Istanbul (1) - Cu bune si .... mai putin bune (10 sfaturi si idei de calatorie)

Istanbulul te copleseste de la prima intalnire. E mare: intins si suprapopulat, demna de o (fosta) capitala de Imperiu Otoman, si dar daca stam sa ne gandim ca populatia Istabulului este cu putin sub cea a Romaniei (18 milioane, fata de 20 de milioane, si multitudinea de oameni de pe strazi devine explicabil. Tocmai din acest motiv am ales sa vizitam Istanbulul la finalul lunii mai, inainte ca perioada concediilor sa inceapa cu adevarat si sa reusim sa ne bucuram de oras si secretele lui, in voie, fara a fi un "punct, intr-un val de turisti". Si s-a dovedit ca alegerea facuta nu a fost una gresita. 

In cele ce urmeza am reunit o serie de experiente, condimentate cu sfaturi si sugestii, astfel incat calatoria voastra la Istanbul sa fie cat mai reusita, mai relaxata si sa va bucurati de tot ceea ce are Istanbulul mai bun de oferit. Fara a avea pretentia ca lista este completa sau ca nu exista cale mai usoara, va dezvalui Istanbul-ul asa cum l-am vazut noi, cu bune si mai putin bune:

1. Cel mai frumos moment al zilei in Istanbul este apusul soarelui, atunci cand intreaga agitatie de peste zi pare sa se mai domoleasca, cand acoperisurile "se imbraca" in nuante de auriu si aramiu, iar apa marii capata sclipiri de diamant. E o imagine pe care o vei uita cu greu, odata reintors acasa. Fie ca alegi sa il savurezi la una dintre terasele de pe Podul Galata, alaturi de un sandwich cu peste la gratar (oricat de banal ar suna este delicios, pestele este intotdeauna proaspat, comanda vine rapid, iar pretul este imbatabil - 8 lire), fie din Turnul Galata - admirand de la inaltime panorama de 360* (partea veche a orasului dominata de Hagia Sofia, Moscheea Albastea si Moscheea lui Suleyman, Cornul de Aur) ce ti se dezvaluie in fata ochilor sau poti admira apusul si apoi vedea luminile Istanbulului noaptea, alegand o croaziera pe Bosfor la apusul soarelui (pretul este acelasi - 12 lire, iar croaziera - varianta scurta - dureza doua ore), asa ca de ce sa nu de bucuri de un plus de frumusete oferit de mare, cladirile istorice si soarele "care merge la culcare".

2. Ideea cardurilor valabile pentru mai multe zile (2-3-5) ce ofera acces gratuit sua redus la o serie intreaga de muzee/obiective turistice, nu este straina si de multe ori este nelipsita din "arsenalul" calatorilor infocati. Despre beneficiile si avantajele unui astfel de card, ne-am bucurat la Salzburg (detalii aici) Asa ca, atunci cand (in etapa premergatoare plecarii) am descoperit ca si Istanbulul se bucura de un asemenea card, am inceput cercetarile. Cardul se numeste MuseumPass si se gaseste in 2 variante (valabil 3 zile/72 de ore si costa 85 de lire sau 5 zile/120 de ore si costa 115 lire). Il puteti achizitiona de la oricare dintre obiectivele turistice ce se regasesc pe lista obiectivelor incluse in acest card, iar valabilitatea incepe cu prima validare, respectiv prima vizita la unul din aceste obiective. De mentionat ca, un card ofera o singura intrare la fiecare obiectiv in parte.

Noi am optat pentru cardul valabil 72 de ore si are inclus accesul gratuit la: Hagia Sophia (20 lire), Palatul Topkapi (20 lire) inclusiv haremul (15 lire) (pe care va recomand sa nu il ratati chiar daca alegeti vizitarea palatului fara card), Hagia Irene (20 lire), Muzeul de Arheologie (20 lire), Muzeul Mozaicului (10 lire), Muzeul de arta turca si islamica (10 lire) si Muzeul de Istorie, Stiinta si Tehnologie Islamica (10 lire).

