Exercitiu de imaginatie (5) - Povestea unei flori calatoare: laleaua

Lalele in Gradina Botanica din Glasgow, Scotia

E primavara si, cu tot frigul de afara, florile colorate incep sa isi faca loc la ferestre, in vaze, dar mai ales in gradini (chiar si cele din fata blocului), iar, lalelele sunt cu siguranta printre preferate.

Va veti intreba ce are a face Calatorscop-ul cu lalelele? Ei bine, ce-ati spune, daca odata cu acest articol veti afla povestea din spatele lalelelor colorate care va zambesc din glastra sau mai bine zis - povestea calatoriei sale de mai bine de 1000 de ani prin lume.



Ideea articolului mi-a venit pregatind excursia la Istanbul, intrucat cartierul in care am stat se numea Laleli, iar in traducere libera laleli inseamna "plin de lalele", si chiar asa era acum mai bine de 500 de ani, caci ele erau preferatele sultanului Suleiman I (1494-1566). E lesne de inteles ca astfel au devenit extrem de raspandite, campuri si gradini intinse pline de lalele multicolore.  Din frumoasa imagine nu a mai ramas astazi decat numele si o multitudine de obiecte (de la placute de ceramica, la tesaturi si suveniruri) pe care regasim lalele stilizate.

Lalele salbatice - sursa

Dar povestea lalelei nu incepe nici in Turcia si nici in Europa, desi multi dintre noi asociem laleaua cu Olanda, ci tocmai in Asia Centrala, pe pasunile muntilor Tian Shan - Himalaya. De acolo, a calatorit spre vest,  pana la tarmul Marii Negre, locul un de a fost remarcata de turcii nomazi. Acesia au considerat-o un simbol al vietii si fertilitatii. Prima mentiune a lalelei ii apartine poetului persan Omar Khayam (1048-1113). Apoi laleau dispare pentru o vreme din arta si istorie, nu pentru ca ar fi incetat sa mai existe, ci datorita interdictiei islamice de a reproduce orice forma de viata. Insa insemnatatea populara oferita lalelei, ca simbol al vietii, a fost mai puternica decat interdiciile religioase, astfel ca soldatii otomani au continuat sa poarte lalele stilizate ca sa le poarte noroc in batalie. Cu timpul, pentru musulmani laleaua a capatat o semnificatie aproape divina, iar pentru ca in alfabetul arab cuvantul contine aceleasi litere ca si Allah, aceasta a fost considerata floarea lui Dumnezeu. 

Lalele la Moscheia Rustem Pasa

Odata cu ridicarea interdiciei de a reproduce a reprezentarilor de plate in arta, undeva pe la sfarsitul secolului al XVlea, laleaua a devenit rapid unul dintre motivele principale din arta otomana. Le regasim si astazi in ceramica de Iznik, in motivele ce decoreaza peretii moscheilor, dar si in forma paharele traditionale in care turcii servesc ceaiul de mere.

Insa fascinatia si grija otomanilor pentru lalele a fost una dusa la extrem, caci florile au devenit "prizoniere" intre granitele Istanbulului, fiind instituite legi strice privind comertului cu bulbi de lalele. In timpul domniei sultanului Ahmed al III-lea a fost interzisa vanzarea lalelelor in afara capitalei, decizie ce a starnit si mai mult dorinta negustorilor eupopeni ce vizitau Istanbulul de a pune mana pe mult doritele flori ce imbogateau gradinile sultanului.

In jurul anilor 1554-1559, primi bulbi de lalele isi croiesesc drumul spre Europa, ajungand dupa unele surse la Viena, iar dupa altele undeva in Bavaria. Nu se stie exact daca a fost meritul lui Oghier Ghislain de Busbecq, ambasadorul Imperiului Romano-German la Istanbul sau a vreunui alt ambasador sau negustor, insa cert este ca acesta este momentul in care europenii intalnesc minunea ce sucise deja mintile sultanilor. Sosirea lalelelor in Europa a coincis cu o perioada in care stiinte precum botanica si horticultura erau in plina ascensiune, iar nobilii se intreceau in a etala in gradinile lor soiuri cat mai exotice de flori.  Pe acest fond, in 1593, Carolus Clusius, reputat botanist european si cel care a avut in grija dezvoltarea gradinii botanice imperiale de la Viena, infinteaza in Leiden (Olanda) o gradina botanica in care, printre alte zeci de specii de plante, erau prezente si lalele aduse de la curtea sultanului Soleiman Magnificul. Aici lalelele s-au adaptat la clima si au inceput sa se raspandeasca pe tot teritoriul Provinciilor Unite, abia devenit stat independent, dupa separarea de Spania.

