Bucuresti (13) - Parcul dintre bulevarde

Va spuneam si in cadrul altor articole, Bucurestiul este un oras plin de surprize; desi privindu-l pe de-a-ntregul nu il consider un oras frumos, are darul de a surprinde atunci cand te astepti mai putin - detalii arhitectonice, ziduri incarcate de istorie, locuri noi care indeamna la visare sau colturi de natura printre betoane, toate fac parte din micile surprize pe care Bucurestiul le ofera oricui are rabdare sa le primeasca. Astazi, o zi cu soare si adiere calda de primavara, am plecat in cautarea surprizelor pe care le ascunde Bucurestiul, iar el nu m-a dezamagit - mi-a oferit un loc de verdeata tocmai bun pentru incarcat bateriile:

Parcul dintre bulevarde

 

La sfarsitul secolului XIX pe aici trecea Dambovita, chiar prin mijlocul unei frumoase gradini de promenada; mai tarziu a gazduit un stadion cu o capacitate de peste 15000 de locuri, iar foarte multi ani a fost o paragina: teren viran, care imi inspira orice, mai putin dorinta de plimbare. Dar acum vreo 3 ani, spatiul din vecinatatea Operei Bucuresti a fost transformat in ceea ce este astazi, o oaza de verdeata, de liniste, de relaxare in mijlocul unei zone agitata a orasului. plasat, asa cum ii spune si numele intre doua bulevarde. Care bulevarde? Splaiul Independentei si Stirbei Voda. 

Amenajarea e similara cu cea din Parcul Bazilescu, cu alei asfaltate, cu mult verde (iarba proaspat tunsa si copaci toaletati), cu randuri de flori, cu loc de joaca pentru copii si aparate de fitness in aer liber, cu banci si muuuulta, muuuulta liniste. Aproape ca mi-am imaginat cum ar fi sa lucrezi de aici, stand pe iarba cu laptop-ul in brate sau, de ce nu sa "pierzi" o dupa amiaza citind o carte buna. As putea muta Raftul de Calatorie aici :) Unde mai pui ca, fierataniile (puncte trafo, contoare) sunt mascate de gardulete de nuiele, care se contopesc armonios cu restul peisajului si lasa ochiului doar peisajul oferit de natura.

Iar, ascuns printre garduletele de nuiele se afla un pod construit din trunchiuri de copaci si scanduri de lemn, iar deasupra lui ciorchini de visteria, mov si delicati dau acestui colt un aer de poveste. E cireasa de pe tort. Conform panourilor informative, sub acest pod va fi amenajata (acum era goala) o mica “delta” cu vegetatia specifica zonei.

Am plecat din micul parc cu bateriile incarcate, cu zambetul pe buze si cu dorinta sa ma intorc aici, cu o paturica, o carte, pentru o dupa-amiaza dedicata mie. Mi-am imaginat si toamna aici, printre frunze uscate si nuante de aramiu. Un loc care iti permite sa visezi la urmatoarea vizita aici, e un loc in care cu siguranta merita sa revi.