Bucuresti (30) - Delta Vacaresti, impresi si pareri calatorscopice si neavizate

Delta Vacaresti - the classic view

Sambata e zi de plimbareli calatorscopice, iar, daca nu parasim Bucurestiul, descoperim si aici mereu ceva nou. V-am spus ca Bucurestiul e un oras surprinztor! Intr-una dintre sambetele trecute am decis sa ne transformam in mici exploratori si sa ne avantam prin salbaticia care a crescut taman in mijlocul orasului. "Descoperita" si apoi popularizata cu surle si trambite,  promovata prin zeci de documentare mai mult sau mai putin cosmetizate, Delta Vacaresti (caci aceasta a fost destinatia noastra de weekend) promitea o evadare in natura. Si asta era exact ce ne doream!

Bucuresti (29) - Zona Gradina Icoanei si Schitul Darvari - o plimbare care-ti incarca bateriile

Str. Schitu Darvari

Intr-o perioada in care timpul meu s-a impartit (tot mai des inegal) intre viata de la birou si  incercarea de a compensa si comprima in timpul liber iesiri in oras, timp petrecut cu ai mei, descoperit locuri noi, revizitat locuri dragi, o plimbare de una singura e nu numai un capriciu, dar chiar un act de curaj si indrazneala. Cred ca imaginea pare cunoscuta pentru multi dintre voi, insa iata ca vineri a veni momentul sa inot un pic contra curentului si sa pornesc, singurica, doar cu gandurile mele, intr-o plimbare tihnita, in pas domol pe stradutele din zona Icoanei. 

Aveam in gand si o destinatie precisa, dar pana acolo, m-am bucurat de linistea ce te cuprinde incet, odata ce depasesti zona pietei Romane, spre Lahovari si intri pe str. Eremia Grigorescu. Imediat pe partea stanga, ma intampina Tandarica, teatrul copilariei mele. Zambec, iar murmurul salii si zarva de pe scena (sau o fi fost invers) din piesa "O fetita mai cu mot, pune-un capcaun la colt" imi raspuna in urechi (sa fi trecut vreo 25 de ani de-atunci. Oare se mai joaca?). Eh, incep sa ma deconectez... incet-incet. 

Raftul de calatorie (23) - Europe: Stanford's Compendium of Geography and Travel (tradusa si adaugita de Sir Andrew C. Ramsay)

Piata de vechituri (si nu numai) Portobello - Londra

Unul dintre cele mai fascinante detalii pentru care apreciez si imi plac pietele de vechituri sunt micile comori pe care le poti descoperi. Da, Bucuria descoperirii, cum ar zice o reclama, este gandul care imi anima fiecare noua plimbare printre zecile de tarabe intesate cu te-miri-ce din "pietele de purici" europene (ca doar pe acestea le-am vazut). Aici gasesti aproape orice, de la bijuterii vintage, obiecte de mobilier, vesela si ustensile de gatit, feronerie, numismatica din diferite perioade, discuri, ziare si pana la kitchosenii si nimicuri (haine vechi, incaltaminte purtata, pahare ciobite si jucarii stricate). Dar, asa cum frumos povesteste si Care Santos in Pofta de Ciocolata, fiecare "vechitura" are o poveste, fiecare smalt sarit, fiecare ciobitura, iar odata ce devi noul ei proprietar, devi la randul tau parte din aceasta poveste.

Romania (26) - Cisnadie si Cisnadioara, fortificatii si aer medieval

Vitraliu - Cisnadie

Dupa ce am vizitat Carta si a sa biserica medievala fortificata, ne-am indreptat spre alte cetati bisericesti construite de sasii asezati in Transilvania. Asa ca iata-ne ajunsi la Cisnadie.  Candva recunoscuta pentru frumusetea si calitatea covoarelor tesute aici, astazi Cisnadie te intampina cu un aer provincial, cu ritmul sau monoton si tacut, dar te surprinde prin robustetea zidurilor de aparare ce imprejmuiesc biserica evanghelica, una dintre cele mai impresionante din Transilvania si foarte bine conservata pana astazi. Dincolo de ele, incepe o poveste:

Lacasul de cult a fost construit de sasi, undeva inainte de 1323 si a purtat (si poarta si astazi) hramul Sfintei Walpurga, una dintre sfintele bisericii catolice mai putin cunoscuta de catre ortodicsi. Walpurga a fost fiica unei familii aristocratice anglo-saxone, care alaturi de fratii ei (de asemenea sfinti ai calendarului catolic) Willibald (Wildbald) si Wunibald (Wynbald), a fost chemata de Sfantul Bonifaciu, in Germania. Willibald este considerat fondatorul episcopiei de Eichstädt (aproximativ 741), iar Wunibald, intemeietorul manastirii benedictine mixte (Doppelkloster) din Heidenheim. După moartea fratelui sau Wunibald, Walburga a devenit abatesa a manastirii intemeiata de fratele sau. Inedit este ca, pe teritoriul Romaniei de astazi, biserica din Cisnadie este singura ce poarta hramul Sfintei Walpurga, fapt ce dovedeste o slaba receptare a acestui cult in zona.

Cuba cu Terra Incognita - o seara de si cu poveste

Sursa

Ce face un pasionat de calatorie atunci cand nu e pe drum si nici nu planifica urmatoarea plecare? Asculta povestile si experientele altor pasionati, aduna idei si se "hraneste" cu entuziasmul si energia pozitiva pe care acestia o emana.

