Istanbul (2) - Evadare in Büyükada

Mi se intampla des ca, in timpul concediului, atunci cand petrec prea mult timp in acelasi loc, chiar daca sunt inca multe de vazut si de vizitat, sa simt nevoia unei evadari, unei schimbari (aproape) totala de peisaj, de atmosfera. De data aceasta, aceasta evadare s-a numit Buyakada (Marea Insula) - adica cea mai mare dintre cele 9 Insule ale Printilor (Princes’ Islands), aflate la cel mult o ora si jumatate de "mers" cu feribotul de pe tarmul european al Istanbulului.

Istanbul (1) - Cu bune si .... mai putin bune (10 sfaturi si idei de calatorie)

Istanbulul te copleseste de la prima intalnire. E mare: intins si suprapopulat, demna de o (fosta) capitala de Imperiu Otoman, si dar daca stam sa ne gandim ca populatia Istabulului este cu putin sub cea a Romaniei (18 milioane, fata de 20 de milioane, si multitudinea de oameni de pe strazi devine explicabil. Tocmai din acest motiv am ales sa vizitam Istanbulul la finalul lunii mai, inainte ca perioada concediilor sa inceapa cu adevarat si sa reusim sa ne bucuram de oras si secretele lui, in voie, fara a fi un "punct, intr-un val de turisti". Si s-a dovedit ca alegerea facuta nu a fost una gresita. 

In cele ce urmeza am reunit o serie de experiente, condimentate cu sfaturi si sugestii, astfel incat calatoria voastra la Istanbul sa fie cat mai reusita, mai relaxata si sa va bucurati de tot ceea ce are Istanbulul mai bun de oferit. Fara a avea pretentia ca lista este completa sau ca nu exista cale mai usoara, va dezvalui Istanbul-ul asa cum l-am vazut noi, cu bune si mai putin bune:

Bucuresti (13) - Parcul dintre bulevarde

Va spuneam si in cadrul altor articole, Bucurestiul este un oras plin de surprize; desi privindu-l pe de-a-ntregul nu il consider un oras frumos, are darul de a surprinde atunci cand te astepti mai putin - detalii arhitectonice, ziduri incarcate de istorie, locuri noi care indeamna la visare sau colturi de natura printre betoane, toate fac parte din micile surprize pe care Bucurestiul le ofera oricui are rabdare sa le primeasca. Astazi, o zi cu soare si adiere calda de primavara, am plecat in cautarea surprizelor pe care le ascunde Bucurestiul, iar el nu m-a dezamagit - mi-a oferit un loc de verdeata tocmai bun pentru incarcat bateriile:

Raftul de calatorie (13) - La drum cu matusa-mea (autor: Graham Greene)

Graham Greene spunea despre cartea sa: „La drum cu matusa-mea e singura carte pe care am scris-o doar pentru a ma amuza.” Oare chiar asa sa fie? Cu fiecare pagina cartea iti trezeste mai multe intrebari, decat te clarifica, fiecare rand mai adauga o enigma, incurca mai tare lucrurile care pareau pana atunci clare...si cred, ca atunci cand cunosti finalul, reactiile cititorilor pot parea amuzante. Cu toate acestea, am vazut in "La drum cu matusa mea" o poveste despre parteneri de calatorie si legaturile care se creaza intre ei, despre cum timpul petrecut in compartimentul trenului indeamna la conversatie si socializare, despre cum fiecare calatorie pe care o facem e o noua ocazie sa cunoastem si sa ne cunoastem pe noi insine, sa ne descoperim altfel decat am facut-o pana atunci.

