Romania neimblanzita - 6 motive pentru care sa mergi la film

Cu bucurie si totodata emotie am primit invitatia celor de la Auchan Retail Romania de a participa la avanpremiera filmului Romania neimblanzita, cadoul pe care retailer-ul francez il face Romaniei in anul centenarului Marii Uniri. Un dar cu adevarat potrivit, caci parca prea des uitam ca nu suntem singurii locuitori ai planetei si ca natura si frumusetea salbatica, de care ne bucuram in plimbarile noastre, nu sunt vesnice si de neclintit; mai mult e de datoria noastra sa le pastram asa cum sunt - nealterate, neprelucrate si cat mai departe de mediul urban; sa le pastram fragilitatea si magia si sa ne bucuram de ele atunci cand ne ies in cale, caci asa cum spunea cineva la evenimentul de aseara: "spectacolul naturii nu e meritul omului".

Cehia (3) - 12 locuri din Praga pe care trebuie sa le vizitezi

Praga poate fi unul din orasele (capitalele) pe care le-ai bifat pe lista locurilor "must see in a lifetime" sau poate fi locsorul de care te-ai indragostita de la prima vedere si in care te-ai intoarce oricand, indiferent de anotimp. Recunosc! pe mine m-a cucerit iremediabil, iar vizita de la finalul anului trecut mi-a reconfirmat ca ne vom revedea din nou si din nou si din nou...

Praga are acel aer de poveste pe care il regasesc din ce in ce mai rar in orasele devenite mult prea turistice, are o atmosfera relaxanta si totusi responsabila, oamenii isi respecta si isi iubesc orasul, iar dincolo de fiecare coltisor de strada pare sa ti se pregateasca o surpriza. Orasul este si foarte fotogenic, cu turnuri medievale inalte din care panoramele asupra castelului, a Vltavei si a acoperisurilor sunt bucatele din sufletul orasului pe care le poti lua cu tine acasa (pana la urmatoarea revedere).

Sunt multe locuri de vazut in Praga, pentru ca insusi orasul este un muzeu in aer liber. Daca stau mai bine si ma gandesc, poti descoperi si intelege orasul, fara sa fie nevoie sa vizitezi niciun muzeu, ci doar mergand agale pe strazile inguste, cu piatra cubica, umbrite de turnuri in stil gotic si case ce poarta mandre insemnele breslelor. Si totusi, daca va decideti sa si vizitati cate ceva, atunci cand va aflati in Praga, am selectat pentru voi 15 obiective cu spirit praghez:

Romania (34) - La via Bratienilor - Vila Florica

Am ajuns pe Domeniul Florica din Stefanestii Noi, jud Arges intr-o zi de iarna calduta, fara zapada, cu cer senin si soare bland, fara sa stim prea multe despre refugiul Bratienilor dintre dealurile argesene acoperite candva cu vie (de aici si numele de "La vie", dat de Carol I). Surpriza a fost cu atat mai mare cand conacul neoromanesc dintre copacii inalti si batrani a inceput sa isi spuna usor, usor povestea impletita cu file din istoria Romaniei, prin vocea ghidului, o doamna draguta si extrem de atasata emotional de acest loc (sau cel putin acesta este sentimentul pe care ni l-a transmis pe parcursul vizitei noastre).

Dinastia Bratienilor (cred ca o putem numi asa fara falsa modestie) a fost una dintre cei mai importante familii de pe scena politica romaneasca, a dat 3 prim-ministri si a fost acolo la fiecare moment important din istoria nationala de dinainte de comunism: Razboiul de Independenta de la 1877, Marea Unire a Principatelor de la 1918, aducerea in tara a principelui Carol I, infiintarea Partidului Narional Liberal sau reformele pentru democraria interbelica. In 2018 este anul centenar al Romaniei si cu siguranta nu vom putea vorbi despre Romania fara sa amintim de Bratieni si cu siguranta ar trebui sa amintim si de Florica, caci in saloanele sale s-au elaborat strategii in timp de pace si razboi, s-au alcatuit si destituit guverne si s-a analizat si dezbatut Independenta si Unirea Romaniei.

Exercitiu de imaginatie (6) - Cum m-am apucat de citit sau cum am descoperit limbajul secret al oamenilor mari?

Imi amintesc cum în fiecare seară tata ne citea poveşti înainte de culcare. Cărtile acelea groase, cu mult scris şi fără poze mi se păreau, pe la 4-6 ani, ceva deopotrivă fascinant şi de neînteles.   

Cum de pot oamenii mari să vadă o lume atât de minunată în acele lungi şiruri de "scălămbăieli" negre? Cum de Nils Holgersson, de la televizor, prindea în fiecare  seară viaţă atunci când cartea cu coperti groase şi galbene era în mana tatălui meu, dar în mâna mea era doar grea şi dureroasă, dacă o scăpam pe picioare? Imi imaginam că trebuie să fie la mijloc un pic de magie şi un limbaj secret al oamenilor mari.

