Calatoriile vin de multe ori la pachet cu diferite experiente culinare, tipice pentru regiunea pe care o vizitezi. Chiar si un preparat banal, cum este omleta poate fi adus la rang de arta daca este preparata in Mont St. Michel, dupa reteta secreta a Madam(ei) Poulard (detalii aici). Un strop de creativitate, un pic de istorie si o doza mare de marketing,sunt suficiente pentru a te convinge ca "mai bun nu se poate".
Dar sunt si preparate care, daca nu le-ai gustat la fata locului, iti raman in minte si astepti ocazia cea mai potrivita pentru a le experimenta. Uneori trec ani bun (mai si uiti pe parcurs), dar odata ce "simturile ti s-au trezit" devine obligatoriu de incercat.
Una dintre dorintele si totodata curiozitatile "tineretii mele" a fost sa mananc raci. Visam sa ii incerc inca de
prin facultate (atunci cand o colega ne povestea ca manca acasa asa ceva) si totodata, fascinata nu atat de gustul (pentru ca sincer vorbind, nici nu stiam ce gust are), cat ideea schimbarii cromaticii, din acel maro-verzuliu pamantiu si tern, la un rosu aprins. Apoi ideea ca, sub carapacea tare si in clestii puternici se ascunde ceva comestibil, dupa care unii se dau in vant si chiar il considera o delicatesa.
Asadar, cu curiozitatea starnita, saptamana aceasta am experimentat (in sfarsit) raci. Mai bine mai tarziu, decat niciodata! Si cum aflasem (inca de acum 1-2 ani) ca in Bucuresti s-a deschis un restaurant care serveste exclusiv preparate pe baza se raci (si alte crustacee) si care poarta numele Taverna Racilor ne-am zis ca racii trebuie sa fie acolo ca la ei acasa, in balta, relaxati, gustosi si gata sa ii savuram. Apoi am citit cele cateva review-uri de pe site si ma cam desumflasem un pic, insa mi-am zis ca, indiferent de cum va fi....va fi sigur o experienta (placuta sau nu, ramanea sa constat la fata locului).
Dar cum temperatura de afara ne-a jucat feste, am ales (intr-un final) sa mergem la sora mai mica a tavernei adica la Le Oac-Oac Bistro (local sub acelasi brand, insa dotat cu aer conditionat...un mare avantaj cand afara sunt cu putin sub 40 de grade). Asadar, am macat raci la broscute :)
Am fost trei persoane si comandat un platou mixt cu raci, midii sote si creveti Panama, pentru 2 persoane (60 de lei) si o portie de Midii Regale in stil marinara (35 lei). As spune ca preturile sunt acceptabile pentru un restaurant care serveste specialitati.
Dupa aproximativ 20-25 de min aveam in fata un platou maricel (dupa aprecierea mea suficient de mare si pentru 3 pofticiosi curiosi) cu mult doritii raci, alaturi de midii si creveti. Recunosc sincer ca, ma asteaptam ca din moment in moment racii sa inceapa sa miste din clestisori si sa evadeze din farfurie, dar mi-as zis ca asta e posibil doar in desenele lui Disney.
Primul pas a fost o scurta si rapida lectie de initiere, din partea prietenie mele "specialista in raci", finalizata bineinteles cu o demonstratie. Apoi am organizat ad-hoc o mini sedinta foto cu racusorii (parte din pozele facute inveselesc acest articol). Am privit atenta, am luat notite si apoi am "dat mana" cu primul racusor, i-am rupt codita, am tras cat am putut ca sa desfac cochilia si intr-un final am reusit. Gustul e bun, insa n-am reusit sa il aseman cu mai nimic cunoscut, poate doar sa il apropii cumva de cel de creveti. Cam putina carnita totusi pentru atata efort, insa dupa cativa racusori (caci aveau cam 10-12 cm), treaba a devenit mai usoara si chiar amuzanta. Cred ca ar fi util pentru clientii neinitiati, ca noi, sa existe pe masa un mini ghid in tainele crustaceelor, caci nu stiu cu le-am fi dar de cap daca nu eram cu ghidul la purtator.
Cu midiile in schimb ne-am descurcat (caci nu ne aflam la prima experienta), si au fost destul de maricele si carnoase, la fel si crevetii, iar sosul de unt cu usturoi si verdeturi absolul demential. E lesne de inteles ca in farfurii nu au mai ramas decat carapacele crustaceelor si multe, multe servetele.
