Malta (2) - 5 resedinte malteze pe care nu trebuie sa le ratezi

Salonul de vara - Casa Rocca Piccola

Pasionat sau nu de istoria locurilor pe care le vizitezi, farmecul local este dat nu doar de acele detalii pe care le observi mergand agale pe strazi, admirand vitrinele sau balcoanele, dar si de ceea ce se ascunde dincolo de zidurile caselor. Cum traiesc sau cum traiau localnicii? Ce fel de obiceiuri aveau? Iar daca nu ai ocazia sa vizitezi caminul unui localnic contemporan, unde sa observi mai bine toate aceste amanunte, adunate la un loc, decat in casele transformate in muzee, ce reconstruiesc atmosfera epocilor trecute si pastreaza o farama din farmecul acelor vremuri. De obicei acestea sunt casele nobililor ce pastreaza atat luxul si moda timpului lor, dar si traditia locurilor, obiceiurile si stilul de viata a celor care ii serveau pe cei bogati. 

Aici trebuie sa va fac o marturisire - pentru mine, cea mai fascinanta incapere din aceste locuinte este bucataria, si nu pentru ca sunt o gurmanda (ceea ce e adevarat :) ) ci pentru ca mi se pare ca surprinde cel mai bine spiritul casei si a vremurilor in care a fost construita si folosita. (Poate n-ar fi o idee rea sa dedic un intreg articol bucatariilor, ce spuneti?).

Kiku si autobuzul Calatorscop la Casa Rocca Piccola

Dar revenind la farmecul local, Malta este cunoscuta ca fiind casa cavalerilor ioaniti, dar si posesoarea unor impresionante resedinte nobiliare:

 

1. Deschidem portile resedintelor malteeze cu prima pe care am si vizitat-o Casa Rocca Piccola, aflata chiar in inima Vallettei, pe strada Republicii, la nr 76. Este locuinta celui de-al 9lea marchiz de Piro, care este totodata si al noualea baron de Budach si cavaler de Malta si face parte dintr-o veche familie nobiliara maleeza. Casa Rocca Piccola este singurul Pallazzo din Valletta aflat in proprietate privata, inca locuit si in care, totusi, este permis accesul vizitatorilor.  Resedinta are o istorie ce se intinde pe mai bine de 400 ani si pastreaza numele primului ei stapan, Don Pietro la Rocca, amiral al Ordinului Sf Ioan in Italia.

Malta (1) - 5 vederi malteeze

Proaspat reintoarsa din Malta, gandul imi zboara inca la albastrul aproape ireal al marii, la zidurile si stancile calcaroase de culoarea mierii, la culorile vii ale barcutelor de pescuit din varful carora ochiul norocos a lui Osiriss te priveste atent. E grea trecerea de la 37 de grade si mangaierea calda a brizei la 15 grade romanesti si o ploaie mocaneasca de toamna, asa ca ma agat de imaginile inca proaspete din vacanta si impartasesc cu voi 5 vederi malteeze cu care m-am reintors acasa:

Romania (29) - Povesti din Delta Dunarii - Mila 23

Rasarit de Delta

A trecut deja o luna de cand ne-am intors din vacanta si inca nu v-am spus povestea despre Delta, cea de-a doua parte a concediului de anul acesta. Ma grabesc, fuguta-fuguta sa impartasesc cu voi experienta - nu de alta, dar poate va inspira :) si va schimbati planurile pe ultima suta de meri.  

Pentru a simti din plin experienta am ales sa "campam" chiar in inima celui mai tanar pamant romanesc, adica la Mila 23, in mijlocul unei familii de lipoveni si sa ne bucuram de tot ce are delta mai frumos de oferit: natura, traditional, relaxare si apusuri si rasarituri de soare fantastice.

Romania (31) - 10 intrebari si raspunsuri pentru o vacanta in Delta

Siniliul - albastru traditional al Deltei - arhitectura din Mila 23

Pentru a va ajuta sa economisiti timp si energie cautand informatii pentru planificarea unei vacante in delta, am sintetizat mai jos intrebarile pe care ni le-am pus si raspunsurile pe care le-am obtinut (aproximativ) pe propria piele. Daca mai sunt si alte curiozitati pe care noi le-am omis, rubrica de comentarii de la finalul articolului va sta la dispozite - vom reveni prompt cu un raspuns, sau facem un research impreuna si va scoatem din impas :)

1. Cum ajung in Delta?

Punctul terminus, fie ca veniti cu masina sau cu trenul va fi Tulcea. De acolo, in functie de cazare sau de planurile pe care le aveti, va veti imbarca fie pe barca motorizata a pensiunii sau a gazdelor voastre, fie cu "transportul in comun",

Romania (30) - Povesti in Delta Dunarii: Manastirea Stipoc (Schitul Sf. Atanasie)

O plimbare cu barca pe bratele Dunarii este un adevarat tresure-hunt; niciodata nu sti ce miunatii te asteapta dincolo de lastarisi - poate un stol de lebede sau de pelicani, poate o intindere nesfarsita de nuferi albi sau galbeni, poate cai in galop prin colb sau vacute plictisite la adapat. E un peisaj natural atat de pur si de surprinzator, incat obiectivul aparatului foto (smartphone-ului mai nou :) ) nu are cum sa faca fata. Imaginile iti raman impregnate pe retina si iti doresti sa le pastrezi asa pentru cat mai mult timp, chiar si dupa reintoarcerea la rutina zilnica.