Romania (33) - De vorba cu istoria la Cula Racovita din Mioveni

Sunt curioasa: pentru cati dintre voi orasul Mioveni pare o destinatie turistica, fie a si de weekend? Sau cati dintre voi asociaza localitatea argeseana si cu altceva decat locul unde se fabrica batrana noastra Dacia? Intuiesc ca numarul celor cu o viziune diferit fata de micul orasel este relativ mic si admit ca, pana nu de mult si eu faceam parte dintre cei care considerau Mioveniul un fel de comuna mai mare, in care sau pe langa care se afla si Uzina Dacia. Ei bine, noi cei pasionati de calatorie trebuie sa fim mereu pregatiti sa fim surprinsi, iar Mioveniul "mi-a dat un pic este nas" si mi-a reamintit ca travellingul nu face casa buna cu ideile preconcepute, dar apoi a fost generos si si-a dezvaluit, incet povestea:

Romania (32) - Palatul brancovenesc de la Potlogi

Inceputul de februarie a dat startul sirul calatoriilor din 2018; si cum vremea tinea cu noi, iar ultima luna de iarna s-a aratat mai blanda decat in alti ani, am pornit usor, nu departe de Bucuresti pentru a descoperi inca un coltisor de Romanie frumoasa, dar mai putin cunoscuta.  I-am avut ca parteneri de calatorie pe prietenii nostri de la Terra Incognita, iar prima oprire dintr-o zi plina de surprize a fost la Potlogi, unde am viziatat Ansamblul Brancovenesc, renovat recent si redat publicului, dar inca prea putin cunoscut, chiar si pentru cei care tranziteaza des zona.

Detaliile interesante despre ceea ce urma sa vedem au inceput inca de la numele localitatii aleasa de Costantin Brancoveanu pentru constructia Palatului - Potlogi - care vine de la „potlog”, un petec de piele folosit de cizmarul carpaci (adica potlogarul) pentru a repara incaltamintea. Cat de buni erau satenii din acea zona la petecitul incaltamintei nu ne spune istoria, insa numele s-a pastrat si are o rezonanta aparte.

Cehia (2) - 5 obiective gratuite in Praga

La poarta castelului praghez

Centrul Pragai si toata zona veche a orasului este un imens muzeu in aer liber, iar daca vreme o permite nu ezita sa te plimbi pana simti cum iti zvacnesc talpile de la atata mers pe jos. Pentru mine a fost si ramane o incantare sa bat stradutele cu piatra cubica, stramte si intortocheate si sa ma las surprinsa de fiecare coltisor de strada: aici o monograma cu insemnele breslei, o statuie catarata pe zid, un graffiti inteligent alcatuit si cu mesaj puternic si totusi subtil, o vitrina interesant si care de imbie sa treci pragul pub-ului sau al magazinului si cate si mai cate. Praga ofera o multime de locuri si lucruri interesante de vazut deopotriva celor pasionati de istorie si vechi, dar si celor dornici de distractie si urban-cool, ceea ce o face destinatia ideala indiferent din ce categorie faci parte. Si cum toti incercam sa ne simtim bine, fara ca bugetul sa fie dat peste cap, iata cateva sugestii de locuri pe care ar trebui sa le incluzi in programul tau si (unde mai pui) le poti vedea gratis in Praga:

Raftul de calatorie (25): Zeii Tangoului (autor: Carolina De Robertis)

Sursa: Pinterest

Zeii Tangoului a fost tema pentru a 2a intalnire a clubului de lectura Damen Tango si recunosc ca am primit-o cu entuziasm amestecat cu o doza de scepticism: o carte despre muzica, tango, saracie, dragoste neimplinita si note de erotism (asa cum anunta synopsis-ul de pe  coperta) si foarte putin despre calatorie - cel putin asa parea la prima vedere! Am acceptat totusi sa depasesc un pic tematica Raftului de Calatorie manata mai mult de curiozitate - prima carte (a mea) despre America de Sud, cultura argentiniana si Lumea Noua, in plina ascensiune, sufocata de valuri de imigranti veniti de dincolo de ocean la inceputul secolului 20. Pana la urma, o buna ocazie sa aflu lucruri noi despre un al coltisor de lume, mi-am zis.

Acum, la finalul lecturii, pot spune ca intreaga poveste m-a surprins si tinut cu sufletul la gura pana la ultima fila: o calatorie ce porneste din Italia rurala si ajunge fix pe strazile Buenos Aires-ului si in lumea tangoului aflat si el la inceput, pornind din cartierele marginase unde povestea dansului se impleteste cu cea imigrantii veniti aici din Europa in cautarea unui trai mai bun, inghesuiti in conventillos-urile insalubre si lipsite de intimitate, cu povestea femeilor devenite prostituate in lupta pentru supravietuire pe un taram necunoscut, dar si a cabareului de lux si castigurilor fabuloase, pentru ca in final povestea sa ne poarte in Montevideo, Uruguay intr-o atmosfera ceva mai calma si asezata decat a Buenos Aires-ului, dar la fel de pitoreasca.