Romania (40) - Calatorscop pe munte - Babele și Sfinx-ul

Platoul Bucegi & Cabana Babele

Profitând de cele câteva zile libere și de vremea frumoasă și ceva mai răcoroasă a ultimelor zile de vară, ne-am pornit din nou la drum. Și cum în ultima vreme pașii ne-au purtat prin așezări urbane mai noi sau mai vechi, întru descoperirea unor locuri de poveste, de data aceasta ochii, dar mai cu seamă plamaânii și-au cerut porția de verde și de aer curat. Era așadar nevoie de o pauză în natură, iar o excursie pe cont propriu prin Bucegi a fost o destinație la îndemână. 

Privind un pic înapoi îmi dau seama că a trecut destul de mult de la ultima astfel de plimbare pe munte - să fie condiția fizică, să fie confortul orășanului, să fie lista extinsă de călătorii? Încă nu ne-am hotărât a cui e vina, însă ce-i drept e că ne-am bucurat de acestă pauză de verde.

Am început aventura dis de dimineață cu trezirea pe la 6:00, îmbarcarea și plecarea din București spre DN1 spre Sinaia. Chiar la intrarea în Sinaia, ne-a abatut de la drumul clasic de pe Valea Prahovei, pe DN 71 până la Cabana Piatra Arsă. Aici am avut prima surpriză - drumul extrem de bun (Deci se poate și la noi 👍). Ruta poartă numele de TransBucegi (sau TransBabele,cum indica GPS-ul nostru) și a fost redeschis circulației prin 2013, iar peisajele sunt spectaculoase.

Romania (39) - Castelul (nestiut) de la Ruginoasa și povestea telenovelică ce îl înconjoară

In urmă cu câțiva ani am participat la un seminar organizat la Fundația Calea Victoriei și susținut de d-na Anita Sterea pe tema castelelor, conacelor și palatelor din România. Acela a fost momentul în care lista locurilor pe care îmi doream să le vizitez a crescut exponențial. Am aflat detalii interesante despre o mulțime de oameni și locuri cu care istoria, dar și caracterul nostru balcanic au fost nedrepte; locuri și oameni cărora le datoram cel puțin păstrarea vie a memoriei și consolidarea celor ridicate de ei. (despre experiență citiți mai multe aici).

Dar de ce vă povestesc despre seminarul cu castele? Pentru că recent, adica weekendul trecut am reușit să vizităm Castelul lui Alexandrul Ioan Cuza de la Ruginoasa, unul dintre castelele despre care am aflat la acel curs. Câți dintre voi știau despre acest loc? Câți l-ați vizitat deja? Sper ca dupa ce citiți articolul, să îl puneți pe lista călătoriilor voastre viitoare.

Liechtenstein (2) - La pas prin Vaduz

Viza de Liechtenstein

Așa cum am promis revin cu un articol ceva mai detaliat despre ziua petrecută în Vaduz, micuța capitală a Principatului Liechtenstein. E bine de știut că toate obiectivele sunt grupate pe o singură stradă pietonală, numită de localnici Das Städtle, nu mai lungă de 600 m. Așadar timp berechet să  o parcurgi în lung și-n lat.

Vaduz este un un mic orașel de munte, înconjurat de mult verde și flori multicolore la ferestre, presărat ici colo de opere de artă plasate chiar pe stradă, astfel încât să fie admirate de cât mai mulți trecători. Cu greu își poți convinge percepția că te aflii într-o capitală europeană, căci tot ceea ce te înconjoară te duce cu gândul la un sătuc de munte bazarez, ceva mai răsărit.

Liechtenstein (1) - am mai bifat un stat pitic :) - detalii tehnice

Vedere spre Castelul din Vaduz

Una dintre escapadele mult așteptate ale excursiei in Elveția a fost ziua pe care am dedicat-o micuțului stat Liechtenstein, pierdut șîn mijlocul Alpilor, între granița Elveției cu Austria. Cu excepția faptului că este monarhie (de fapt principat) și un mic paradis fiscal, prea multe date concrete despre Liechtenstein nu știam, dar aveam să aflu. Și cum informațiile turistice despre Liechtenstein sunt limitate sper ca seria aricolelor călătorscopice despre această destinație să vă fie utilă.

Numele principatului este legat de numele unui castel din Austria - Maria Enzensdorf, construit în 1130 de către Hugo von Petronell Liechtenstein. Locul pe care acesta a fost construit se numea Piatra Luminii adică (licht=lumina și stein=stânca).

