Bucuresti (7) - Strada Xenofon

Internetul e asaltat in aceasta perioada de postari si articole despre treptele colorate de pe Strada Xenofon. Asadar va veti intreba poate, de ce un alt articol despre ele, ca doar nu e o idee noua, nu sunt primele trepte colorate din lume, nici macar nu sunt asa de colorate (ar spune unii).
Recunosc, si eu mi-as pune poate aceleasi intrebari, dar Calatorscop a fost acolo si va spun de ce merita sa va abateti un pic din plimbarea prin Parcul Carol si sa vedeti Str. Xenofon:

1. Este singura strada in trepte din Bucuresti si este prezenta chiar si pe prima harta a Bucurestiului. Pana nu demult avea un aspect destul de neingrijit, parea mai degraba o alee ce trece prin spatele caselor, decat o strada in toata regula;
2. Pe strada este o singura casa,cea de la numul 12, asta pentru ca, in perioada comunista casa ce da spre parcul Carol si dependintele sale au fost numerotate separat;
3. Strada nu are o lungime impresionanta ( aproape 100 de metrii) si cam tot atatea trepte, dar odata urcate ajungi la cel mai inalt punct (natural) din Bucuresti, in varful Dealului Filaret. 
4. Odata ajuns in varf, printre case poti vedea Casa Poporului si cumva pari chiar la nivel cu ea, acoperisuri dezorganizate. De asemenea te surprinde cladirea Hotelului Carol Parc, aflat in Palatul Suter, o casa veche, renovata si care inspira un aer burghez. Cine a fost Suter? Un apropiat al Regelui Carol I, arhitect. Casa a fost consturita in 1906, iar in anii 2000 a fost renovata
5. In anul 2014 strada si treptele sale au fost renovate, balustrada inlocuita, iar in final colorate (predominant in albastru si verde...dar nu comentam viziunea artistului), astfel ca, incepand cu luna iulie, strada Xenofon s-a transoformat intr-un ghid al Bucurestiului;
6. Pe trepte au fost desenate 8 dintre cele mai importante cladiri din oras: Opera Nationala, Ateneul Roman, Arcul de Triumf, Mausoleul din Parcul Carol, Teatrul National, Muzeul Taranului Roman si Casa Poporului;

Odata cu finalizarea lucrarii, mica strada a devenit "loc de pelerinaj". Iar grupuri, grupuri de turisti (de ocazie) vin sa se pozeze cu treptele. Daca nu e weekend si aveti un pic de rabdare, sigur zona se elibereaza si aveti timp sa priviti in voie strada-scara, sa urcati pana sus (si dupa colt), pana in varf.


Desi poti fi oricand carcotas, ceea ce am apreciat este ca o astfel de initiativa scoate din anonimat si alte zone ale orasului, pana acum necunoscute unui vizitator al orasului, in duce dincolo de Centrul Vechi, Piata Universitatii si Unirii, in zone mai verzi, mai linistite, incarcate de istorie si farmec. As spune ca acesta este mare merit al acestei initiative, si de aceea mi-as dori sa nu ramana un demers singular.