Cea mai des pusa intrebare, in cazul acestor carduri este daca merita, iar raspunsul, de cele mai multe ori tine de experienta, de gustul si interesul fiecaruia. Am pus in paranteza, in lista de mai sus tariful biletului de intrare, fara a detine acest card; insumand preturile ajungem la 125 de lire fata de 85 lire, cat cost cardul. Insa aici vine partea "tricky" , caci nu toate obiectivele "isi merita banii". Iata care sunt si de ce:

     - Hagia Irene - desi e mentionata in toate topurile si ghidurile ca un "must-see" in Istanbul, nu m-a impresionat cu nimic. A fost pratic peste puterile mele sa justific tariful de intrare (egal cu cel de la Topkapi) pentru a vedea interiorul gol, din caramida rosie a unei foste biserici bizantina (din secolul IV), din care tot ce s-a mai pastrat este o pictura (o curce mare, neagra, pe fond auriu) pe peretele estic. Sala are intr-adevar o acustica foarte buna si gazduieste frecvent concerte de muzica clasica.

     - Muzeul Mozaicului - prezinta de fapt podeaua fostul palat imperial bizantin din perioada domniei Imparatului Justinian I, acoperita cu mozaic. O suprafata de 1872 de metrii patrati, cu scene de vanatoare, lupta, piata cotidiana, animale, etc. Comparabila ca suprafata (chiar un pic mai mare, adica 2000 de metrii patrati) are si Edificiul roman cu mozaic din Constanta, pe care insa refuzam sa il promovam ca atare. Vizitarea acestui muzeu ramane la latitudinea voastra.

     -Muzeul de arta turca si islamica - muzeul este gazduit de Palatul lui Ibrahim Pasa, marele vizir al Imperiului, in timpul lui Suleyman Magnificul. In muzeu se regaseste o vasta colectie de covoare, carpete, mici obiecte de mobilier si caligafii, insa prezentarea este anosta, iar indicatiile si explicatiile in limba engleza lipsesc cu desavarsire. Obiecte similare veti intalni si in Topkapi, dar expuse intr-un cadru ceva mai animat, care le pune in valoare si te ajuta sa iti faci o imagine despre utilitatea si rolul lor.
     -Muzeul de Istorie, Stiinta si Tehnologie Islamica - probabil ca marea mea dezamagire privind acest muzeu vine din asteptarile prea inalte setate. Pe de o parte m-am gandit ca islamicii, cei care au pus bazele stiintelor exacte moderne, care au avut o contributie vitala la dezvoltarea astronomiei, fizicii, chimiei, matematicii, medicinei etc vor pune in valoare aceste descoperiri intr-un mod care "sa iti ia ochii"; pe de alta parte ma asteptam (asemeni muzeelor de profil din Londra, Glasgow sau Viena) ca "punerea in scena" sa fie una interactiva. Din pacate nu am avut parte de niciuna. Muzeul este interesant, proaspat renovat, modelele sunt noi sau frumos reconditionate si puse in valoare...dar cam atat.

Acum, avand aceste date, las la latitudinea voastra cumpararea sau nu a cardului, vizitarea sau nu a tuturor muzeelor la care aveti acces cu Museum Pass.

 
3. Acvariul "Sea life Istanbul"- In cazul in care v-ati plictisit de atatea moschei si edificii ce aduc aminte de maretia si grandoarea Imperiului Otoman sau daca doriti sa vizitati ceva mai altfel si sa luati o pauza de la centrul istoric, va propun sa mergeti la "Sea life Istanbul". Acvariul (unul dintre cele mai mari din lume) este amplasat intr-un din mall-urile din Istanbul - Forum Istanbul Shopping Mall, aflat in imediata apropiere a statiei de metrou Kocatepe (magistrala rosie - M1).


