Intr-o dupa amiaza de vineri (din cele cu multe grade minus si munti de zapada pe trotoare) am simtit nevoia unei pauze de cultura; si cum ma aflam in zona Universitate, am luat-o la pas spre Muzeul Theodor Aman. Nu ma aflam la prima vizita, cu toate ca ultima data cand i-am trecut pragul a fost acum mai bine de 15 ani, iar memoria detaliilor nu ma prea ajuta. Stiam doar ca am mai fost si mi-a placut.
Asadar, cu cateva franturi de amintiri in minte am pasit in mica curte a casei-muzeu. O doamna gardin m-a intampinat si mi-a indicat intrarea, anuntandu-ma ca d-na custode va veni imediat. Cu greu am reusit sa urc cele 5 trepte din fata cladirii, pentru ca erau acoperite de un strat generos de ghiata lucioasa si cristalina. Un pic de skill-uri alpinistice si am ajuns "in varf", pasesc in holisorul de la intrare, ma incalt cu papuceii de plastic si apoi parca intru intr-o alta lume: eleganta, dar totusi cu aer cald, de acasa.
In aceasta casa, construita chiar dupa planurile sale, in stil eclectic, cu elemente renascentiste si neoclasice, a trait si a creat, Theodor Aman, pentru mai bine de 20 de ani, pana la sfarsitul vietii sale. Dar nu doar exteriorul cladirii poarta amprenta celebrului pictor roman, ci si interiorul, sau poate mai cu seama el.
Dincolo de usile de lemn deasupra carora troneaza 2 medalioane cu vitraliu se afla holul principal impodobit cu o superba pictura murala ce poarta semnatura lui Aman. De la mobilierul scluptat cu minutiozitate, la vitraliile ce-i infatiseaza pe Radu Negru si Doamna sa, decoratiile delicat pictate ale usilor, stucatura tavanelor - toate a fost atent gandit si executate de Theodor Aman, special pentru locul unde se afla. Dupa moartea sa, casa-atelier va deveni muzeu, prin eforturile depuse de sotia sa, Ana, fiind de-altfel primul muzeul de arta al Bucurestiului.
Sala care impresioneaza cu precadere orice vizitator este atelierul lui Theodor Aman Aceasta cea mai mare dintre incaperile casei si are multiple elemente care-ti atrag privirea: dulapul scluptat in stil gotic, cadrul usilor, pastrand acelasi aer medieval si purtand monograma pictorului T.A, panoplia cu arme (cateva pusti si pistoale orientale cu intarsii de alama, fildes si sidef) sau micul dulapior cu obiecte cu iz oriental: fes, salvari, papuci de cadana etc utilizate de Aman ca material pentru picturile sale.
O alta sala adaposteste presa pentru gravura, adusa de pictor de la Paris in 1872, precum si uneltele folosite de artist: daltite, ace de gravura, palete, pensule, mojare si diferite alte recipiente, ce aduc in fata vizitatorilor un pic din atmosfera atelierului de pictura.
Muzeul este relativ mic, insa toate exponatele par a-si fi gasit locul perfect. Nimic nu este in plus si nimic nu pare plasat la voia intamplarii, iar totul in interior emana un aer cald si linistit de confort casnic. Ce i-ar mai lipsi? Cu siguranta un ghid pe masura, care sa te poarte prin farmecul si atmosfera sfarsitului de secol XIX, cu petreceri boeme, cu vizite la Paris, cu tablourile de familie sau portretele marilor doamne si domnite realizate de cei mai buni pictori. Din pacate vizita mea s-a desfasurat in tacere, urmarita doar de privirea agera a doameni custode. Recunosc, mi-ar fi placut sa aflu mai multe din povestile ce stau in spatele fiecarei piesa din muzeu si mi-as fi dorit mai multa deschidere si amabilitate.
La iesire, mi-am dat jos botoseii de plastic si m-am strecutat cu atentie pe langa ziduri in incercarea de a nu aluneca pe treptele inghetate. Mi-as fi dorit sa petrec cateva minute in fata sclupturilor ce insotesc aleea din fata intrarii in muzeu, ce par mai degraba aruncate, decat expuse, dar din nou, stratul de gheata mi-a dat de inteles ca vara va aduce o ocazie mai buna pentru asta. Promit sa revin insa :)
Informatii practice:
Localizare: Str. C. A. Rosetti 8, sector 1, Bucuresti (in spatele Bibliotectii Central Universitare - BCU)Program: miercuri – duminica: 10:00 – 18:00
Pretul biletului: 5 lei (pentru adulti)
Timp estimativ de vizitare: 30 - 45 min
Website: http://www.muzeulbucurestiului.ro/muzeul-theodor-aman.html
No comments:
Post a Comment