Ianuarie 2020 - Ganduri pentru un inceput cu zambetul pe buze

Luna Ianuarie e de obicei luna în care blogurile, jurnalele online, site-urile (mai mult sau mai puțin) personale se umplu de bilanțuri, retrospective și analize; e luna în care tragem linie, adunăm, scădem, iar la final cântărim rezultatul și facem promisiuni (mai mult sau mai puțin realiste) pentru anul ce urmează. Le vom respecta sau nu, rămâne de văzut.

Pentru mine 2019 a fost anul în care am scris (pre) puțin despre călătoriile pe care le-am făcut și locurile pe care le-am văzut (dovada și cele aproape 50 de drafturi de articole ce mă așteapta cumintele, dar cu speranta ca intr-o zi vor fi eliberate in eter), am scris o serie de articole pentru competitia SuperBlog pe teme care mai de care mai diverse si mai apropiat-o-indepartate de subiectele dragi mine (despre experienta SuperBlog puteti citi mai multe aici), dar am experimentat multe si sper sa nu ma loveasca amnezia si sa reusesc sa impartasesc cu voi din aceste trairi, astfel incat, prin articolele Calatorscop sa rememorati alaturi de mine toate aceste momente.

Unul dintre blog-urile pe care le urmaresc si citesc cu drag este Zambet si Sanatate, in spatele caruia sta (ma rog, ea nu prea sta, caci scrie, alearga, se plimba si povesteste) Andra, una dintre partenerele noastre de calatorii calatoscopice. Articolul ei "10 întrebări pentru final de an" a fost inspiratia pentru randurile de mai jos. Asadar, va invit sa facem o retrospectiva a lui 2019si sa ne pregatim pentru proaspat inceputul 2020 raspunzand la cele 10 intrebari propuse de Zambet si Sanatate

Superblog 2019 prin Calatorscop

Bloggingul este a full time job chiar și atunci când nu reușești să scri atât de des pe cât ți-ai propus - important este să o faci cu tot sufletul. Așa spuneam la început de septembrie, când vă anuntam  că mă înham cu energie la cea mai longevivă competiție de scriere creativă din blogosfera românească - SuperBlog. Articolul integral îl găsiți aici, iar aventurile Călătorscop în universul SuperBlog nu ar fi complete fără un articol de final, în care să vă povestesc despre Gală, despre comunitatea de (super)bloggeri din care mă bucur că oficial fac parte, despre ce am învățat de-a lungul celor 2 luni de maraton creativ și despre ce am luat acasă din această experiență. 

Weekendul trecut s-a scris ultimul capitol din experienta SuperBlog 2019, iată și cronica mea despre toate acestea, cu bune și mai puțin bune, dar cu cel puțin la fel de multă încredere că povestea Călătorscop în blogosferă merge mai departe.

Exercitiu de imaginatie (12) - Garderoba lui Mobutu

Experiențele de călătorie vin și atunci când nu te aștepti, iar daca până acum asociam mersul la aeroport cu o nouă plecare mult așteptata, de data aceasta mă încercau sentimente din cele mai diverse și cu siguranță la fel de intense ca și când aș fi plecat spre Africa și nu Africa ar fi venit spre mine. 

Înarmată cu un minim de informații despre cel pe care aveam să îl întâlnesc, construiam în jurul ideei că va fi primul contact cu Continentul Negru. Îmi făceam în mine bilanțul cunoștintelor despre Africa și realizam cu cât mă apropiam mai mult de aeroport că nu știu aproape nimic în profunzime despre acest subiect. Mulți asociază Africa cu sărăcia, dar ceva îmi spunea că nu poate fi un adevăr general, alții o asociază cu sălbăticia, dar cu siguranță e mai mult decât atât, iar prima imagine care îmi vine în minte e inundată de strălucirea culorilor din vestimentația localnicilor. La fel de fascinant este și stilul lor liber și atât de diferit formalismului european și cumva debordează de naturalețe și căldură, acompaniată de zâmbetul ce umple orice cameră. În același timp în minte îmi venea imaginea păpușii -băiețel pe care o aveam  în copilărie și pe care îl botezasem Mobutu, iar mama îmi spunea că e din ciocolată. Coincidență sau nu, Mobutu al meu din copilărie prinsese viață și venea din Nairobi, la București, pentru a-mi fi coleg pentru următoarele 4 luni.

Exercitiu de imaginatie (12) - Cum e cu ărli buchingu?

Dacă îți propui o vacanta la mare pe litorarul românesc optiunile sunt, într-o proporție covârșitoare îndreptate spre doua direcții - Mamaia sau Vama Veche. Orice alegere intermediară e ca o călătorie în timp, înapoi în Epoca de Aur - totul pare că a rămas pe loc, doar mașinile sunt mai multe și luminile mai colorate. 

Cu acest gând în minte, dar împinsă de un puseu de nostalgie după vremurile copilăriei, am decis astă vară să petrec o săptămână pe litoralul românesc. Nu întâmplător am ales Eforie Nord, căci pentru mine Eforie Nord este stațiunea copilăriei - la Eforie am descoperit marea, la Eforie am învățat să înot, aici am câștigat primul concurs din viața mea (la 4 ani - se numea "Copilul Soarelui") și multe, multe altele. N-aș fi crezut niciodată că după aproape 30 de ani, le voi găsi pe toate aproape intacte. În timp ce ne plimbam pe faleză mi-am dat seama că, pentru a retrăi experienta Litoral înainte de '90 nici nu e nevoie să descoperi sau să inventezi mașina timpului - te găsește ea pe tine;  trebuie doar să alegi stațiunea corectă.