In timp, o anomalie a florii, mai exact un virus care afecta culoarea petalelor, creand petale multicolore, a dus la o adevarata isterie in randul nobililor olandezi care se intreceau in a obtine exemplare cat mai diferite, pe care sa le etaleze in gradinile lor. Florile au devenit atat de indragite si dorite, incat in 1635 au condus la prima mare criza economica pe care avea sa o cunoasca Europa: Nebunia Lalelelor.

Semper Augustus

Semper Augustus, o lalea cu petale inspicate in alb si rosu era considerata un dar de la Dumnezeu, o minune a horticulturii si, datorita raritatii a devenit cea mai scumpa lalea din toate timpurile. Au astfel de bulb a fost vandut pentru 5500 guldeni, echivalentul la acea vreme a unui teren de 49.000 m².

Doar doi ani mai tarziu, februarie 1637, toata nebunia a incetat brusc, iar piata bulbilor de lalea s-a prabusit; au fost pierdute averi, proprietati, iar pentru multi asta a insemnat falimentul sau chiar sfarsitul. Insa comertul cu lalele nu s-a oprit aici, ci doar a devenit mai potentat, dovada ca si astazi lalelele sunt unul dintre cele mai cunoscute produse de export ale olandezilor. Un alt argument in sprijinul pasiunii, respectului si de ce nu, chiar dragostei olandezilor pentru lalelele, este faptul ca, la finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial, olandezii au tinut sa multumeasca canadienilor pentru adapostirea Reginei Maria trimitand la Ottawa 100000 de bulbi de lalele. Asadar, lalelele si-au continuat calatoria si au traversat oceanul pana in Canada, iar astazi Ottawa este gazda unuia dintre cele mai mari festivaluri dedicate lalelelor.

Dar calatoria lalelei nu s-a oprit aici, caci o regasim si in vechile creatii populare unguresti si sasesti, unde este recunoscuta ca fiind unul dintre cele mai vechi motive florale; o reprezentare a legaturii intre Dumnezeu si oameni.  Dar daca va intrebati cum de a ajuns laleaua in cultura populara maghiara, ei bine, in sec XVI, Ungaria si Transilvania s-au aflat sub dominatie otomana. In aceasta perioada au preluat de la asupritori acest insemn, transformandu-l in simbol national. Regasim si astazi laleaua pe o sumedenie de obiecte traditionale sasesti si unguresti de la cahle, la tesaturi, la obiecte vestimentare si de uz casnic.

Iar daca privim atent steagul Iranului, vom gasi acolo tot o reprezentare a lalelei, de aceasta data cea pestrita, originala din vechea Persie. Si aici laleaua este considerata floare nationala, ca si in Turcia.

Blazonul orasului Pitesti

Nici pentru Romania laleaua nu a ramas indiferenta, caci ea este considerata simbolul orasului Pitesti, fiind reprezentata inclusiv pe stema orasului, alaturi de  turnul medieval – simbolul dinastiei Basarabilor, vulturul – simbolul originii latine, scutul albastru – simbol al libertatii si si independentei si Caduceul (doi serpi incolaciti de sub simbolul vulturului – simbol al comertului, asociat cu zeul grec Hermes, mesagerul zeilor, protectorul comerciantilor, dar si al hotilor).

Povestea calatorscopica a lalelei care a traversat continente si secole de istorie, a nascut pasiuni si a schimbat destine se opreste aici. Sper ca acum veti privi cu alti ochi gingasele si coloratele flori din vaze, le veti respecta si iubi mai mult.