Romania (14) - Palatul Mogosoaia, de la istorie la picnic

Dupa 2 ani in care nu il mai vazusem, sambata am revizitat Palatul Mogosoaia. Trebuie sa recunosc ca a fost o reala placere si surpriza, in acelasi timp. Zic placere, pentru ca nu ai cum sa nu te bucuri de tot peisajul pe care ti-l ofera domeniul: de la intinderea de verde si padure, laconstructiile din caramida rosie si ornamente ondulate scluptate in piatra, de sclipirire si clipocetul apei lovind incet treptele de piatra ale loggiei si toate acestea intr-o zi senina (semi)racoroasa de vara. Iar surpriza - pentru ca, am vazut schimbari reale (a se intelege in bine), fata de ceea ce exista aici in urma cu doi ani - am vazut cosuri de gunoi, iar bancile au fost schimbate, iarba este udata si tunsa (si are un aspect ingrijit), marginea aleilor a fost inveselita cu flori, la fel si stalpii de iluminat; locurile de picnic sunt semnalate cu pancarte, indicatoare, paza si grupuri de turisti (locali sau straini) care veneau fie cu masina, fie cu transportul in comun sau cu autocarul. Deci se poate! si incepem sa ne apropiem de ceea ce ar trebuie sa fie un o fosta curte domneasca.

Palatul, alaturi de intreg ansamblu de la Mogosoaia a avut o istorie tumultoasa: consturit si aflat pentru 120 de ani in poseia familiei Brancoveanu, confiscat de turci, rascumparat si apoi intrat in posesia familiei Bibescu, deteriorat de bombardamente in timpul Primului Razboi Mondial, renovat, nationalizat si devastat de oameni, dar si de cutremure, edificiul a fost transformat in cele din urma in muzeu.


Vizitarea incepe imediat ce treci de bariera ce marcheaza intrarea pe domeniu. Aici ai doua optiuni, fie cotesti spre stanga, adica spre zona de picnic - o zona verde, cu alei pietruite si un mic lac (practic o alvelola a lacului Mogosoaia), cu banci si loc special pentru gratar, fie mergi drept inainte unde te intampina semet Turnul Portii. In dreapta acestuia, imediat inainte de intrare se afla Biserica ridicata de Constantin Brancoveanu in 1688, ce poarta hramul Sf Gherghe, in fapt, prima constructie de pe domeniul de la Mogosoaia.

Apoi pasesti inauntrul curtii domnesti, care emana un aer si o liniste monastica. Ne-am intreptat intai spre cladirea din partea dreapta a curtii, ce gazduia bucataria (Cuhnia), iar in prezent a fost transformata in galerie de arta contemporana. Cum nu sunt un mare fan al artei contemporane, mi-as fi dorit ca spatiul sa fie folosit pentru o expozitie inspirata de gastronomia, bucatiaria si obiceiurile de servit masa de la curtea brancoveneasca - o lectie de istorie a obiceiurilor cotidiene, ce ar inlesni, cu siguranta, vizitatoriilor perceperea obiceiurilor si cutumelor de la curtea domneasca.  Pentru vizitarea expozitiei, dar si a Palatului, am achitat o taxa de intrare de 5 lei (pentru adulti) si 2 lei (pentru copii).

Apoi ne-am indreptat spre cladirea semeata ce domina curtea - Palatul Brancovenesc, format din subsol, parter si etaj. La subsol exista o mica galerie, ce gazduieste o serie de fresce salvate inainte si in timpul demolarii Manastirii Vacaresti. Iar pe unul din peretii laterali, am gasit si doua pagini A4 printate, cu detalii despre istoricul si demolarea manastirii. Recunosc sincer ca, mi-as fi dorit ca toate aceste informatii sa fie tiparite pe panouri mari, usor de citit si vizibile pentru toti vizitatorii. Merita sa vizitati aceasta expozitie, precum si pe cea aflata in Muzeul Colectiilor de Arta din Bucuresti, pentru a intelege maretia acestui edificiu, demolat in timpul comunismului,

Usa grea din fier forjat (si din pactate fara niciun fel de semnalizare, ca ar gazdui o intrare accesibila publicului) este intrarea propriu-zisa in palat. Incaperile de la parter erau destinate servitorilor (pe acestea le veti vedea la finalul vizitei, caci explorarea muzeului incepe la etaj, urcand pe scarile din dreptul casei de bilete) - Scara de Onoare. Etajul era destinat in exclusivitate domnitorului si familiei sale.

