Bucuresti (18) - Bucurestiul dincolo de centru...franturi din cartierul Berceni

sursa

Am mai spus-o, dar simt nevoia sa o repet - Bucurestiul, dincolo de gri si betoane poate fi un oras surprinzator. Si, cu toate ca este orasul m-am nascut si in care locuiesc, tot gasesc, cu fiecare plimbare pe care o fac, un coltisor de poveste. 

Bucurestiul (si nu ma refer aici doar la centrul vechi si zona istorica) e un oras care trebuie umblat si citit astfel incat sa ii descoperi farmecul si frumusetea; un oras cu multe straturi de praf, mizerie, delasare, indiferenta, sub care se ascund tacute bijuterii arhitecturale, povesti de dragoste nespuse, familii de boieri sau din contra mahalale cu rezonanta istorica si...poate chiar mai mult de atat. 

Iar acest fior al descoperirii orasului natal si a zonei in care locuiesti nu m-a cuprins doar pe mine, caci, in cotidianul ultimilor ani si-au facut loc, intai timid, dar rapid din ce in ce mai prezent initiativele ale locuitorilor din cartierele bucurestene. Fie ca este vorba despre asociatii formale sau doar initiative ale unui grup restrans de oameni entuziasti, munca si activitatea lor incepe sa prinda contur, sa se vada si mai ales sa conteze. Activitatile lor si modul de exprimare publica sunt (poate) diferite, insa focusul este acelasi: construirea unei comunitati unita, constienta de drepturile sale, de istoria sa si trezirea la realitate a primariilor si consiliilor locale si punerea lor la munca in folosul cetatenilor. Exemple de astfel de initiative sunt multe, insa iata cateva a caror activitate o urmaresc si de realizarile carora sunt mandra: Incotroceni, Initiativa Prelungirea Ghencea, Initiativa Favorit sau Berceni-cartierul copilariei noastre. Si stiti ce e frumos legat de aceste grupuri? Ca, pe langa demersurile pe care le fac pentru prezent, sunt si un excelent spatiu pentru pastrarea, colectare si impartasirea amintirilor, povestilor si pozelor despre viata de alta data a cartierului si a locuitorilor sai; iar pentru cei fascinati de povesti din Bucurestiul de alta data, astfel de grupuri sunt un izvor nesecat de uimire si bucurie.

 

Sursa

Dar de ce v-am spus toate acestea?

Saptamana trecuta, mai exact pe 3 februarie,  am fost la vernisajul expozitiei de fotografie (dar nu numai) „O incursiune in istoriile cartierului Berceni” - expozitie a carei baza a fost pusa in cadrul proiectului „Istorii din cartier”, un parteneriat frumos intre Muzeul Municipiului Bucuresti, Asociatia Translucid si Biblioteca Metropolitana Bucuresti. Evenimentul a fost gazduit de Casa Filipescu-Cesianu (Calea Victoriei nr. 151) - Sala Lapidarium.

Expozitia este deopotriva o calatorie in timp, pe strazile si ulitele a ceea ce a deveni cartierul Berceni, cu pravali la colt de strada si oameni stangadu-si agoniseala de o viata in asteptarea demolarii si mutarii la bloc, dar si o lectie de istorie palpabila despre Vacaresti, Martisor si personalitatile din paginile de istorie: de la contele Miklós Bercsényi (cel care a dat numele cartierului), la Alexandru Obregia (coordonatorul primului spital de nivel european si cel mai mare din România, Spitalul Clinic de Psihiatrie sau, la acea vreme, adica anii 1920 - Spitalul Central) sau primi proprietari de teren care au hotarat sa isi construiasca case in aceasta zona si care acum dau numele unor strazi ale cartierului Berceni de astazi: Anton Colorian, Ilie Opriş,Stoian Militaru, etc.  

Intreg conceptul proiectului si al expozitiei este cu atat mai laudabil cu cat, la realizarea lui au fost angrenati chiar locuitorii cartierului, care prin amintirile personale au readus la lumina franturi din viata cotidiana a unei alte perioade. 

Chiar in timp ce priveam pozele, un domn de langa noi, ii explica D-nei Mihaela Murgoci (manager de proiect) ca bunica s-a a locuit in cartier si, in copilarie, ii povestea multe despre cum arata cartierul inainte de construirea blocurilor. Din vorba in vorba, d-na "bunica" avea sa fie invitata in zilele urmatoare sa impartaseasca o parte din aceste povesti si cu locuitorii mai vechi sau mai noi, prin intermediul blogului construit cu ocazia proiectului www.cartierulberceni.com. Ce dovada mai buna sa ceri ca astfel de initiative sunt un proces continuu, ce se dezvolta din mers si care aduc laolalta povesti ce altfel s-ar pierde?

Mi-as dori ca astfel de initiative sa fie adresate sau initiate si in alte cartiere, iar povestile lor sa nu ramana nespuse si sa se piarda prin valtoarea si stresul vietii de zi cu zi.

Expozitia ramane deschisa pana in 3 aprilie 2016, in sala Lapidarium a Casei Filipescu-Cesianu, iar intrarea este libera.