meniu

Tuesday, March 31, 2015

Romania (12) - Trenuletele (de jucarie) din Sinaia sau reconectarea cu copilul din tine

Gara din Sinaia reuneste de fapt parti din cele 3 gari pe care orasul le-a avut de-a lungul istoriei sale, iar daca e sa luam in calcul si micuta gara din diorama gazduita de Expozitia de Trenulete aflat la capatul peronului, putem spune ca avem parte de o premiera: 4 gari intr-una singura.

Cu aceasta idee in minte, imi propun sa va povestesc cate ceva despre experienta vizitarii acestei expozitii de machete, gazduita de Salonul Princiar a lui Carol I, construit in 1879. Pacat ca aceasta legatura, intre vechi si nou, nu este promovata mai mult, insa de apreciat faptul ca, inca de la intrarea in gara (propriu-zisa) expozitia iti este semnalata si esti invitat sa o vizitezi. Asa ca, am luat-o si noi pe urma indicatoarelor,
iar la capatul peronului un mic indicator suspendat, pe care scrie "Expozitie Trenulete", alaturi de o alta "Cafeneaua Gara Regala" ne indica faptul ca am ajuns la "destinatie". Cafeneaua nu are nimic regal in ea, dincolo de denumire. E un simplu bufet la care poti bea un ceai sau cafea in pahare de plastic sau manca o gustare, insa expozitia are ceva cu adevarat special.


Intregul spatiu transmite pasiunea pentru trenuri. O retea feroviara in miniatura de peste 300 de metrii, cu dealuri si campii, tuneluri, viaducte, orasele si creste muntoase. In fiecare coltisor privirea iti este atrasa de detalii plasate atent: un cioban care-si paste mioarele in varf de munte, o gospodina care bate covoarele, o echipa de pompieri care stinge un incendiu izbucnit la ultimul etaj al unui bloc, etc. Garile atent aplasate in peisaj sunt inspirate din arhitectura specifica Germaniei si Elvetiei. O parte din personajele dioramei sunt in miscare, ceea ce face intreg ansamblul si mai interactiv atat pentru adulti, cat mai ales pentru cei mici; nu pot sa nu ma gandesc la sutele de povesti ce pot fi spuse pe baza acestui peisaj. Urmarind mai atent personajele veti regasi diferite activitati parte din viata curenta: o nunta, o inmormantare, diferite activitati casnice, o cerere in casatorie si (mie mi s-a parut amuzant) un om care foloseste toaleta din fundul curtii.

Pe langa dioarama cea mare, mai este amenajata una, ceva mai redusa ca dimensiuni, care reda atmosfera unei gari dintr-o statiune de munte (mi-a placut similitudinea cu Sinaia) iarna, acoperita de zapada, cu calatori zgribuliti in asteptarea trenului, cu bagaje si cadouri multe, cu schiori veniti direct de pe partie, cu braduti impodobiti si patinoar animat.

Pe langa toate acestea, micutul muzeu gazduieste o colectie impresionanta de piese LEGO, avand in comun aceeasi tematica: transporturile (feroviar, terestru, aerian), o colectie de avioane-machete, iar peretii sunt acoperiti cu imagini de iarna din statiunile montane de pe Valea Prahovei surprinse in prima jumatate a anilor 1900.

Asadar, diorama de la Muzeul CFR (despre care va povesteam aici) are o rivala "de temut"la Sinaia. Daca ajungeti prin preajma, e o plimbare care merita facuta, e o reconectare cu copilul din tine, iar fiecare coltisor este parca ticluit sa te surprinda. Iar daca sunteti insotiti de copii, cu siguranta va fi o alternativa captivanta de petrecere a timpului liber, despre care vor vorbi multa vreme.

Pentru mine a fost a doua oara cand vad o astfel de diorama, insa mi-a parut (pe departe) cea mai animata. Astept sa ma surprinsa, la fel de placut, si alte puneri in scena.

Informatii practice:

Localizare: Gara Sinaia, Valea Prahovei
Program de vizitare: zilnic 10:00 – 18:00
Pret bilet: 7 lei + taxa foto 6 lei
Timp estimativ pentru vizitare: 15' - 45' (depinde cat de mult timp doriti/puteti sa va alocati)

2 comments:

  1. 28 iulie 2013 ,este pt. mine o zi incredibil de norocoasă , când am intrat în acest loc ; și o să zic și "de ce?". Când m-am apropiat de acest loc am intrat direct acolo , fără să-mi dau seama de afișul de afară care afișa orele când era deschis expoziția (dar mai ales),tariful de intrare în expoziție de 6 sau 7 lei. Când intru pe ușă, încep să fac poză la diorama mijlocie din dreapta intrării, și continui să filmez pe diorama cea mare din mijloc al colecțieonarului italian Alberto Drera;iar acolo încep să văd case vechi etajate (din care una în flăcări la care intervin echipaje de pompieri),oi cu păstor,depoul de locomotive (din care se imita sudajul unei locomotive,un tren etajat cu locomotivă cu aburi cu sunet(pesemne că și-au dat seama că n-am plătit taxa de intrare la expoziție),dar și alt tren de călători neetajat)+niște copii entuziast de gălăgioși cu părinții lor ,peste un peisaj de iarba și zăpadă. După aprox. 5minute de filmat,vine un tip și mă întreabă :"Sunt copiii d-voastră?",la care eu îi zic că"Nu",apoi pleacă. După aprox 1 minut revine și mă întreabă dacă am plătit taxa aia blestemată de 6 sau 7 lei la intrare,iar eu îi zic că "Nu", mă scuz că n-am știut de acea taxă și plec, fiindcă nu aveam nici un ban la mine.Credeam că intrarea e gratuită. În acea zi am făcut 2 poze și am filmat 6minute și 45secunde fără să plătesc. Câteva zile mai târziu (1 august 2013)revin cu niște apropiați la cafenea,mai filmez diorama cea mare de sus timp de câteva minute dar și fac poze cu diorama cea mică (care era de vânzare) și plec.Un an mai târziu revin(pe 2 august 2014 plătind și taxa majorată de 7lei),dar și văzând câteva modificări:s-au adăugat taxele de filmat și fotografiat+ a 3-ia dioramă înlocuită cu o vitrină cu trenulețe,ca să numai zic de geamul protector al dioramei mari ,care nu mai exista. Înainte să plec, văd un domn care începea să se roțaie pt. taxele adăugate la expoziție. Uite așa mi-am încheiat cele 3 vizite la acea expoziție.In acest moment ,eu sunt urât acolo, pt. simplul fapt că am filmat fără să plătesc taxa de intrare fiindcă nu mi-am dat seama de afișul de afară cu aceste taxe.

    ReplyDelete
  2. Buna, se poate intampla oricui si n-as considera-o motiv de ura. Mai ales ca ulterior "te-ai revansat" aducand si alti vizitatori. Pe de alta parte, priveste optimist - ai vazut diorama fara constrangeri, geamuri de sticla etc, atunci cand era mai putin cunoscuta. Eu zic ca e o amintire placuta 😀

    ReplyDelete