In cel peste 5 milioane de litrii de apa inoata peste 15000 de specii de pesti si alte organisme marine (inclusiv 40 de rechini). Acvariul este structurat in 21 de zone, care redau cat se poate de fidel ambientul natural. Exista de asemenea, un spital pentru testoase si acvarii interactive, unde la ore fixe vizitatorii pot ajuta la hranirea pestilor; exista banci pe care poti sta si admira pestii, poti face poze, exista un loc de servit masa si de joaca pentru copii (cu aceeasi tematica), chiar pe traseul de vizitare. Biletul de intrare costa 39 de lire, dar cu cat sunt mai mutle bilete cumparate cu atat veti beneficia si de o reducere ( de exemplu pentru 2 bilete, in loc de 78 de lire, am platit doar 71.5). 

4. Transportul in comun - pentru turisti, una din alternativele la mersul pe jos, in cautarea obiectivelor ce merita vizitate va fi, inevitabil transportul in comun (asta daca nu decideti sa veniti cu masina si sa va si deplasati cu ea prin Istanbul, sau sa inchiriati una. Traficul este sufocant, haotic si nu tine cont intotdeauna de regulile elementare de circulatie - asa ca, de ce sa risti? doar esti in concediu).

Asadar, revenim la transportul in comun - cel mai bun prieten al nostru a fost tramvaiul T1 pe care il putem lua din apropierea hotelului (statia Aksaray sau Laleli Universitesi). Pretul unei calatorii este de 2.15 lire (pentru utilizatorii de Istanbul Kard), iar accesul pe peron se face (ca la noi la metrou) doar dupa validarea cardului. Exista paza la capatul peronului, pe ambele sensuri, asa ca nicio tentative de "fraudare" nu va fi ingaduita. Am apreciat in mod deosebit acest sistem, care cred ca elimina, in mare parte, calatoria fara bilet. Tramvaiul este aglomerat, iar nimeni nu da semne ca ar cobora, inainte ca tramvaiul sa opreasca in statie si sa deschida usile. Cu toate acestea nimeni nu pare deranjat, nu sunt imbranceli, injuraturi sau alte comportamente "barbare" si, spre surprinderea noastra, am reusit sa coboram la timp, de fiecare data (chiar si atunci cand nu eram prea aproape de usa.

Pentru a veni in sprijinul vostru am atasat si o harta a traseului tramvaiului T1, marcand principalele obiective turistice aflate pe traseu. Sper sa va fie de folos!

Pe parcursul sejurului ne-am plimbat si cu metroul - util pentru a ajunge de la aeroport la hotel sau in piata Taksim (alegand astfel varianta de a cobora lunga strada pietonala - Istiklal Avenue, in panta si intesata de magazine, decat sa o urcam. Iar in coborare am vizitat si Turnul Galata, despre care puteti veti putea citi intr-un articol viitor)
 
5. Din Europa in Asia cu metroul - Tot din seria experientelor positive cu transportul comun din Istanbul, a fost si traversarea Marii Marmara, de pe malul european pe cel asiatic al Istanbulului cu Marmaray - o line de metroul construita de guvernul turc, in colaborare cu japonezii de la Hyunday, dat in folosinta in 2013 (interesant este ca inaugurarea a avut loc in 29 octombrie 2013 - odata cu aniversarea a 90 de ani a Republicii Turcia). Astfel, drumul cu feribotul de pe un mal pe altul al stramtoarei Bosfor a fost inlocuit cu un drum de 15-20 de min cu metroul. De pe malul asiatic, coborand la statia de metrou Üsküdar, aveti cea mai buna vedere (si cea mai apropiata) spre Turnul Fecioarei.

Pana acum au fost date in folosinta 3 statii de pe malul european si doua pe cel asiatic, insa proiectul final include 41 de statii.

