Impresia de ansamblu pe care mi-a lasat-o Istanbul-ul a fost aceea a unui oras conservator si traditionalist, in care timpul pare ca sta in loc, suspinand (in soapta) dupa perioada de glorie a maretului si intinsului Imperiu Otoman. Dar, pe ici pe colo, pe unde si cand nu te astepti Istanbulul te surprinde, explodeaza prin culoare, magie si detalii; o combinatie intre nou si vechi, intre traditie, istorie si modern care te lasa fara cuvinte.
Dupa vizita la Palatul Dolmabahce, mergand in directia opusa fata de statia tramvaiului T1, pe langa zidurile palatului, am dat peste Muzeul Colectiilor Palatului (Saray Koleksiyonlari Muze): o cladire cu un singur nivel, din piatra, care, privita de afara nu spune prea multe. Ei bine, este unul din muzeele care mi-au placut cel mai mult in Istanbul.
Muzeul este amenajat pe locul in care, in timpul sultanilor, se aflau bucatariile palatului. Aveti de vizitat, expozitia permanenta, care gazduieste o serie intreaga de obiecte folosite in viata cotidiana de la Palat, dar nu numai. Sunt expuse aici de la obiecte de mobilier, vesela de bucatarie, tavi de baklava si servicii pentru prepararea si servirea ceaiului, vase de spalat, chiuvete frumos decorate, obiecte de scris, etc.
La momentul la care am vizitat noi acest muzeu, sala din fata gazduia o expozitie temporara numita "Cantecul Pasarilor", o colectie de miniaturi pictate de artisti de origine turca si studenti la arte plastice. Iar cand e vorba despre arta, granitele imaginatiei par a fi aruncate in aer de tinerii talentati care gasesc tot timpul modalitati originale de exprimare. Asadar, am avut parte de o expozitie extrem de colorata, care m-a impresionat atat prin delicatetea detaliilor, alegerea atenta a culorilor, alegerea suporturilor alese, de la clasica panza, la hartie, papirus, pana la pene. Da, pene transformate in adevarate opere de arta.
In aceeasi expozitie de la Muzeul Colectiilor Palatului (Saray Koleksiyonlari Muze) am gasit o transpunere pe papirus a Cuceririi Constantinopolului.
Acesta este cu siguranta unul dintre momentele cheie ale istoriei Imperiului Otoman, dar si al Crestinatatii. 29 mai 1453 este data la care Mohamed al II-lea a intrat in Constantinopol triumfator, dupa trei zile
de asediu. De atunci si pana in 1922, Constantinopolul a ramas capitala Imperiului Otoman. In anul 1930, dupa proclamarea Republicii Turcia, orasul a fost redenumit in Istanbul.
Revenind la pictura, ce mi-a atras atentia au fost detaliile foarte atent lucrate: in varful cupolei Basilicii Sf Sofia se vedea inca crucea crestina, in mijlocul pietei Augusteum (spatiul din fata Sf. Sofia) statuia Imparatului Bizantului, mimica personajelor desenate. Sunt peste 100 de chipuri atent schitate, reprezentand confruntarea dintre cele 2 armate: cea bizantina si cea otomana - se remarca o serie de personaje: Sultanul Mahomed al II-lea, calare pe cal, cu o atitudine invingatoare, mandru si demn, in fruntea armatei sale si Patriarhul Bizantin, flancat de steaguri infatisand icoane ortodoxe, supus, cu capul plecat, asezand la picioarele Sultanului armele si obiecte pretioase.
Aceasa imagine a avut asupra mea un impact puternic si imi pare a fi emblematica pentru acest moment crucial din istoria Imperiului Otoman si a Turciei de mai tarziu, dar si a Ortodoxiei si Crestinismului.
Intorcandu-ne cu tramvaiul T1 de la Palatul Dolmabahce, am zarit 
scarile colorate din Fıkdıklı-Cihangir - O sa le vedeti cu siguranta!
scarile colorate din Fıkdıklı-Cihangir - O sa le vedeti cu siguranta!
Au pornit ca initiativa unui pensionar (!!!), care a vopsit singur (ma rog, si cu un asistent) cele 200 de trepte, din dorinta de a aduce o pata de culoare cartierul in care locuieste si un zambet pe fetele vecinilor. Eu zic ca ia reusit pe deplin. Ca peste tot in lume, orice actiune atipica si care e contrar rutinei starneste valva, asa ca si nevinovatele trepte colorate au starnit reclamatii si au fost revopsite in gri de primarie, pentru ca mai apoi municipalitatea sa decida ca putina culoare nu strica nimanui. Astfel ca, la scurt timp le-au revopsit in culorile curcubeului si chiar au duplicat aceasta idee si altor strazi din zona.
Nu stiu daca nivelul de optimism al rezidentilor a crescut, insa cu siguranta urcarea treptelor colorate (zilnic) a devenit mai interactiva. Cititi despre strada in trepte din Bucuresti aici
Nu stiu daca nivelul de optimism al rezidentilor a crescut, insa cu siguranta urcarea treptelor colorate (zilnic) a devenit mai interactiva. Cititi despre strada in trepte din Bucuresti aici
No comments:
Post a Comment