Bucuresti (24) - Teatrul National de Ziua internationala a teatrului

„Teatrul ne poate spune totul! Teatrul a fost si va ramane pentru totdeauna. Teatrul e deschis. Lasati naibii gadgeturile si computerele – mergeti la teatru, ocupati locurile de la parter, de la balcon, dati ascultare cuvantului, priviti pe viu personajele – in faya aveti teatrul, nu-l nesocotiti si nu-l lasati sa treaca neobservat, caci viata trece foarte repede. Avem nevoie ca teatrul sa fie diferit. Orice fel de teatru este necesar” - acesta este mesajul regizorului rus Anatoli Vasiliev pentru Ziua Internationala a Teatrului (27 martie). 

Exercitiu de imaginatie (5) - Povestea unei flori calatoare: laleaua

Lalele in Gradina Botanica din Glasgow, Scotia

E primavara si, cu tot frigul de afara, florile colorate incep sa isi faca loc la ferestre, in vaze, dar mai ales in gradini (chiar si cele din fata blocului), iar, lalelele sunt cu siguranta printre preferate.

Va veti intreba ce are a face Calatorscop-ul cu lalelele? Ei bine, ce-ati spune, daca odata cu acest articol veti afla povestea din spatele lalelelor colorate care va zambesc din glastra sau mai bine zis - povestea calatoriei sale de mai bine de 1000 de ani prin lume.

Bucuresti (23) - Muzeul de Arta Frederic si Cecilia Cutescu-Storck

In ultimele zile ale lui februarie am profitat de vremea frumoasa de afara si de o zi libera in cursul saptamanii, ca sa imbin treburile administrative cu placutul. Astfel ca, intre doua cozi si multa birocratie am ales sa ma relaxez si in acelasi timp rasfat cu o  plimbare, pe jos, pe stradutele pitoresti si linistite cu case de la 1900 din zona Piata Victoriei - Piata Romana. Asa am ajuns sa revizitez Muzeul de Arta Frederic si Cecilia Cutescu-Storck.

Casa ce gazduieste muzeul se face remarcata imediat, nu doar prin arhitectura sa stil Tudor (asemeni Muzeului de Arta Veche Apuseana), dar si prin culoarea zidurilor sale un rosu grena, pe care unii il numesc rosu-pompei; iar intre zidurile sale vei descoperi, odata ce ii treci pragul povestea unei familii de artisti, cu parfum de epoca, de bun gust si pitoresc.

Am petrecut cateva minute admirand de pe trotuar exteriorul casei, apoi am citit cele cateva informatii despre muzeu, aflate pe o placuta, in apropierea portii, cand, de undeva din curte se aude o voce baritonala: "Doriti sa vizitati muzeul?" Pret de cateva clipe in mintea mea a fost un amestec de entuziasm, de wow, de surprindere, de bucurie si inca ceva pe deasupra. Iar la o astfel de invitatie nu aveam cum sa raspund altceva decat DA. Cred ca este prima oara de cand am inceput sa redescopar Bucurestiul, cand am parte de o astfel de primire calda. Sunt convinsa ca multe s-ar schimba in turismul romanesc daca am urma acest exemplu, daca am invata sa fim mai primitori, sa ne "agatam" potentialii vizitatori si sa ii intampinam (cel putin) cu un zambet. 

Dar revenind la muzeu:

Raftul de calatorie (20) - Vechiul oras imperial (autor: Yasunari Kawabata)

Indiferent de continent, primavara este anotimpul trezirii la viata, cand totul se imbraca in culori pastel si parfumuri proaspete si suave. Ma intreb - cum ar fi, ca macar pentru cateva minute sa ne oprim din iuresul cotidian si sa ne bucuram aceasta renasterea a naturii? Daca ne-am dedica un pic din timpul nostru unei plimbari in parc, indiferent de vreme, pe alei linistite si mai putin umblate, doar noi si gandurile noastre, admirand copacii inmuguriti, albul si rozul gingas al florilior, respirand aerul diminetii innobilat cu parfum delicat de primavara? Cum arata si cum e viata celor care ating aceste deziderate; cei din viata carora reconectarea cu natura, cu frumosul natural este parte din viata de zi cu zi?