6. Pisici, pisici, pisici - Istanbul-ul este la propriu cucerit de pisici dolofane (semn ca nu o duc chiar asa rau), multicolore si cam antisociale. Le vezi peste tot, in parcuri, pe acoperisuri, pe banci, sub banci, uitandu-se pofticioase la un kebab rumenit sau la pestii proaspat pescuiti. Acum, fie iti plac, fie nu...dar macar sa fi informat ca iti vor iesi in cale. Fiind alergica, am evitat contactul prea apropiat cu ele, iar spre norocul meu, nici ele nu s-au aratat prea dornice de socializare. Asa ca am coabitat in liniste, ele vazandu-si de rutina zilnica, iar eu cu tratamentul anti-alergic din dotare.

7. Mirajul vazantorilor ambulanti - Turcii vand orice, oriunde si oricum (dar evident ies intotdeauna in avantaj, ca doar au comertul in sange), asa ca, e lesne de inteles ca nici in Istanbulul nu va face nota discordanta. Asadar, inarmati-va cu multa atentie, si nu va lasati "furati" de povestile frumoase pe care vanzatorii incearca sa vi le spuna: ba ca e prima/utlitma vanzare si are o oferta speciala, ba ca pretul oferit e cel mai bun din Istanbul si mai ieftin nu exista, ba ca are o afinitate pentru romani si va face o ofeta de nerefuzat, etc, etc. Le puteti lua ca experienta, insa faceti-o in cunostiinta de cauza, verificati preturile (evetual comparati produsele cu cele din magazile - unde au preturile afisate) si nu va "aruncati" din prima, pentru ca veti constata ca sunt diferente mari de pret pentru acelasi produs de la o zona la alta si de la vanzator ambulant la magazin cu preturi afisate (chiar si in acest caz, pretul poate fi usor negociat, mai ales daca cumparati mai multe produse din acelasi loc).
Si daca tot veni vorba de vanzatori, sa stiti ca in multe locuri din Instanbul preturile sunt afisate atat in lire turcesti, cat si in euro si dolari, stabilit la o conversie aproximativa. Cea mai nefavorabila este cea in euro, asa ca de preferat ar fi sa platiti in lire, iar ca si compromis, in dolari (eventual pentru cumparaturile mai consistente, suveniruri, etc).

8. Cumparaturi (sau nu) in Marele Bazar - este imposibil sa vi la Istanbul si sa nu treci prin Marele Bazar, care, da, e MARE: peste 3000 de magazile si magazinase care vand de toate, de la covoare orientale, tesaturi, la bijuterii din aur si argint, antichitati, la dulciuri traditionale (backlava, rahat, sugiuc), alune, fistic, seminte si condimente de toate felurile, articole din piele, 61 de strazi acoperite sunt parte a acestui ansamblu, iar 91.250.000 de vizitatori anual (conform unei statistici din 2014, care il clasa pe primul loc intre cele mai vizitate obiective turistice) ii trec pragul. Caci, da - Marele Bazar se transforma incet, incet din punctul principal de comert al Istanbulului, intr-un obiectiv turistic, in care intri, te plimbi, degusti, probezi, negociezi si rareori/uneori cumperi. Preturile suvenirurilor sunt mai mari decat in alte parti, iar pentru negocieri trebuie sa iti aloci ceva timp, caci, asa cum spuneam vanzatorii turci au comertul in sange si sunt gata oricand sa te imbrobodeasca cu povesti frumoase, ca sa iti deschizi portofelul.

9. Moscheile - populatia Turciei este preponderent musulmana, iar Istanbulul, fosta capitala de imperiu otoman, nu face nota discordanta. Asadar, oriunde te uiti, vei vedea in zare minaretele uneia (sau mai multor) moschei, iar de 5 ori pe zi vei auzi, indiferent unde de afli, rugaciunea rostita de imam, conform credintei islamice. Moscheile sunt, de cele mai multe ori, de dimensiuni mari (chiar si cele "de cartier"), pentru ca ele inglobau pe langa moscheia propriu-zisa si o scoala, cantina sociala, etc; erau si inca mai sunt centrul comunitatii in care se afla.

