Peripețiile unui atehnicus in blogosfera prin hățisurile tehnologiei, în căutarea confortului

Intr-un univers plin de conexiuni 4G, rețele sociale, aplicații, cabluri, usb-uri și mufe de tot felul, un mic user, novice într-ale blogosferei, dar stăpânit de un gând năstrușnic de a scrie despre lumea de dincolo de imaginile photoshopate de screensaver își făcea intrarea în lumea virtuală. Era februarie 2014 și Călătorscop, căci așa îl cheamă pe eroul nostru se lansa în online. Zi de sărbătoare, nu zic nu, dar cum la luptă nu poți porni cu băț și pânză, vorba lui Costel (dacă nu știți clipul click aici) sau altfel spus cu pix și hârtie, era necesar ca și atehnicus al nostru să se doteze cu cele necesare scrisului virtual. 

Sindromul bagajului urias loveste din nou ...dar avem remediul

Tocmai ce s-a terminat sezonul vacanțelor și fac pariu că iar ați tras ca zănaticii de bagaje prin aeroport, prin parcări, prin gări sau holuri de hotel înjurând printre dinți, întrebându-vă cine naiba v-a pus să cărați atâtea și jurând solemn că data viitoare schimbați foaia. Ce-ar fi să învățăm ceva din asta și sezonul următor (nu, nu la vară mă refer....vine acum iarna) să schimbăm strategia.

Nu de putine ori aud că jumatate din bagajul de călătorie al cunoscuților, fie ei colegi, prieteni sau rude este ocupat de cosmetice si alte obiecte de igiena persoanală si mă intreb: De ce? de ce e nevoie sa iau dupa mine 500ml de gel de duș si alți 500ml de șampon, 2 cutii de cremă etc, etc, iar cealaltă jumătate de articole vestimentare din care bună parte au rămas în troler. Iar scuza inevitabilă e (cam) mereu aceeași - "Păi dacă tot am loc în bagaj!?!"

Așadar vă propun să povestim un pic despre bagaje. Cu cât mai mici și mai funcționale,  cu atât mai mult loc pentru amintirile de vacanța. Are you with me?

Toamna e sezonul ...

Sursa

... ghiozdanelor colorate și a puștilor guralivi care pornesc spre școală, a sacoselor grele, doldora de ardei, vinete și gogoșari gata sa se transforme în zacusca, a ceaiului fierbinte și a cărților groase ce te-au așteptat toată vara sa le citești, a apusului de soare vinețiu privit dintre frunzele foșnind.

Toamna înseamnă totodată reinventarea garderobei. Lasăm deoparte stilul de vacanță în care mai orice este permis sau trecut cu vederea și ne reorientăm invariabil spre un cosy style, care să ne țină de cald și fizic dar și psihic, emanând o stare de bine, ca într-o îmbrățisare. Dar cosy style-ul despre care vă povestesc e un cuțit cu doua tăișuri, căci comod poate veni la pachet cu versatil și comod sau cu șleampăt și neîngrijit. 

Și ca să fiu mai concretă, pe mine toamna mă duce cu gândul la Scoția, la ziduri bătrâne de piatra groase acoperite cu muschi verde sau iederă în culorii arămii, la castele medievale urcate în vârf de stâncă, la valatuci de ceata ce acoperă totul ca o plapumă, la aerul rece ce îți înțeapă nările dimineața si zile cu ploaie mocanească. Așa că inevitabil gândul îmi zboară la tweed imediat ce vremea de afară anunță instalarea toamnei. Este un material ce combină fire de lână de diverse nuanțe şi care a devenit popular în Scoţia prin 1830, fiind considerat deopotrivă practic (rezistent la umezeală), comod, călduros, durabil și deloc anost. In vremurile noastre, mai moderne, tweed-ul ofere un aer sofisticat, autentic și oarecum upper-class.

Poveste pe circuit - simte, iubește și trăiește viteză

Nurburgring -Sursa

E 4jumatate dimineața și încă nu s-a crăpat de ziuă. In zare se întrezăresc crenelurile castelului Nürburg și turnu-i înalt și semeț. Cumva asta îmi dă un sentiment de protecție și siguranță, dar ideea zidurilor groase de piatra rece mă face să dîrdîi și mai tare. Am emoții și asta mi-a alungat tot somnul. Mă uit la ceas și încerc să-mi intru în starea de concentrare, să repet în minte că mereu trebuie să fi pregătit să fi surprins. Doar așa am ajuns aici, nu? - eu din mii de pretendenți, lăsați rând pe rând în urmă, într-o selecție draconică, cu adrenalină, viteză, autocontrol și curaj. Daca singură am ajuns până aici, alături de noua echipă sunt imbatabilă. You never know where the dream will lead you , aud în minte vocea lui Soichiro - dar eu știu! 

Raftul de calatorie (26) - Splendidul loc al fericirii supreme (autor Raluca Feher)

Partener de plajă

De câțiva ani încoace am dezvoltat un obicei - acela ca înainte de plecarea în concediu să îmi cumpăr o carte de citit. E musai să fie despre călătorii, sau ceva cu o tentă istorică și cât de cât voluminoasă, să-mi ajungă tot concediul. Daca are sau am norocul să mă captiveze rămânem nedespărțite până la final, iar daca nu, rămâne pedepsită într-un fund de bagaj (recunosc, rar mi se întâmplă asta, pentru că încerc să îmi aleg partenera de călătorie cu mare grijă - citesc review-ul și prezentarea, dar mai cu seamă mă ajută coperta - nu știu de ce, dar am o pasiune pentru coperțile care par să ascundă o poveste, care sunt subtile și nu dezvăluie prea multe despre secretul ascuns între coperți). 

