și facem un exercițiu civic.

Democrația este probabil soluția de compromis pentru guvernarea unei țări. Nimeni nu se aștepta ca tranziția spre democrație să funcționeze ireproșabil într-o țară ca România, după aproximativ 45 de ani de comunism, mecanismul democratic devenind o formă de import din Occident. Nu știu dacă în perioada interbelică eram la nivelul marilor democrații ale Europei, însă la momentul acesta așteptările Uniunii Europene la adresa noastră sunt mari. De aceea, abaterile și încălcările regulilor democratice trebuie avute în vedere și taxate mult mai drastic. De ce nu se întâmplă asta? Pentru că România nu a funcționa ca un stat profund democratic începând cu anul 1990, ci a avut un parcurs destul de întortocheat, în care cei aleși s-au năpustit de fiecare dată să îşi mărească veniturile şi averile, să își consolideze privilegiile ignorînd orice alte avertismente și considerații.

România nu este condusă de popor, ci de o elită politică provenită încă din fosta nomenclatură comunistă. Nimeni nu întreabă poporul ce-și dorește cu adevărat sau dacă s-a întâmplat rezultatul s-a soldat cu un referendum. Aici având un exemplu clar că într-o democrație cum este cea a noastră, un proces de consultare prin vot a cetățenilor cu privire la un text de lege chiar dacă este validat prin vot, punerea lui în practică... se lasă îndelung așteptat. Deasemeni, un instrument democratic îl reprezintă petiția online și reprezintă o modalitate prin care orice persoană își poate exprima liber opinia față de o situație a realității românești.

De la sclipici la funcțional - de unde am plecat și unde am ajuns

Sursa - Answer.ro

Zilele trecute, odata cu venirea toamnei, am început și tradiționala curățenie de toamna și rotația garderobei, care, cel puțin la mine se traduce prin "în fundul sifonierului cu tricourile de vara și garderoba de concediu, în fața cu mânecile lungi, salurile și puloverele". Și uite așa, tot scormonind prin dulapuri am dat peste un album cu poze din prima mea tabara la cort, în Munții Apuseni. Era în anul 2000, când din difuzoare răsunau piesele B.U.G Mafia (Un 2 și 3 de zero rămâne emblematică pentru acea vară), iar copii din generația mea începeau să aibă telefoane mobile (nu întotdeauna și credit ca să poata vorbi la nesfârșit) - era vremea bip-urilor, a centului/minut și a celor 3 secunde netaxabile, iar eu aveam 14 ani și un buletin proaspăt tipărit. Cu toate că sunt unul din copiii generației mele care nu a știut ce e aia să mergi la țară, dar care s-a bucurat teribil în locul vacanțelor la bunici de tabere. La 14 ani  deja aveam cel puțin alte 7-8 tabere la activ (deh, de la 4 ani tot făceam acest exercițiu estival), așa că știam cam cum stau lucrurile, cu toate că vara aceea a fost cu totul specială. Uitându-mă pe poze m-au năpădit o groază de gânduri, de amintiri ...am râs și am oftat cu nostalgie, daar am mai remarcat ceva - stilul vestimentar al acelei perioade.

Vrem amintiri frumoase, nu șervețele mucioase

Sursa foto

Ne place atmosfera din zilele însorite de toamnă, cu foșnet de frunze, cu peisaje arămii, cu temperaturi potolite, cu dimineți când ceața se ridică încet, iar vremea-i tocmai buna pentru un ceai sau o cafea aburindă, cu apusuri de soare fantastice și prelungi cum n-ai să vezi în nicio zi de vară, cu târguri și zile ale recoltei de tot felul - toamna e prin excelență un anotimp al abundenței, care face și zilele mohorâte și ploioaase să aibă farmecul lor. Deși de multe ori asociată cu griurile triste, toamna e o explozie de culori și de căldură blajină. Uitându-mă în spate cred că cele mai frumoase plimbări ale noastre au fost în lunile de toamnă. Toamnă era și la Veliko Târnovo, și la Paris, și la Castelul Cantacuzino din Bușteni, dar și la Kranj, în Slovenia sau la Cetinje, în Muntenegru.  Locații superbe, amintiri de neuitat și mult timp petrecut în aer liber. 

Și cum nimănui nu-i face plăcere să stea în pat înconjurat de pastile, picături și șervețele, articolul de astăzi este despre ce are nevoie organismul nostru pentru a fi un aliat în construirea de amintiri frumoase și cum să ne bucuram de toamna văzută în aer liber și cu zâmbetul pe buze.