In moschee tinuta este decenta (fara pantaloni/ fusa scurta, fara umeri dezgoliti), se intra intotdeauna descult, iar in cazul femeilor - cu capul acoperit. La intrarea in moschee veti gasi pungi de plastic in care sa va puneti incaltarile, iar in interior sunt raftulete pe care ii puteti lasa (stati linistiti...nimeni nu pleaca cu pantofii altcuiva :) ). In cazul in care doriti sa intrati intr-o moschee, dar nu aveti tinuta adecvata, exista basmale "de imprumut" si un fel de halate cu fermoar, lungi pana in pamant pe care le puteti pune peste hainele cu care sunteti imbracat. Cei de la paza sunt foarte vigilenti, dar si foarte amabili, asa ca nicio tinuta indecenta nu va fi trecuta cu vedere, iar un halat va va fi adus imediat, pentru a va acoperii. Accesul in moschei este gratuit (exceptie face Hagia Sofia, transformata in muzeu).

Unul din detaliile pe care le-am urmarit in moscheile din Istanbul au fost covoarele: extrem de mari, tesute dintr-o singura bucata, special pentru locul in care sunt puse, acoperind intreaga pardoseala a moscheii si urmarind in cele mai mici detalii arhitecutara acesteia (inclusiv coloanele, colturile, etc). Sunt extrem de curate si de pufoase, perfecte pentru ati relaxa picioarele dupa atata mers si vizitat, iar combinatiile de culori sunt vii (rosu, albastru, roz), cu motive florale traditionale; veti vedea laleaua, garofita, ciocoarea stilizate si perfect integrate in modelele tesute. In moschee se poate sta pe jos, turistii pot fotografia, musulmanii se roaga (dar i-am vazut si pe ei pozand, verificandu-si telefonul sau vorbind la el), in general e o atmosfera de rugaciune, "sparta" sporadic de copiii care sunt lasati sa alerge in voie sau sa se joace, in timp ce adultii ce ii insotesc se roaga.

10. Si inchei lista sfaturilor si ideilor privind calatoria la Istanbul cu punctul terminus a unei alte povesti frumoase despre care mi-as dori sa scriu pe Calatorscop- Orient Express, caci drumul calatorilor cu emblematicul tren se oprea aici, in gara Sirkeci. Cumva cuprinsa de mirajul si povestea acestui tren, care la vremea sa a revolutionat industria feroviara, ma asteptam ca ea sa fie intens exploatata de spiritul comercial al turcilor. Surpriza insa, gara, o cladire deloc impunatoare nu iese cu nimic in evidenta fata de cladirile din jur. Singurul colt ce aminteste de aceasta legenda feroviara este bufetul garii, ce are amenajat un stand cu afise vechi, de promovare a trenului, cartile Agathei Christie in diferite editii, precum si cateva suveniruri.

Mergand de-a lungul peronului am remarcat ca exista si un mini muzeu, dar era inchis cand am trecut noi si cu geamurile acoperite cu hartie. Programul, tiparit pe o bucatica de hartie (ceva mai mica decat un A5) mentiona un orar de vizitare un pic bizar, cam 2 ore pe zi, de 2 ori pe saptamana. (pe scurt, niciodata).

Lecturand articolul cred ca veti ajunge si voi la aceeasi concluzia ca si mine, adica cea pe care am enuntat-o in debutul acestui text: Istanbulul te copleseste, te ameteste, te face sa te simti mic si confuz, uneori nestiind in ce directie sa o apuci. Dar iti ofera, in orice moment al zilei un adevarat spectacol (de la apusul de soare, la spectacolul vanzatorilor ambulanti care isi canta marfa, la negocierile din bazar), si pana la urma, cu amintirea acestui spectacol te intorci acasa.