Istanbul (4) - Gustul Istanbulului

Inainte de toate si de orice, Istanbulul este o experienta culinara! Pe cat de mare si populat este, pe atat de multe si variate preparate gastronomice vei gasi, la orice ora si oriunde te-ai duce. Pentru pofticiosi, aici va fi raiul pe pamant, caci nu va fi vitrina din care un preparat delicios sa nu le faca cu ochiul si unde mai pui ca preturile sunt pentru toate buzunarele: pentru cei infometati care doresc ceva rapid, pentru fitosi, pentru turistii curiosi sa incerce cat mai multe, dar pentru localnicii obisnuiti.

Asa ca activati-va papilele gustative si hai sa facem un tur printre preparatele pe care le-am degustat in periplul prin fosta capitala a Imperiului Otoman.

Incepem cu un mic dejun simplu, rapid si gustos: simit si ayran. Simit-ul este un covrig cu susan (muuuult susan....si care - uimitor si aproape incredibil pentru covrigarii din Bucuresti - nu cade de pe covrig). Ii vei gasi la orice ora si pe (aproape) orice straduta din Istanbul, insa doar dimineata vei simti mirosul lor de "proaspat copti". Noi am ales sa ne delectam cu un simit in ziua in care am plecat pe Insula Printilor (cititi mai multe despre excursie aici), alaturi de un ayran rece (cumparat de la supermarket). Pretul unui simit este de 2TL, insa poate inlocui cu succes un mic dejun atunci cand esti pe fuga. Ca orice alt covrig, nu are viata prea lunga, asa ca daca uitati de el, spre finalul zilei se va transforma in arma alba, buna de spart capul cuiva :) asa ca, savurati-l cat e cald si proaspat.

Va povesteam (aici) despre sandwich-ul cu peste (balık-ekmek) de pe Podul Galata. E satios si delicios, desi incredibil de banal (o jumatate de franzela alba, taiata pe din doua, in care a fost indesata o bucata de file de macrou (filetat macelareste, deci veti mai gasi cateva oscioare pe ici pe colo), o foaie de salata verde, cateva felii de rosii si inca vreo doua de ceapa rosie) si e una din acele mese rapide pe care le poti savura in Istanbul. Pestele este prins chiar de pe pod, gratarul sfaraie in apropiere, iar tu, nici macar nu apuci sa te asezi si sa dai comanda, ca te si trezesti in fata cu o farfurie pe care troneaza maretul sandwich. Mai trebuie doar sa il asezonezi cu putina zeama de lamaie si e gata. Costa 8 TL si il gasesti la oricare dintre restaurantele de pe pod, unde, evident, este si cel mai ieftin preparat din meniu. Cat despre celelalte preparate din peste (a se intelege orice alt fel de peste, fructe de mare, calamar, caracatita, midii, etc) cu care te imbie restaurantele de pe Podul Galata, e bine sa stiti ca preturile incep de la 20-25 TL per portie si (cel putin din punctul meu de vedere) nu sunt nici indestulatoare si nici speciale. Asa ca, raman la sandwich-ul cu peste. 

Si tot din categoria gustarilor care pot inlocui o masa, n-ar trebui sa ratati (sau trebuie sa gustati) börek-ul.  - o placinta facuta cu multe foi foarte subtiri (n-au nicio legatura cu foile noastre de placinta - congelate sau nu, din supermarket) si umpluta cu branza sau carne tocata sau uneori doar foitaj simplu, pudrat cu zahar. Noi am ales sa degustam acest preparat pe Büyükada, pretul unei portii (destul de generoasa) a fost 8 TL. Fascinant este si modul in care "placintar-ul" manevra placintele imense si le taia in lung si-n lat (cu un ditamai iataganul)  in bucatele mici (exact cat sa bagi in gura). Asta mi-a demonstrat inca o data ca turcii sunt nascuti sa vanda si sa faca spectacol din orice, iar si din taiatul unei placinte cu branza. Börek-ul merge de minunte cu ayran rece (un fel de iaurt foarte diluat si usor sarat) sau cu bere.