Daca si voi planuiti o astfel de escapada culinara pregatiti-va in primul rand sa mancati cu degetele, sa va murdariti (daca pot spune asta despre acel sos delicios) si sa mai cereti un rand de servetele. Pentru noi a fost o experienta noua, inedita, pe care ne-am dori sa o mai repetam la un moment dat; poate data viitoare si cu pui de balta (caci tare mi-e dor de o portie).
Revenind la ideea de calatorie si de a experimenta, incercati, testati, degustati si luati cu voi acasa (macar mental) gustul preparatelor care va incanta. Cautati-le sau incercati sa le reproduceti acasa si, chiar daca nu vor avea acelasi gust, cu siguranta amintirea vacantei se va derula in mintea voastra, cu fiecare inghititura.
Dar sunt si preparate care, daca nu le-ai gustat la fata locului, iti raman in minte si astepti ocazia cea mai potrivita pentru a le experimenta. Uneori trec ani bun (mai si uiti pe parcurs), dar odata ce "simturile ti s-au trezit" devine obligatoriu de incercat.
Una dintre dorintele si totodata curiozitatile "tineretii mele" a fost sa mananc raci. Visam sa ii incerc inca de
prin facultate (atunci cand o colega ne povestea ca manca acasa asa ceva) si totodata, fascinata nu atat de gustul (pentru ca sincer vorbind, nici nu stiam ce gust are), cat ideea schimbarii cromaticii, din acel maro-verzuliu pamantiu si tern, la un rosu aprins. Apoi ideea ca, sub carapacea tare si in clestii puternici se ascunde ceva comestibil, dupa care unii se dau in vant si chiar il considera o delicatesa.
Asadar, cu curiozitatea starnita, saptamana aceasta am experimentat (in sfarsit) raci. Mai bine mai tarziu, decat niciodata! Si cum aflasem (inca de acum 1-2 ani) ca in Bucuresti s-a deschis un restaurant care serveste exclusiv preparate pe baza se raci (si alte crustacee) si care poarta numele Taverna Racilor ne-am zis ca racii trebuie sa fie acolo ca la ei acasa, in balta, relaxati, gustosi si gata sa ii savuram. Apoi am citit cele cateva review-uri de pe site si ma cam desumflasem un pic, insa mi-am zis ca, indiferent de cum va fi....va fi sigur o experienta (placuta sau nu, ramanea sa constat la fata locului).Dar cum temperatura de afara ne-a jucat feste, am ales (intr-un final) sa mergem la sora mai mica a tavernei adica la Le Oac-Oac Bistro (local sub acelasi brand, insa dotat cu aer conditionat...un mare avantaj cand afara sunt cu putin sub 40 de grade). Asadar, am macat raci la broscute :)
Dupa aproximativ 20-25 de min aveam in fata un platou maricel (dupa aprecierea mea suficient de mare si pentru 3 pofticiosi curiosi) cu mult doritii raci, alaturi de midii si creveti. Recunosc sincer ca, ma asteaptam ca din moment in moment racii sa inceapa sa miste din clestisori si sa evadeze din farfurie, dar mi-as zis ca asta e posibil doar in desenele lui Disney.
Cu midiile in schimb ne-am descurcat (caci nu ne aflam la prima experienta), si au fost destul de maricele si carnoase, la fel si crevetii, iar sosul de unt cu usturoi si verdeturi absolul demential. E lesne de inteles ca in farfurii nu au mai ramas decat carapacele crustaceelor si multe, multe servetele.Daca si voi planuiti o astfel de escapada culinara pregatiti-va in primul rand sa mancati cu degetele, sa va murdariti (daca pot spune asta despre acel sos delicios) si sa mai cereti un rand de servetele. Pentru noi a fost o experienta noua, inedita, pe care ne-am dori sa o mai repetam la un moment dat; poate data viitoare si cu pui de balta (caci tare mi-e dor de o portie).
Revenind la ideea de calatorie si de a experimenta, incercati, testati, degustati si luati cu voi acasa (macar mental) gustul preparatelor care va incanta. Cautati-le sau incercati sa le reproduceti acasa si, chiar daca nu vor avea acelasi gust, cu siguranta amintirea vacantei se va derula in mintea voastra, cu fiecare inghititura.
No comments:
Post a Comment