Romania (13) - Micul Trianon de la Floresti - o bijuterie pierduta si o poveste trista

"Adevarat paradis terestru, cu atat mai impresionant cu cat nici de pe calea ferata ce traverseaza campia intre Floresti si Baicoi, nici imprejurimile prafuite ale proprietatii, nici drumul desfundat care leaga gara de castel nu lasau sa se intrevada ceva asemanator. Colorit bogat, armonios impartit: straturi inflorite, catifeaua de un verde intens a pajistilor netede, carpeni ramurosi, tunsi impecabil, tufe pline de flori mirositoare; bazine, fantani arteziene dupa moda franceza, linia clasica a aleilor lungi, cu pietrisul fin bine netezit, care aminteau gradinile de la Versailles, inviorate de asfintitul soarelui de mijloc de august; palcuri de vile luminoase si de pavilioane vesele, impodobite cu capucine și muscate". - in aceste cuvinte descria Maria Tescanu Rosetti, nora lui George Grigore Cantacuzino palatul de la Floresti.

La 100 de ani si ceva de la finalizarea constructiei (in 1913), aproape nimic nu mai aminteste de paradisul terestru, insa ruinele intr-o avansata stare de degradare continua seria locurilor frumoase din Romania, in jurul carora s-ar putea tese sute de povesti, ce cad victime ale nepasarii si probabil a intereselor ascunse.Desi Calatorscop este despre calatorii si locuri pe care va recomand sa le vizitati, nu pot trece cu vederea monumentele cu un imens potential turistic care sunt lasate (de cele mai multe ori voit) in paragina.

Raftul de calatorie (12) - Tara cu un singur gras (autor: Adelin Petrisor)

Daca nu poti vizita o anumita tara, din motive independente de tine, poti calatorii acolo, macar imaginar, ajutat de istorisirile celor care au avut acest "privilegiu" (inca sunt intr-o dilema in ceea ce priveste ghilimele). Si cum Coreea de Nord nu e o tara accesibila orisicui, am profitat de experienta lui Adelin Petrisor din 2012, citind cartea sa: "Tara cu un singur gras", pe de-o parte un exercitiu jurnalistic, pe de alta parte o experienta care te marcheaza si forteaza totodata sa rememorezi vremuri de mult apuse, dar oricum ai privi-o, o sansa unica.

Daca ar trebui sa caracterizez cartea in doar cateva cuvinte, as ca este scrisa cu o doza mare de (auto)ironie si cu o subiectivitate ce tinde sa fie cat mai obiectiva cu putinta. V-am bagat in ceata? Pai sa va explic mai pe  larg:

Romania (12) - Trenuletele (de jucarie) din Sinaia sau reconectarea cu copilul din tine

Gara din Sinaia reuneste de fapt parti din cele 3 gari pe care orasul le-a avut de-a lungul istoriei sale, iar daca e sa luam in calcul si micuta gara din diorama gazduita de Expozitia de Trenulete aflat la capatul peronului, putem spune ca avem parte de o premiera: 4 gari intr-una singura.

Cu aceasta idee in minte, imi propun sa va povestesc cate ceva despre experienta vizitarii acestei expozitii de machete, gazduita de Salonul Princiar a lui Carol I, construit in 1879. Pacat ca aceasta legatura, intre vechi si nou, nu este promovata mai mult, insa de apreciat faptul ca, inca de la intrarea in gara (propriu-zisa) expozitia iti este semnalata si esti invitat sa o vizitezi. Asa ca, am luat-o si noi pe urma indicatoarelor,

3 zile pe domeniul Peles intr-o locatie cu poveste

Weekend-ul trecut ne-am bucurat de premiul castigat la Orkestra Fall-Winter 2014, adica voucher-ul de la Aerotravel. Locatia aleasa: Sinaia - Domeniu Peles - Hotelul Bastion.*

De ce am facut tocmia aceasta alegere? Pentru ca vroiam sa fie relativ aproape de Bucuresti, la munte, intr-o zona in care sa avem ce vizita si pe unde sa ne plimbam, in mijlocul naturii si sa ne deconectam de agitatia urbana. Am vrut sa fie o locatie de weekend, incat sa nu nu para rau ca timpul va fi prea scurt pentru explorare. Cat despre hotel - il remarcasem inca din octombrie. M-a atras design-ul exterior, perfect in ton cu zona de munte, cu arhitectura celorlalte cladiri de pe domeniu de la Peles, cat si recenziile bune de pe site-urile de specialitate.

Cireasa de pe tort a fost insa poveste (frumoasa), care leaga hotelul