Dupa trei gustari, acum sa trecem la categoria grea:

Cea mai simpla varianta de pranz/cina pentru care puteti opta in Istanbul este kebab-ul (cu carne de pui, vita sau oaie, sau mixt, cu patrunjel proaspat, rosii, ceapa, sumac). Il gasiti pe fiecare straduta si intr-o mare varientate de preturi, de la 3TL pana la 10-14TL. In unele locuri vine acompaniat de mici ardei iuti murati, de ayran sau de o bautura racoritoare, inclusa in pret. Cele mai multe "mini-localuri" sunt afaceri de familie, asa ca sa nu fiti surprinsi daca veti intalni acolo 4 sau chiar 5 generatii de barbati (femei n-am vazut lucrand decat prin mall) intampinand turistii, preparand kebab-ul, stergand mesele, sau pur si simplu stand de vorba cu clientii.

O alta varianta pentru pranza sunt localurile care servesc preparate inspirate de bucataria otomana (cea pe care o savurau sultanii si inaltii demnitari in timpul Imperiului Otoman). Buna parte din preparate sunt bazate pe legume (vinete, dovlecei, rosii, fasole, ardei,cartofi, ciuperci), carne (in principal oaie, dar si pui, ici pe colo si vita), de cele mai multe ori tocata si o varietate impresionanta de condimente (patrunjelul, cimbru, chimenul, piper - in orice cromatica posibila,boia de ardei, menta, oregano, ienibahar,etc). In restaurantul in care am fost noi, foarte aproape de parcul dintre cele doua moschei (cea albastra si Hagia Sofia) pentru 20 TL primeai o farfurie plina cu oricate preparate doreai, iar varietatea este extrem de mare (musaca, ardei/vinete/rosii/ciuperci umplute, tot felul de chiftelute din carte sau din legume, multe sosuri cu legume si carne, frigarului de legume/carne, etc). Nu pot spune ca m-am dat in vant dupa combinatiile bucatariei otomane (cu exceptia unei vinetei la cuptor cu carne tocata si patrunjel) , insa e o experienta care merita incercata (asta daca nu aveti un stomac prea sensibil, caci altfel s-ar putea sa aveti surprize), fie si doar ca idee. 

Va intrebati unde mai incape si desert? In Istanbul nu ai cum sa zici NU unei portii (nevinovate) de dulce, asa ca trageti aer in piept, urmeaza "lovitura finala"- deseturile specific turcesti. 

Probabil cel mai cunoscut desert turcesc este baclavaua, desertul simbol de care sunt legate o sumedenie de povesti si legende. Una dintre ele spune ca baclavaua a fost preparata pentru prima oara in bucataria imperiala a Palatului Topkapi.

Pentru cei care nu stiu (desi ma indoiesc), baclavaua este o prajitura formată din straturi suprapuse de foi de aluat foarte subtiri  unse cu unt, intre care a fost presarat din belsug miez pisat de fistic si/sau nuca. La acestea se adauga miere de albine si scortisoara, iar final, cand prajitura s-a rumenit, se insiropeaza cu o portie consistenta de sirop sau apa de trandafiri. Varietatea atat de forme (patrat, rulou, romb, triunghi), cat si de umplutura (nuci, fistic, uneori migdale sau combinatii) este destul de mare si recunosc ca este extrem de greu sa te rezumi la 1-2-3 sortimente.  Pentru ca este foarte dulce (desi nu prea are nicio legatura cu "baclavalele de la noi"), portia recomandata este de 2-4 bucatele (in functie de dimensiune).