Anul acesta, partenera de călătorie a fost o experiență alertă, interactivă, scrisă sincer și cu mult umor - Splendidul loc al fericirii supreme, sau cum agăsit Feher Mongolia, Coreea și Japonia de Raluca Feher, om vesel și neconvențional ce vine din zona publicității - deci știe ce și cum să zică și să îți dea să te țină cu ochii în carte până prinzi răsăritul, deși nu ști când a trecut apusul.

In vacanță am fost la Olimp, la noi ici-șa pe malul mării, însă citind Splendidul loc al fericirii supreme, am senzația că m-am întors din Asia (unde mai pui că n-am plătit nici avionul?).

Experiente calatorscopice (2) - Calatorscop la Superblog

De câte ori v-ați anunțat glorioși prietenii că ați dat peste un tip / tipă care scrie super mișto, că ați citit articole care v-a super inspirat sau că așteptați (aproape) cu sufletul la gură urmatoarea postare? Sunt zeci de mii de bloguri în tot online-ul, sunt bloguri la început de drum și bloguri cu sute de postari, sunt scrieri care au făcut ziua mai bună, mai veselă, care au schimbat vieți, care au unit vieți, care au motivat oamenii sau i-au facut să se redescopere. Sunt oameni a căror pasiune transpiră prin fiecare rând pe care îl lansează în eter, prin fiecare articol pe care îl pregătesc, fiecare poză pe care aleg să o sharuiască cu prieteni, cititori, urmaritori și necunoscuți sunt oameni care își pun sufletul și intimitatea pe tavă, astfel incât alții să poată descoperii, întelege, reuși. 

Bloggingul este a full time job chiar și atunci când nu reușești să scri atât de des pe cât ți-ai propus - important este să o faci cu tot sufletul. De aceea mă bucur și totodată mă onorează ca anul acesta să accept provocarea SuperBlog. Iar dacă vă întrebați ce este Superblog? Ei bine, e una dintre (poate singura) cele mai longevive competiții din blogosfera românească. Și-a făcut debutul prin 2008, iar de atunci se ambiționează să aducă împreună, pe același câmp de bătălie zeci de bloggeri, care își scot toate armele din dotare a.k.a. creativitatea, inventivitatea, personalitatea, experiența personală, pasiunile astfel încât să aducă în fața cititorilor content de calitate. Sunt puse la bătaie și premii tentante, însă contentul este ceea ce rămâne în urmă și ceea ce va lega numele blogger-ului de cititorii săi.

Recunosc că îmi era dor de un concurs și de concurența cu oameni creativi, pasionați de ceea ce fac, de la care ai o groză de învățat. De-a lungul timpului, în jurul acestei competiții s-a construit și consolidat o adevărată comunitate, din care îmi doresc să fac parte.

In perioada următoare voi posta o serie de articole sub eticheta SuperBlog 2019 (adica #superblog2019), pe care sper să le apreciați la fel de mult ca și pe celelalte. Păstram aerul de vacanță și tematica de travelling (despre altceva nici nu prea știu să scriu 😁) și pornim la drum - ne vedem la finish.

Experiente calatorscopice (1) - Cu trenul privat la Brasov

Biletul câștigător 

Dragii mei, daca titlul v-a indus in eroare, o spulberăm numaidecât - n-am moștenit vreo mega avere încât să am propriul tren, și nici Orient Express-ul nu s-a bucurat încă de prezența mea (modestă, modestă, știu 😀), dar vreau să vă povestesc despre cea mai recentă experientă cu trenul pe șinele ferate românești (în final e de bine, veți vedea 🚆😃)

De ceva ani operează și în rețeaua feroviara romana câteva companii private, ca alternativă la bătrânul și cam îmbâcsit CFR. Nimic rău în asta, ba dimpotrivă. Puțină competiție poate îi mai trezește din letargie, iar pentru călători vine la pachet cu o groază de avantaje - deci nimic de pierdut.

Personal, călătoresc rar cu trenul - deși îmi place - cam o data pe an și până astăzi (de voie, de nevoie) am fost clienta fidela a CFR. Astazi am hotărât însă să experimentez și ce oferă competiția și va povestesc și vouă experienta (cu bune și mai puțin bune) :

Romania (41): Târgoviste, Turnul Chindiei si istoria dulce

Turnul Chindiei

Următoarea oprire dupa traseul din inima Bucegilor, a fost la Târgoviște - fosta cetate de scaun a Țării Românești și capitală pentru mai bine de 300 de ani (între 1396 și 1714).  

Ultima oară când am fost în Târgoviște era la finalul clasei a 4a, într-o tabără, iar una dintre amintirile încă vi legată de această excursie este urcarea, pe scara în forma de melc, în Turnul Chindiei, experiență pe care mi-am dorit să o retraiesc și motivul principal pentru care ne-am oprit aici.

Astăzi, așa cum o face de mai bine de 600 de ani, turnul Chindiei este indubitabil simbolul orașului, silueta și elementele sale specifice fiind prezente inclusiv pe stema Târgoviștei.

De data aceasta a fost o oprire mult prea scurtă pentru a vizita propriu-zis orașul, însă cu siguranță urmează să revenim aici, mai ales că e relativ aproape de București.