Romania (15) - Trovantii de la Costesti

Rimeaza cu mutantii, versantii sau gigantii si intr-un fel sunt ceva din fiecare dintre atributele de mai sus, dar voi stiti ce sunt de fapt trovantii? Hai sa va mai dau un indiciu.... localnici le numesc „pietre care cresc”, fiind semnalata prezenta unor trovanti foarte mici pe suprafata altora mai mari.

Cred ca v-am "bagat" in ceata si mai mult, nu? Ei bine, trovantii sunt niste formatiuni cu suprafata neteda, rotunde sau elipsoidale, asemeni unor oua, de diferite dimensiuni (de la cativa centimetrii pana la cele care depasesc statura unui om), ce continua sa iasa la iveala pe masura ce oamenii exploateaza nisipul din cariera de la Costesti, Jud Valcea. Nimeni nu stie cu exactitate de unde provin, cum s-au format "pietrele" si ce anume le face sa creasca, insa cercetatorii (nu, nu cei britanici) au stabilit ca au o vechime de aproximativ 6 milioane de ani, indeajuns ca unii sa le considere oua de dinozaur. Am citit undeva ca, trovantii au niste prelungiri la contactul cu pamantul, ce pot fi considerate radacini, iar daca sunt taiate, sectiunea arata precum cea a unui trunchi de copac cu inele concentrice.

Toamna aceasta Calatorscop se plimba cu autobuzul galben!

Pe Calatorscop am strans deja mai bine de 100 de povesti despre calatoriile mele, despre locurile pe care va recomand sa le vedeti, despre sfaturi de calatorie pe care mi-ar fi placut sa le stiu inainte de a-mi planifica vacanta, despre povestile meleagurilor pe care le-am cutreierat - de la Bucurestiul (vazut cu un ochi de turist si altul de localnic), la Romania mereu surprinzatoare (cu bune si mai putin bune), la Europa si comorile ei ascunse. Incepand din aceasta toamana, mai exact, incepand cu 1 Septembrie dam startul unui nou mini proiect sub semnatura Calatorscop:

Alternativa pentru teleportare - Festivalul Ambasadelor (01 - 05 Septembrie 2015)

Este oare posibil ca in acelasi timp sa fi si in Africa de Sud, dar si in Algeria, in Marea Britanie, dar si in Cuba, in Japonia, dar in acelasi timp si in Peru?

Imposibil ar spune cei mai multi dintre voi, ca doar nu s-o fi inventat teleportarea peste noapte. Dar cu toate acestea, in saptamana 1-5 Septembrie, la Bucuresti exista o alternativa si se numeste... Festivalul Ambasadelor.

Calatorscop captiv sau Cum e la escape - room?

Daca esti un impatimit al jocurilor pe calculator sau al filmelor politiste (fie ca esti fan CSI sau Verdict: Crima),  dar cu toate acestea ai decis ca (din cand in cand) merita sa iei o gura de oxigen si realitatea in piept, atunci Escape-Room-urile au fost create special pentru tine. O oaza de mister, de joculete de logica si puzzle-uri, de indicii ascunse care asteapta sa fie puse cap la cap, si unde mai pui ca e o excelenta solutie de a socializa intr-un grup relativ mic (2-5 persoane).

Ideea a prins si la noi, iar locatiile de tip escape-room se intrec in construirea unor cazuri si povesti care mai de care mai captivante, recreand totodata si un decor pe masura, caci in orice poveste detaliile si amanuntele conteaza.

Asadar, daca inca va intrebati: care e faza cu Escape-room-ul? Calatorscop a fost, a experimentat si va spune (in cele de mai jos) ce a constatat. Ha! ca mi-a iesit si de-o rima :)

Travels Shelf - Millie Marotta's Animal Kingdom - A Colouring Book Adventure

Even though it is not a regulary travelling book, as the ones presented till now in our special dedicated section (in Romanian version only...but I've working on translating all the articles there) I've chose to include Millie Marotta's Animal Kingdom - A Colouring Book Adventure in our special book-collection. And the reason is as simple as that - every page of this book is a reason more to take a trip in a land full of colors (of you choice), animals and birds, bugs and shapes, to get relaxed and enjoy the ride. So...as weird as it sounded at first, the best place for Millie Marotta's book is on the Travels Shelf.

Raftul de calatorie (15) - Taramul viselor. O aventura in culori cu animale si mii de flori (autor: Millie Marotta)

Va mai amintiti basmul lui Petre Ispirescu cu Fata cea Isteata a Saracului (pentru reimprospatarea memoriei, o gasiti aici) in care boierul ii cere fetei taranului sa vina "nici îmbrăcată, nici dezbrăcată, nici călare, nici pe jos, nici pe drum, nici pe lângă drum". Ei bine, cam asa este si cartea cu numarul 15 pe care o asez astazi pe  Raftul de calatorie:

Taramul viselor. O aventura in culori cu animale si mii de flori

Pentru ca ea nu este nici monocroma, nici colorata, nici de aventura, dar nici statica, nici cu povesti, dar nici fara...si seria de nici-nici poate continua la nesfarsit. 

Recunosc ca este o carte oarecum atipica pentru Raftul de Calatorie, insa daca lasandu-ti mintea si creativitiatea sa zburde libere printre sute de culori, mixuri de nuante, animale si pasari de tot felul, te simiti ca in vacanta, total detasat de ceea ce te inconjoara, atunci DA, cartea lui Millie Marotta se afla pe raftul potrivit. 

Istanbul (5) - Istanbul si altfel... mai creativ

Impresia de ansamblu pe care mi-a lasat-o Istanbul-ul a fost aceea a unui oras conservator si traditionalist, in care timpul pare ca sta in loc, suspinand (in soapta) dupa perioada de glorie a maretului si intinsului Imperiu Otoman. Dar, pe ici pe colo, pe unde si cand nu te astepti Istanbulul te surprinde, explodeaza prin culoare, magie si detalii; o combinatie intre nou si vechi, intre traditie, istorie si modern care te lasa fara cuvinte.

Dupa vizita la Palatul Dolmabahce, mergand in directia opusa fata de statia tramvaiului T1, pe langa zidurile palatului, am dat peste Muzeul Colectiilor Palatului (Saray Koleksiyonlari Muze): o cladire cu un singur nivel, din piatra, care, privita de afara nu spune prea multe. Ei bine, este unul din muzeele care mi-au placut cel mai mult in Istanbul. 

Bucuresti (15) - Moghioros: Parcul copilariei mele

In caz ca va intrebati, in poza sunt eu,  la cules de papadii in Moghioros

Am locuit intotdeauna in Drumul Taberei, iar Parcul Drumul Taberei sau Parcul Moghioros (asa cum se numea inainte) a fost "martorul" multor peripetii ale copilariei, si mai tarziu a adolescentei mele. Una dintre imaginile pe le asociez cu parcul sunt zecile de papadii pe care, mica fiind le "vanam" si apoi incercam sa le suflu dintr-o rasuflare (imi si iesea de cele mai multe ori). Dar tot aici am invatat sa merg pe bicicleta si mai tarziu pe role, aici m-am suit prima data intr-un copac (cred ca era o salcie), tot de aici m-am ales cu o sumedenie de vanatai si julituri jucand v-ati-ascunselea. Mai tarziu in Moghiors m-am plimbat prima data cu un baiat si tot aici povestem cu prietenele micile aventuri romantice de la scoala. Sunt cu siguranta zeci de amintiri si momente frumoase care ma leaga de acest loc si pe care le voi rememora mereu cu drag.