Pentru a ne delecta cum se cuvine cu aceste delicii am ales o cofetarie cu traditie - Haviz Mustafa, care incepand cu 1864 (deci de mai bine de 150 de ani) indulceste localnicii si turistii. Am pus si o poza cu logo-ul, astfel incat sa il identificati mai usor. In Istanbul sunt 6 cofetarii Haviz Mustafa (cea pe care am "vizitat-o" noi este in apropierea garii Sirkeci, dar am vazut una si in apropiere de Sultanahmet si una in Piata Taksim). Site-ul lor este in turca (http://www.hafizmustafa.com/), dar doar uitandu-va la poze va puteti face o idee despre varietatea de bunatati care va asteapta.
Personal, mi-au placut cele cu umplutura de fistic, care sunt mai putin dulci, dar extrem de delicioase (recumosc ca, nu le-as refuza nici pe celelalte).

Cofetariile in sine sunt "obiective turistice" decorate in stil traditional cu placi de ceramica in diferite combinatii de culori, cu simboluri specific culturii turce (lalele si garoafe stilizate, preecum si figuri geometrice), cu divanuri si perne moi sau cu mese din lemn cu motive geometrice. Merita sa va petreceti astfel o pauza de vizitat sau sa savurati un desert dupa o zi agitata.

Una dintre strategiile pe care le-am aplicat a fost sa nu servim si masa si desertul in acelasi loc, astfel ca am putut sa experimentam cat mai multe locatii "culinare".

Un alt desert pe care in veti intalni la tot pasul in Istanbul este rahatul turcesc - lokum sau turkish delight. E foarte diferit de cel de la noi, in sensul ca e mult mai elastic, mai putin dulce si intr-o varietate mult mai mare de culori si impluturi (nuci, fistic, cocos, alune, petale de trandafiri, ciocolata, fructe confiate). 

Pana sa ajuneti sa achizitionat o portie si pentru acasa, delectati-va cu mostrele puse spre degustare de vanzatori. E cea mai buna modalitate si totodata cea mai ieftina sa va familiarizati cu diferitele sortimente si sa le alegeti pe cele care va plac. Sau, puteti cumpara cantitati mai mici din sortimentele care va fac cu ochiul. Preturi avantajoase veti gasi in bazarul de mirodenii 

Atentie la cele deja ambalate! Desi cutiile par mari si cu un sortiment variat, au in interior o margine generoasa de carton, cantitatea de lokum fiind mult mai mica decat volumul aparent al cutiei si in plus, nu contin o varietate prea mare de rahat. O alternativa ar fi sa alegeti voi sortimentul, iar vanzatorul vi-l poate taia bucatele si ambala corespunzator. Astfel veti avea siguranta ca aduceti acasa exact gustul care v-a placut.

Un alt desert istanbulez (vorba unui alt blogger :) ) este inghetata turceasca sau dondurma. 
O inghetata din lapte de capra, cu considenta elastica, datorata unui ingredient "secret" - mai exact tulpina unei orhidee, care ii confera aceste proprietati. Dar mai interesant decat gustul este spectacolul pe care il fac vanzatorii de dondurma si merita sa il urmariti, asta daca nu vreti sa o testati pe propria piele (o tentativa am vazut si in Centrul Vechi, facuta de cei de la Divan). Pentru exemplificare gasiti cu siguranta filmulete pe Youtube.

O alta "atractie" din colectia bunatatilor ce pot fi degustate pe strazile din Istanbul sunt fresh-urile din fructe proaspete, preparate (mai bine spus presate) chiar in fata voastra, de vanzatorii ambulanti.  Am observat ca micile tarabe cu suc apar in special dupa amiaza. Noua ne-a placut sucul de rodii (5TL paharul, dar pe masura ce te indepartezi de centru si intri mai adanc in cartierele mai putin turistice, pretul scade, putand sa ajunga si la 2-3 TL).

In plimbarile noastre, am gasit preturi mai bune pentru alune, migdale, fistic & co in jurul Moscheiei Fatih, nu departe de centru, dar situata intr-o zona ceva mai traditionalista. 

Cam asa arata Istanbulul culinar si bunatatile cu care va asteapta.