Sfaturi călătorscopice - pregătiri pentru road trip

Majoritatea plimbărilor călătorscopice pe care le facem în țară și despre care povestim apoi pe blog se întamplă să fie cu mașina. Asta nu neapărat ca un moft, căci mașina a renunțat de mult la acest statut, ci mai degrabă din considerente ce țin de libertatea de mișcare și de accesabilitatea mai facilă a unor obiective pe care celelalte alternative de infrastructură nu le pot oferi. 

Bineînteles că și această variantă vine la pachet cu plusuri și minusuri, iar în articolul de față povestim un pic  despre cum pregătim mașina de o astfel de călătorie, așa încăt plusurile să fie mai multe decât eventualele minusuri. Miza rămîne aceeași - experiențe memorabile!

Extrapolând un pic, sfaturile din acest material sunt valabile și pentru un roadtrip mai extins prin Europa, dacă sunteți amatori de astfel de drumuri. Noi încă nu am încercat-o și asta doar pentru că destinațiile pe care le-am ales până acum au fost ușor accesibile cu avionul și transportul local. Niciodată nu e prea târziu pentru experiențe noi, iar posibilitățile de trasee de parcurs cu mașina și obiective de neratat sunt nenumărate, câteva dintre ele chiar pe bucket-list-ul călătorscopic.

De multe ori pornim la drum în trei - noi doi și mașina și asta nu pentru că nu ne plac partenerii de călătorie, ci pentru că de cele mai multe ori e mai ușor să te organizezi în doi, să decizi traseul, să hotărăști opririle, cazările, iar în final toata lumea să fie mulțumită. Uneori poate, din raționamente de costuri e mai optim să cooptezi și alți parteneri de călătorie, dar despre asta vorbim într-un articol viitor. Astăzi e despre pregătirea mașinii.

Calator- quest - cel mai nou joc de aventura urbana

Ești pasionat de călătorii sau pur și simplu ai dorința de a descoperi locuri noi într-un mod inedit? Vrei să fi pentru o zi Sherlock Holmes chiar în mijlocul orașului tău sau vrei să descoperi o destinație noua altfel? Îți plac adrenalina, jocul de echipă și ai spirit de aventură? Ai rezolvat toate escape-room-urile din oraș și vrei să treci la următorul nivel? 

Dacă ai răspuns cu DA la cel puțin una din întrebările de mai sus, atunci Călător-Quest este provocarea de care ai nevoie - cel mai nou și inovativ joc de aventură urbană. Și pentru că știm că cel mai mare "defect" al pasionaților de călătorii este curiozitatea nu vrem să mai prelungim suspansul, iată ce ai de făcut:

Exercițiu de imaginatie (9) - Bijuterile poarte cu ele povestile vacantelor mele

Din călătorii mă întorc întotdeauna cu amintiri plăcute sau măcar amuzante, cu experiențe noi încercate cu emoție, cu momente surprinse în fotografii sau mai nou în insta-story-uri, cu rețete pe care să le încerc acasă ca să mă bucur mereu de gustul de vacantă, cu prieteni din alt colț al lumii descoperiți la o bere sau înghețată pe o terasă aglomerată, cu povești pe care le vom spune over and over, dar de fiecare dată am aceeași dilemă - eu, pentru mine, ce îmi iau ca amintire?

Pe la începuturile pasiunii pentru călătorii (să fi tot avut vreo 15-16 ani) am tatonat terenul magneților și a tricourilor cu numele orașului în care am stat, dar mi-a trecut repede. Îmi doream altceva - ceva cu semnificație, ceva care să fie cu mine permanent, ceva care să îmi amintească de vacanță, de relaxare, de perioadele de destindere, de locuri frumoase, ceva care să reziste în timp, iar toate aceste calități le-am regăsit în bijuterii. Se spune că bijuterile poarte cu ele povești, și, Doamne cât e de adevărat!

Exercitiu de imaginatie (8) - Casele de odinioară cu tehnologia de astăzi

Culesul viei - Sursa

Weekendurile călătorscopice sunt mereu motiv pentru o noua plimbare, așa că, profitând de vremea încă frumoasă de afară am ales o plimbare la Muzeul Tăranului Român, la târgul de tradiții românești și antichități. 

Întotdeauna mă încarc cu energie pozitivă, pentru că văd în obiectele etalate la astfel de evenimente, fie ele straie populare cusute manual, bijuterii lucrate de artizani, lucrușoarele de tot felul pregătite manual, pasiunea, stăruința, răbdarea, minuțiozitatea și creativitatea cu care au fost create. Dar cel mai puternic sentiment pe care îl inspiră aceste fragmente din vremuri de altă dată este simplitatea.