Voua vi s-a intamplat sa ascultati istorisirile amicilor proaspat intorsi din vacanta si toate bucuria lor sa va incarce bateriile calatoare? Ei bine, noi ne-am inceput saptamana cu o astfel de experienta si nu are cum sa ne mearga altfel decat bine.

Despre Cuba la Journey Pub

Dar sa lasam introducerile, caci sunt multe de povestit. Evenimentul de luni (10 aprilie 2017, sa se consemneze pentru posteritate) a fost organizat de partenerii nostri de calatorie de la Terra Incognita intr-o locatie ce degaja aer calator prin fiecare zid - Journey Pub si a fost despre Cuba. V-am obisnuit pe blog cu povesti din experientele proprii, insa o astfel de aventura merita impartasita. Asadar ce am aflat inedit despre tara pe care oti o recunoastem dupa stereotipurile-simbol - trabucuri, masini din anii '50, romul, Fidel Castro, Che Guevara si Buena Vista Social Club?


1. Cel mai mare dusman al cubanezilor sunt americanii, dar cu toate astea visul cubanez este sa traiasca visul american. Unde mai pui ca, majoritatea cubanezilor au o ruda prin State care ii ajuta financiar (in Cuba, ca strain nu ai voie sa iti deschizi o afacere decat daca ai un partener cubanez, care obligatoriu detine peste 50% din firma. Dar cubanezii sunt inventivi si astfel rudele cubanezo-americane, sustinute de neaosii cubanezi de acasa, au rezolvat si acest impediment);

Romania (25) - Sibiul, prin aburi de locomotiva

Sibiul turistic si-a legat numele de anul 2007, atunci cand a fost capitala europeana a culturii. Atuci s-a investit puternic in renovarea cladirilor istorice, dar si in diferite facilitati pentru turisti. Anii au trecut, mai exact vreo 10 si (surprinzator) multe din cele facute atuci au reusit sa se pastreze. 

Alaturi de Arhiva de Geografie si de Calator prin garile de odinioara am descoperit insa un loc uitat de tot ce a insemnat "capitala europeana a culturii", dar care desi cam prafuit si aproape necunoscut, spune o poveste. Iar noua, calatorscopicilor, ne plac locurile si lucrurile cu poveste, asa ca vizita ne-a venit "manusa". Ei bine, nu departe de centrul istoric al Sibiului, dar suficient de bine ascuns incat sa treaca neobservat, se afla Muzeului Locomotivelor cu Abur. Asa-i ca suna interesant? Haideti sa va povestesc cate ceva despre el:

Ca sa nu plecati la drum cu false asteptari si sa ma boscoroditi la sosire, o sa va spun, din capul locului ca termenul de muzeu, in acest context, este mult supraevaluat. In fapt este vorba despre o zona de triaj, aflata nu departe de gara din Sibiu, unde au fost depozitate "bunicutele cu aburi".  Totul este in aer liber, fara vreun fel de decor sau explicatii, insa experienta este inedita. 

Muzeul a fost inaugurat 1994 si este "casa" a 35 de locomotive, 2 pluguri, 2 macarale, toate construite in perioada 1885 – 1958, cateva dintre ele de productie romaneasca (uzinele Domeniilor Resita, 23 August si Malaxa), dar si de pe alte meleaguri(Schwartzkopff, Orenstein & Koppel, Borsig din Berlin, Mavag din Budapesta, Skoda, etc).

Romania (24) - Biserica fortificata din Cârta

De la Racos, in drum spre Sibiu si trecand prin Fagaras am descoperit un alt loc de poveste. Sincera sa fiu, nu stiam ca exista, dar a fost o mare bucurie sa o vizitam si mai cu seama sa constatam ca este "taken care of" (lucru pe care ma rar il putem spune despre obiectivele turistice din Romania si in special despre ruine).

Dar sa trecem la povesti despre locuri frumoase, caci urmeaza sa includem in categoria locurilor calatorscopice - biserica cisterniciana fortificata de la Carta.

Simbol cistercian: - crosa de abate, pe poarta bisericii din Carta

Povestea ei incepe pe la 1205-1206, cand, pe aceste meleaguri a poposit un grup de calugari cistercieni veniti de la manastirea Igris (jud.

Romania (23) - Castelul Sükösd-Bethlen din Racos

Intrarea in curtea castelului

Dupa ce am coborat de pe platoul vulcanic, unde ne-am bucurat de minunatiile facute de mana Mamei Naturi, a venit momentul sa descoperim un alt loc deosebit, de data aceasta construit de mana omului - Castelul Sükösd-Bethlen, mai puin cunoscut si vizitat, dar fascinant daca ajungi sa pasesti dincolo de ziduri.

Castelul a fost construit in 1624 (dupa alte surse 1634) de familia grofului Istvan Sükősd, a carui familie avea origini secuiasti, pe domeniul primit de acesta de la principele Gabriel Bethlen. In ciuda aspectului fortificat, Castelul Sükösd-Bethlen a fost, inainte de toate, resedinta nobiliara ce se bucura de luxul si confortul unei locuinte de rangul sau. Zidurile groase ce o inconjoara si bastioanele circulare aveau rolul de apare a locuitorilor resedintei de navalirile turcesti, dar mai ales de rascoalele taranesti, destul de frecvente in acea perioada. 

In 1694, castelul intra in proprietatea celui care a dat cel de-al doilea nume castelului, adica contelui Samuel Bethlen (1663-1708), locotenent al tinutului Küküllő (Tarnava Mica) si capitan general al Scaunului Mures, care s-a ingrijit de renovarea si modernizarea castelului. Acesta nu a fost insa locuinta permanenta a lui Bethlen, ci doar o locuinta temporara.