* 

"Vechiul oras imperial" este o carte cu mireasma de flori de cires, cu descrieri atat de vizuale incat ai senzatia ca te transpui in acea lume, ca te plimbi, alaturi de Chieko prin parcurile cu alei strajuite de pomi infloriti, inconjurat de zeci de nuante de roz si rosu, de verdele proaspat al ierbi, vegheat de muntii inca inzapeziti.Povestea, desi nu foarte bogata in actiune, te poarta printre sarbatorile bogat simbolistice de peste an ale fostei capitale imperiale - Kyoto, alcatuind o monografie pitoreasca, plina de culoare a acestui colt de lume.

Exercitiu de imaginatie (6) - Jocuri de concediu

Pe langa vizitat locuri noi, explorat stradute intortocheate si orasele cochete, sute de poze si mancaruri traditionale, calatoriile inseamna, in primul rand si inainte de toate, timp petrecut cu cei dragi - acel quality time alaturi de partenerii de calatorie, care transforma orice iesire in ceva magic si memorabil. Si daca ne gandim mai bine, tocmai aceste momente si acesti oameni sunt cei care definesc cu adevarat o vacanta, fie ea cat de scurta.

Pornind de la multe amintiri legate de aceste momente, a venit si ideea articolului de fata - o colectie de jocuri de care va puteti bucura in concedii, care va vor ajuta sa va deconectati de la activitatile de servici, care vor reactiva cunostintele de cultura generala si vor fi o inepuizabila sursa de momente hazli si amintiri placute de povestit peste ani. Asadar, pe langa clasicele jocuri de carti (macao, razboi, tabinet, septica, popa-prostu sau mai emancipatele rentz, canasta si whist), merita sa luati in calcul si:

Romania (20) - Castelul Bran, o vizita cu multe surprize...placute

Daca Pelesul si Pelisorul au ramas in amintirile copilariei mele prin paupuceii cu care erai incaltat inainte de a pasi in resedinta de iarna a regilor Romaniei, Castelul Bran era acel castel rece, aproape pustiu si cumva neprimitor. A fost nevoie de o pauza de mai bine de 15 ani (pentru mine), de o retrocedare si reparatii, renovari si remobilari capitale, ca Branul sa isi recapete farmecul atat de cetate medievala, cat si de resedinta regala, de alta data. Acum e un mix fericit din ambele si o incantare pentru orice vizitator.

Bucuresti (19) - Muzeul Theodor Aman

Intr-o dupa amiaza de vineri (din cele cu multe grade minus si munti de zapada pe trotoare) am simtit nevoia unei pauze de cultura; si cum ma aflam in zona Universitate, am luat-o la pas spre Muzeul Theodor Aman. Nu ma aflam la prima vizita, cu toate ca ultima data cand i-am trecut pragul a fost acum mai bine de 15 ani, iar memoria detaliilor nu ma prea ajuta. Stiam doar ca am mai fost si mi-a placut. 

Asadar, cu cateva franturi de amintiri in minte am pasit in mica curte a casei-muzeu. O doamna gardin m-a intampinat si mi-a indicat intrarea, anuntandu-ma ca d-na custode va veni imediat. Cu greu am reusit sa urc cele 5 trepte din fata cladirii, pentru ca erau acoperite de un strat generos de ghiata lucioasa si cristalina. Un pic de skill-uri alpinistice si am ajuns "in varf", pasesc in holisorul de la intrare, ma incalt cu papuceii de plastic si apoi parca intru intr-o alta lume: eleganta, dar totusi cu aer cald, de acasa.

Bucuresti (18) - Bucurestiul dincolo de centru...franturi din cartierul Berceni

sursa

Am mai spus-o, dar simt nevoia sa o repet - Bucurestiul, dincolo de gri si betoane poate fi un oras surprinzator. Si, cu toate ca este orasul m-am nascut si in care locuiesc, tot gasesc, cu fiecare plimbare pe care o fac, un coltisor de poveste. 

Bucurestiul (si nu ma refer aici doar la centrul vechi si zona istorica) e un oras care trebuie umblat si citit astfel incat sa ii descoperi farmecul si frumusetea; un oras cu multe straturi de praf, mizerie, delasare, indiferenta, sub care se ascund tacute bijuterii arhitecturale, povesti de dragoste nespuse, familii de boieri sau din contra mahalale cu rezonanta istorica si...poate chiar mai mult de atat.