Sunt curioasa: pentru cati dintre voi orasul Mioveni pare o destinatie turistica, fie a si de weekend? Sau cati dintre voi asociaza localitatea argeseana si cu altceva decat locul unde se fabrica batrana noastra Dacia? Intuiesc ca numarul celor cu o viziune diferit fata de micul orasel este relativ mic si admit ca, pana nu de mult si eu faceam parte dintre cei care considerau Mioveniul un fel de comuna mai mare, in care sau pe langa care se afla si Uzina Dacia. Ei bine, noi cei pasionati de calatorie trebuie sa fim mereu pregatiti sa fim surprinsi, iar Mioveniul "mi-a dat un pic este nas" si mi-a reamintit ca travellingul nu face casa buna cu ideile preconcepute, dar apoi a fost generos si si-a dezvaluit, incet povestea:
Obiectivul nostru a fost Cula Racovita, una dintre putinele cule care au supravietuit istoriei si care astazi ne vorbesc despre vremuri de mult apuse cu haiduci si navalitori. Termenul si aspectul acestor constructii ne era cunoscut de la periplul nostru prin Oltenia, insa nu ne asteptam sa regasim una si in aceasta zona. Edificiul a fost construit in 1806 de boierul Nicolae Racoviceanu, in curtea conacului sau, cu scopul de aparare a sa, a familiei si a averii de cetele de haiduci sau a turcilor care umblau prin zona si jefuiau gosposariile mai instarite. Aici planuiau sa se retraga in cazul atacurilor, insa intr-o noapte o ceata de hoti a patruns in conac, l-a ucis si jefuit pe boier, astfel ca fortareata cu scop de seif nu si-a mai atins scopul. Dar destinul culei nu s-a oprit aici - ea a cazut victima unui incendiu in 1877, apoi a fost abandonata. In timpul Primului Razboi Mondial, nemtii au transformat cula in depozit de alimente si tot aici a fost adapostita si arhiva
Primariei Racovita. Asemeni povestilor cu happy end si cula a ajuns in final sa gazduiasca, dupa o renovare si reconstructie prealabila, Muzeul Etnografic - Profestor Constantin Nastase, impletind astfel destinul sau cu viata satului romanesc.
Cu fireasca intrebare in minte - Cine este Profesorul Constantin Nastase? ajungem la cea de-a doua surpriza pe care ne-a facut-o vizita la Mioveni. Caci intalnirea cu insusi fondatorul acestui muzeu a fost unul dintre acele momente de care ai parte, probabil, o data in viata, dar pe care il vei pastra mereu in suflet si il vei povesti ori de cate ori vei avea ocazia.
Asadar ne-a inceput vizita la Cula Racovita cu o primire calduroasa din partea d-nului Costantin Nastase, fost profesor de stiinte exacte (matematica si fizica) care la cei 103 ani ai sai ne-a surprins nu doar prin postura si coerenta, dar mai cu seama prin pasiunea pentru satul romansesc si patosul cu care povestea despre initiativa sa si despre frumusetea satului romanesc. Cumva atunci ne-am dat seama ca aveam in fata noastra o adevarata carte de istorie, un om mai in varsta decat Romania insasi, iar acest sentiment e cu adevarat unic. Intr-un interviu, profesor C.I. Nastase spunea ca: "Satul este locul sfant unde s-a pastrat neatinsa bogatia spirituala a poporului roman" si am convingerea ca, dupa aceste cuvinte s-a si ghidat toata viata si a construit colectia transformata astazi in muzeu. 
In pastorirea muzeului este secondat de fiul sau, C.C. Nastate, si dansul tot fost profesor. Cei doi domni Nastase ne-au vorbit despre istoria locului in care ne aflam, inceputurile colectiei, donarea ei catre orasul Mioveni, greutatile timpurilor prezente si apoi ne-au poftit in micuta cula pentru admira lucrurile asezate cu grija, dupa specific sau integrate in camere si indeletniciri specifice vietii rurare: port popular, numismatica, opbiecte religioase, ceramica, tot soiul de unelte de tamplarie, dogarie. Interesant este ca ele provin din mai toate regiunile istorice ale tarii si au fost folosite de-a lungul timpului, asadar nu sunt simple obiecte, ci bucatele de istorie, iar d-nul Nastase senior parea ca le cunoaste pe toate, oferindu-ne detalii despre cei care le-au donat, cum le-a obtinut, cat de vechi sunt, etc.
Printre exponate se afla si icoane din
secolul al XV si XVII, ecolul al XVII-lea, un razboi de tesut,
realizat pe verticala (din rationamente de spatiu, ne-a argumentat ghiduyl nostru), cu o vechime de peste 150 de ani, un plug de lemn, teascul
de ulei din miez de nuca din secolul al XIX-lea si masina de tors
borangic. La ultimul etaj, urcand o scara abruta de lemn, intram in lumea targului argesean si a nuntii asa cum era ea odata sarbatorita la sat. Vechi costume taranesti din zona Muscel, Rucar si din alte
provincii ale Romaniei sunt prinse intr-o hora, de la care nu puteau lipsi mirele si mireasa, nasii, domnisoarele si cavalerii de onoare. Am aflat despre obiceiurile specifice zonei, cu barbieritul mirelui, impodobitul bradului, udatul miresei, etc si am admirat pozele cu casele vechi din Mioveni.
Pentru cea de-a treia surpriza, ne-am reintors in curtea culei, unde se afla “Cea mai lunga lingura de lemn”, sculptata in lemn de tei cu motive traditionale si stema orasului Mioveni. Are 17,8 m lungime si 1,5 m latime, a
fost realizata in doar doau saptamani de doi mesteri din Mioveni, tata si fiu (se pare ca in Mioveni traditiile se transmit literalmente din tata in fiu).Ne-ar fi placut sa mai stam la povesti alaturi de domnul Nastase, caci are un talent aparte de a-si impartasi experientele prin care a trecut, insa timpul si vremea ne impingeau sa pornim din nou la drum.
Informatii practice:
Localizare: in localitatea Mioveni, la o distanta de aprox 130 km de Bucuresti si la doar 22 de Pitest, pe drumul european E81;
Pret bilet: intrare libera
Program de viziare: Duminica 10:00-14:00 (sau cu programare la numarul de telefon 0348445856 - pentru grupuri organizate)
Program de viziare: Duminica 10:00-14:00 (sau cu programare la numarul de telefon 0348445856 - pentru grupuri organizate)
No comments:
Post a Comment