Începem cu un articol dedicat aspectelor mai tehnice - good to know - pentru planificarea călătoriei și promit să revin într-un altul cu impresii despre micuța capitală - Vaduz. Așadar:

Bucuresti (34) - Picnicul japonez, hanami și cireșii înfloriți din Herăstrău

Am făcut-o din nou - am revenit la Yuki - Home Dinining, în ajun de Florii pentru un nou prânz delicios în compania Alexandrei de la Experiențe Japoneze. Ce-i drept, planul inițial era ca evenimentul să aibă loc într-un cadru special - Grădina Japoneză din parcul Herăstrău, la iarbă verde și la umbra cireșilor japonezi înfloriți, însă vremea de afară a avut alte planuri.

Am reconfigurat traseul și ne-am bucurat de decorul tradițional nipon de la Yuki, lăsând plimbarea pentru desert (și am avut parte de un desert pe cinste 😀 - vă povestesc mai multe în continuare).

Israel (5) - Croazieră pe Marea Tiberiadei

Marea Tiberiadei și Sprânceana Muntelui

Se întâmplă rar ca una dintre primele experiențe dintr-un loc nou pe care îl văd să rămână cel mai aproape de sufletul meu și dupa ce călătoria a luat sfârșit. De obicei locurile mi se dezvaluie treptat, iar primele zile rămân cumva într-un nor de ceață. Ei bine, nu și de data aceasta, căci în Israel am experimentat un sentiment nou - una dintre cele mai frumoase amintiri ale excursiei în Israel a fost croaziera pe Marea Tiberiadei,  chiar în prima dimineață petrecută în Țara Sfântă.

După ce cu o zi înainte aterizasem în Tel Aviv, am făcut un tur pietonal în Nazareth și am petrecut o noapte tot acolo, dimineața ne-a întâmpinat cu o zi senină și cu o surpriză. Era aproape 8 dimineața când autocarul cobora pe straduțele înguste ale orașului antic Tiberias, spre portul Tiberias Marina.

Israel (4) - Ierusalim (partea a 2a): Drumul Crucii (Via Dolorosa), Sfântul Mormânt, Zidul Plângerii

Sfântul Mormânt

(prima parte a articolului)

Cea de-a zecea oprire este prima dintre cele aflate în incinta Sfântului Mormânt, ce ni se prezintă întai ca o curte nu prea mare, împreșmuită de ziduri de piatra masive. In fața Bisericii sunt trepte pe care se odihnesc pelerinii, iar grupurile își stabilesc locuri de întâlnire spre a se regrupa. Inainte de a intra în această curte, chiar în capatul aleii ce duce spre trepte ne-am oprit la unul dintre magazine pentru a cumpăra lumânari pe care să le aprindem la Mormântul Sfânt. Se vând în mănunchiuri de 33 și sunt făcute din ceară de albine, sunt extrem de flexibile și împrăștie un miros plăcut, ușor dulceag. Prețul unui astfel de mănunchi variază, în funcție de dimensiune și calitate de la 1 dolar (cele din parafină,sfărâmicoase și în general de slabă calitate) la 2-3 dolari cele din ceară.

Israel (3) - Ierusalim (prima parte) - Muntele Măslinilor și Drumul Crucii (Via Dolorosa)

Vedere panoramica - Cetatea Ierusalimului

După întoarcerea din Israel, rememorând toate locurile pe care le-am vizitat, am față de Ierusalim un soi de mixed-feelings.  Este fără doar și poate un oraș cu o mare încărcatură spirituală, indiferent de religia pe care o ai, iar pe de altă parte este un loc al contrastelor, de la multitudinea culturală și religioasă care locuiește aici, la împărtirea orașului între israelieni și palestinieni și diferențele ce derivă de aici, la amalgamul de vechi-arhaic și nou-modern, pe alocuri futurist.

Harta Ierusalimului

Chiar și pe cei mai puțin initiați într-ale religiei (me included), un pelerinaj în Țara Sfântă nu îi va lăsa indiferenți, iar Ierusalim-ul este un oraș pe care trebuie să îl vezi măcar o dată în viață. Orașul este împărțit în patru cartiere: cartierul arab, cartierul evreiesc, cartierul creștin și cel armenesc, iar diferențele de la unul la celalalt sunt mai mult decât vizibile, aș spune (fără să greșesc) chiar palpabile.

O vorbă spunea: "Toate drumurile duc la Roma", ei bine, când vorbim despre religii, mai ales cele monoteiste, fără doar și poate toate drumurile duc la Ierusalim, punct de referință atât pentru creștini (Grădina Ghetimani, Biserica Sfântului Mormânt, Drumul Crucii sunt doar câteva dintre locurile emblematice), pentru evrei (mormântul Regelui David și Zidul Plângerii), dar și musulmani (Moscheea al-Aqsa și Dome of the Rock de unde se crede că Profetul Muhammad a urcat în ceruri). Dar cu toată încărcătură spirituală și învățătura despre toleranță, Ierusalimul, al cprui nume înseamnă Orașul Păcii mi-a lăsat impresia unui butoi cu pulbere gata-gata să bubuie la cea mai mică scânteie.