Prima sala gazduieste pe langa tesaturi si tapiserii romanesti si turcesti (provenite din perioada Imperiului Otoman), panouri informative privind familia Brancovenilor, istoria de inceput si mai recenta a palatului. Interesante sunt cele cu detalierea privind zestrea (dota) si pamanturile pe care le mosteneau cei patru fii ai lui Constantin Brancoveanu: Constantin, Stefan, Radu si Matei, si sapte fiice: Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Anca, Balasa si Smaranda - de la bijuterii, obiecte vestimentare, obiecte de uz casnic, pana la mosii (sate si comune intregi) - (istoria insa a fost alta...).

Spre deosebire de vizita anterioara, camerele erau acum "populate" de piese de mobilier si tapiserii, vitrine cu diferite obiecte personale si de uz casnic, precum si etichete si indicatii privind exponatele.

Am admirat, in mod deosebit, mozaicul auriu ce acopera podelele, si care, in reflexia luminii ce patrunde prin ferestrele largi, da camerelor un aspect princiar. In incaperi, mobilierul de imspiratie si provenienta frantuzeasca sau italiana a secolului XVI - XVII, se imbina armonios cu scoartele si tesaturile oltenesti, muntelesti si moldovenesti din aceeasi perioada.

Sala Sfatului Domnesc sau Sala Tronului gazduieste (in mod evident) tronul si stranele (asemanatoare cu cele din bisericile ortodoxe) unde domnitorul aduna marii boieri si dregatori, ce formau Sfatul Domnesc si luau parte la conducerea tarii. Peretii sunt decorati cu scoarte traditionale oltenesti. 

Palatul gazduieste si un salon, cu o acustica buna, in care sunt oranizate in prezent, concerte de pian si muzica clasica.

Coborarea spre parter se face pe o scara spiralata extrem de ingusta, folosita in trecut de catre slujitori pentru a ajunge in apartementele domnitorului si ale oaspetilor. La parter  se gasesc o serie de sali ce gazduiesc expozitii de arta moderna si contemportana (cu mult peste puterea mea de intelegere, asa ca nu voi intra in detalii).

Odata iesiti din nou in curtea interioara a palatului, ne-am indreptat spre cladirea din partea dreapta (cea mai apropiata de palat) si am patruns in fosta Ghetarie. Aici, acoperite cu stuf se pastrau cuburi imense de gheata, acum (cum altfel) aici se gaseste o alta galerie de arta (neinteleasa). 

Dar vizita la Mogosoaia nu ar trebui sa se rezume doar la cladirile istorice. Bucurati-va de parcul imens, de padurea si de linistea pe care o gasiti aici. Plimbati-va prin iarba, jucati batminton, carti, scrabble, faceti un picnic. Noi am petrecut o jumatate de zi superba aici si am promis ca vom reveni.

Mi-a placut ideea casutelor de pasarele, colorate in galben si rosu (seamana mult cu cele din desene animate). De asemenea, in incinta domeniului se mai afla Cavoul familiei Bibescu si Serele de flori construite de arhitecti francezi.

Cavoul familiei Bibescu adaposteste mormintele ultimilor proprietari ai Mogosoaiei si ale rudelor lor: Printul Nicolae G. Bibescu si sotia sa Helene Louise Ney d’Elchingen, Printul George Bibescu si sotia sa, Valentine de Caraman Chimay, Printesa Elisabeth Bibescu, Printii Mihai Basarab Brancoveanu si George Basarab Brancoveanu.

La plecare, am urcat treptele exterioare ale Turnului Portii, pentru o ultima vedere panoramica asupra domeniului: pe partea stanga, Vila Elchingen, denumita astfel dupa numele de fata al sotiei lui Nicolae Bibescu, mai cunoscuta ca fosta Casa de Oaspeti - in prezent gazduieste un restaurant. iar pe dreapta Cuhnia sau bucataria brancoveneasca, in fata maretul Palat, din caramida rosie, iar in spate, aleea asfaltata, strajuita de flori ornamentale.

Informatii practice:

Program de vizitare: ​ Marti - Duminica:10:00–18:00.

Tarif intrare:  Accesul in curtea si gradinile palatului este gratuita, insa biletul de vizitare a Palatului costa 5 lei/ adult, 2 lei/copil sau student. De asemenea, daca veniti cu masina, tariful este de 4 lei parcarea/masina