Raftul de calatorie (13) - La drum cu matusa-mea (autor: Graham Greene)

Graham Greene spunea despre cartea sa: „La drum cu matusa-mea e singura carte pe care am scris-o doar pentru a ma amuza.” Oare chiar asa sa fie? Cu fiecare pagina cartea iti trezeste mai multe intrebari, decat te clarifica, fiecare rand mai adauga o enigma, incurca mai tare lucrurile care pareau pana atunci clare...si cred, ca atunci cand cunosti finalul, reactiile cititorilor pot parea amuzante. Cu toate acestea, am vazut in "La drum cu matusa mea" o poveste despre parteneri de calatorie si legaturile care se creaza intre ei, despre cum timpul petrecut in compartimentul trenului indeamna la conversatie si socializare, despre cum fiecare calatorie pe care o facem e o noua ocazie sa cunoastem si sa ne cunoastem pe noi insine, sa ne descoperim altfel decat am facut-o pana atunci.

Henry Pulling, protagonistul romanului "La drum cu matusa mea" este ceea ce am considera, in zilele noastre, un corporatist convins, o persoana atat de atasata de rigoarea si valorile bancii in care lucreaza incat, iesirea la pensie e aproape similara cu finalul vietii sale active si sociale (cel putin socializarea asa cum o percepe el). Acum tot ce ii mai ramane este pasiunea pentru gherghine si, poate lectura. Insa, viata are intotdeauna alt plan...iar in cazul D-nului Pulling acesta incepe cu aparitia "matusii" sale, Augusta care pur si simplu ii va da viata peste cap. Cum e ca viata ta organizata, rutina ta zilnica si in general intraga ta conceptie despre viata sa fie intoarsa cu susul in jos de o septungenara, sa constati ca nimic din lucrurile de care erai sigur nu sunt asa cum ai crezut o viata intreaga? Ca mama nu iti este mama? Ca cenusa mamei, care nu iti este mama a fost inlocuita cu marijuana? Ca pensionarea nu este de fapt sfarsitul vietii active, si pana la urma nici macar pasiunea pentru horticultura nu e cel mai interesant lucru pe care il poti face?

Intregul roman este o calatorie, un periplu care incepe la Londra, continua cu Istanbul, Paris, Brighton si in cele din urma se sfarseste (clarificand tot talms-balmesul creat si risipind toate inrebarile) in America de Sud. In calatoriile alaturi de matusa sa cunoaste personaje cu care viata "linistita" de bancher nu l-a pus niciodata fata in fata, de la Wordsworth la Visconti si unde mai pui, ca proaspatul pensionar invata, pe propiai piele sa iubeasca, sau cel putin sa se gandeasca cu dragoste si duiosie la o fiinta de sex feminin, pentru ca in final sa se casatoreasca cu una muuuuult mai tanara.

Dincolo de a fi una din cartie cu care v-am obisnuit pe Raftul de Calatorie, cartea e, cu siguranta, confirmarea ca o calatorie (sau mai multe) iti pot schimba radical setul de valori, si de asemenea, e un argument in plus ca, partenerii de calatorie sunt sarea si piperul oricarei astfel de expereinte.

Lectura placuta!