Libertatea de a face alegeri bune aduce amintiri de neuitat

Știți deja că suntem mari amatori ai călătoriilor independente, în care libertatea este cuvântul de ordine - libertate în alegerea programului zilnic, în traseul ales și de multe ori în alegerea mijloacelor de transport cu care să ne deplasăm. În timp am ajuns la concluzia că una dintre metodele foarte la îndemână de a simți mai bine identitatea locala este prin "testarea" transportului local - așa vezi cum trăiesc localnicii, cum se desfășoară rutina lor zilnică, cum socializează, cum se comportă față de străini, față de autorități (controlorii, șoferii, etc), dar și față de ai lor.

Cu toate acestea, un scurt city break la Lisabona ne-a adus în fața unei experiențe noi, unice și inedite - închirierea unui autoturism și deplasarea cu aceasta în căutarea de amintiri călătorscopice. De ce această destinație? Pentru că visam de muuult să mă pierd prin labirinul de străduțe ale cartierului Alfama din Lisabona, dar am descoperit mult mai mult decât atât. Și ca să vă spun un secret ... am adoptat aceasta variantă cu o oarecare strângere de inima, deși știam că am alături de mine un sofer desăvârșit, care nu și-ar asuma rolul de ghid-rutier pe un traseu necunoscut, la bordul unui autoturism neprietenos (oricât de bun ar fi copilotul). Dar până la urmă experiențele de neuitat înseamnă să ieși din zona de confort, nu?

Exercitiu de imaginatie (11) - Laponia, frigul și puterea naturii

Cei mai mulți dintre cei care se pregătesc în această perioadă de o mini vacanță sau de un city break iau în calcul o destinație exotică, cu mult soare, cu briză călduță și nisip fin, departe de temperaturile joase și neprietenoase care încep să se facă simțite pe la noi. Oarecum justificat ținând cont că pe meleagurile mioritice e prea devreme pentru ski, e prea cald pentru oameni de zăpadă, mai e ceva de așteptat până se pornesc colindele și beculețele de Crăciun și cu toate acestea pe mine vremea de afară m-a făcut să visez un pic la o nouă vacanță luând în calcul o destinație rece. 

O destinație la care visez de mult sunt țările nordice sau în sens mai larg aș spune Laponia, zona pe care copilul din noi o consideră țara lui Moș Crăciun, iar pe care adultul (cel puțin cel din mine) o consideră o zonă sălbatică și prea puțin descoperită. Dar cum pentru orice călătorie planificată și mult așteptată e nevoie de o minimă pregătire, și expediția în țara Moșului are nevoie de aceeași atenție.

Cel mai frumos cadou

Se apropie cu pași repezi sfârșitul anului și parcă am vrea să înghesuim în cele câteva zile rămase toate lucrurile pe care n-am reuşit să le finalizăm de-a lungul celor 12 luni. Facem liste și bilanțuri și ne gândim aproape dezamăgiți unde s-au scurs cele 365 de zile, apoi tragem aer în piept și facem planuri mărețe pentru următorul an.

Și uite așa, vrând - nevrând se adună o grămadă de chestii de rezolvat, de cumpărat, de aranjat. Apoi ne uităm din nou la calendar și de parcă asta n-ar fi suficientă depresia de final de an, se declanșează un alt simptom - cel al freneziei cumpărăturilor - și începem să cumpărăm, și cumpărăm mult, de parcă ar fi sfârșitul lumii, cumpărăm haotic, iar în toată nebunia asta uitam ce e mai important - esența acestei perioade a anului și semnificația unui cadou, căci un cadou nu e un obiect pur și simplu, un cadou înseamnă suflet, înseamnă emoție, înseamnă bucurie. De câte ori nu te-ai gândit oare la cel mai frumos cadou?

Exercitiu de imaginatie (10) - Ultima îngerașă a lui Charlie

Ați trăit vreodată senzația că cineva vă urmărește îndeaproape fiecare mișcare? Ca imediat cum ați întors capul o umbră vă scotocește prin birou, vă întoarce buzunarele, deschide și închide fișetele - practic e în urma voastra și pe urmele voastre oriunde v-ați duce? Vorbeși cu cineva la telefon - el e acolo, te oprești la coffee shop-ul din colț, undeva în apropiere e și umbra - gataa, gata să îți soarbă aburul din paharul de carton. Știu veți spune că am înnebunit și asta am crezut și eu până acum o săptămână. Dar mai bine vă povestesc până la capăt și vă veți convinge singuri că încă am toate țiglele pe casă și chiar ceva în plus (vorba Deliei - Ce am eu și n-are ea?....sau era invers).

Back to the story - După un corporate party, am reveni dimineața la birou cu o durere groaznică de cap. Mi-am trântit geanta într-un colț, iar din palton a căzut pe jos o carte de vizita cu un V grafic argintiu. Pe spate un singur nume Charles Townsend. "Cine-or mai fi și ăștia?" - mi-am zis, în timp ce încercam un search pe Google. Google-ul nu prea vroia să coopereze (sau cel puțin așa credeam eu) căci arăta continuu doar afișul noului film de acțune “Charlie’s Angels” / “Ingerii lui Charlie” ce se lansează și la noi în cinema în 29 noiembrie 2019 (adică săptămâna viitoare). Review-uri, cronici și cam atât. Nimic despre ce căutam eu.