Dar in Delta minunatiile nu sunt doar naturale, caci si omul a pus umarul la treaba si si-a colorat viata solitara in nuante de albastru si a invatat sa foloseasca ceea ce delta i-a oferit pentru a-si construi un trai in acord cu regulile stabilite de intinderea de apa ce-l inconjoara. Aici, pe unul dintre grindurile deltei am descoperit un coltisor de rai, cu flori multicolore si verdeata si parfum diafan de simplitate - Manastirea Stipoc.

Manastirea este de rit vechi ortodox, adica se ghideaza dupa calendarul iulian,  la fel ca biserica rusa, diferenta fiind ca nu o fac in limba slava, ci in limba romana. Aceasta biserică aparține de o mitropolie autonoma, cu sediul la Slatioara, judetul Suceava (Mitropolia bisericilor pe stil vechi din Romania). Si uite am mai aflat un detaliu nou.

Bulgaria (6) - Demir Baba, Marin Petrov si Cetatea Abritus de la Razgrad

(continuam povestea calatoriei in Bulgaria, zona Razgrad. Prima parte a experientei o gasiti aici)

Dupa Mormantul lui Dromichete, la nici 5 min si la o distanta de 2,5 km am facut urmatoarea oprire - Mormantul lui Demir Baba. Primul detaliu care te (aproape) socheaza, dar si amuza in acelasi timp, sunt multitudinea de zdrente de tot felul legate prin copaci, de balustrada sau de banci. Exista in credinta locului speranta ca, lasand un obiect de imbracaminte, boala si raul se vor indeparta de cel al carui obiect este lasat la acest loc sfant. Asa ca oameni mai mult sau mai putin evlaviosi si-au uitat pe aici sosete, tricouri, saluri, batiste, etc.

Dar sa incepem cu inceputul: De la nivelul drumului principal mergi pe o poteca ce intra in padure, apoi incepi sa cobori treptele (vreo 200 si ceva) si ajungi intr-un luminis ce pare rupt din alta poveste si bine ascuns in maruntaiele padurii, la umbra unei stanci inalte.

Bulgaria (5) - Rezervatia Srebarna si Mormanul lui Dromichete

Cu bacul spre Silistra

Am comis-o din nou si ne-a placut la fel de mult ca de fiecare data! Unde, cum si de ce...in cele ce urmeaza!

Am plecat cu prietenii de la Terra Incognita la drum, sa descoperim o noua particica din Bulgaria vecina. De data aeasta am avut in "meniu" un pic de delta si pelicani, un pic din istoria tracilor, a romanilor, ceva medieval-o islamic si detalii scluptate in lemn prin anii '70. Par un mix ciudat si neomogen? Eu zic sa nu va precipitati si sa cititi mai departe. S-ar putea sa va schimbati planurile de calatorie, sau sa includeti locatii noi:

Muzeul rezervatiei din Srebarna

Am inceput programul dis de dimineata, caci drumul era lung si plin de surprize, dupa cate ne-a avertizat Razvan. Am pornit din Bucuresti, iar prima oprire - bacul de la Calarasi, cu care am traversat Dunarea, iar dupa cateva sute de metrii, am ajuns la granita cu Bulgaria, in Silistra. Cu bacul luat 😀 am pornit spre primul dintre obiectivele din programul nostru - Rezervatia Biosferica de la Srebarna, o mini delta (tot) a Dunarii, situata pe una dintre rutele majore de migratie a pasarilor (ei bine da, pasarile calatoare nu zboara asa, fiecare pe unde vrea, ci au rute clare si stabile, asemeni culoarelor de zbor pentru avioane. Oare au si turn de control?).

Mike in actiune, cu ochii pe pelicanii din Delta

Bucuresti (31) - Pe urmele familiei Chrissoveloni prin centrul vechi

Sursa foto

Dupa-amiaza de vara, tocmai buna pentru a descoperi noi intelesuri pentru locurile si cladirile pe langa care trecem aproape zilnic, in acelasi iures ce poarta amprenta rutinei. De data aceasta i-am ales ca parteneri de calatorie pe cei de la Asociatia Istoria Artei, intr-un tur pietonal printre cladirile ce au facut parte din patrimoniul familiei Chrissoveloni. Turul a fost condus de d-na Oana Marinache, istoric de arta si presedinta asociatiei, care ne-a purtat pasii pe Lipscani, dar si prin tumultoasa viata a familiei, legaturile cu marile nume ale epocii si ceea ce a ramas in urma lor - trei foste sedii de banca si a unui centru comercial: BNR - filiala Bucuresti (Lipscani nr. 8), imobilul de la numarul 29, Carturesti Carusel (Lipscani nr. 55) si Palatul Sutu. O calatorie interesanta, care se intrepatrunde cu viata financiara a Bucurestiului de la final de sec XIX si inceput de sec XX.