Raftul de calatorie (9) - Madame Mallory şi micul bucătar indian (autor: Richard C. Morais)

Am descoperit cartea prin prisma promovarii (destul de intensa) a filmului pe care l-a inspirat - Hundred Foot Journey (tradus la noi: Razboi in bucatarie) si "suparata" ca nu am reusit sa vad filmul, am ales sa citesc cartea. Si cum "Cartea bate filmul" in aproape toate situatiile, nu ma pot plange ca a fost o alegere gresita.

Madame Mallory şi micul bucătar indian este o carte plina de culoare si arome, care iti provoaca papilele gustative si te atrage intr-o incursiune cu ritm alert prin tainele a doua dintre cele mai cunoscute bucatarii de pe mapamond: cea indiana si cea frantuzeasca. Din start tin sa va spun ca titlul traducerii in limba romana (desi am regasit aceasi "traducere" si in alte limbi) este total nefericit, chiar stirbeste oarescum din farmecul si suspansul povestii.

Dar sa nu va faceti o falsa impresie ca vorbim despre o carte de bucate, nu!
e o poveste despre sansa si destin, despre puterea de a-ti urma visul, chiar si atunci cand imaginea acestuia nu e puternic cristalizata in mintea ta. Este despre oamenii pe care soarta ti scoate in cale atunci cand te astepti mai putin. Totodata este un argument puternic impotriva prejudecatii, al xenofobiei si a stereotipurilor, demonstrand ca talentul si profesionalismul se nasc oriunde si au nevoie doar sa fie descoperite si indrumate, exact asa cum se intampla cu Hassan si Madam Mallory.

Revenind la povestea, ea se deruleaza prin ochii lui Hassan, "micul bucatar indian" (asa cum apare in titlul cartii) si ii urmarim evolutia de la copilaria traita in Mumbai, intr-o familie zgomotoasa si numeroasa si pana ajungem un renumit chef de 3 stele Michelin stabilit in Paris.

Destinul lui Hassan incepe in Mumbai, India si continua, dupa disparitia violenta a mamei, cu plecarea in Europa, stabilirea pentru o scurta perioada la Londra, pentru ca mai apoi Lumière, un mic sat din Alpii francezi, sa ii devina casa, scoala si locul in care destinul sau avea sa ia o turnura decisiva. Intalnirea si mai apoi "razboiul" si tachinarile dintre Madam Mallory, un celebru bucatar si tatal lui Hassan,capul familiei, incapatanat, fixist si traditionalist pana in maduva oaselor, dar care isi doreste (desi nu prea stie sa o exprime) ca fiecare din copii lui sa isi depaseasca conditia. Ati spune: firesc pentru orice parinte! Insa citind povestea descoperi mai mult decat atat.

In plus la fiecare pagina cartea e presarata cu preparate apartinand celor doua bucatarii, iar notele de subsol sunt de un real folos pentru a intelege combinanta de gusturi si arome, in special cele tipic indiene.

Titlul original este cu siguranta cel mai potrivit pentru aceasta carte, sumarizand in cateva cuvinte intreaga esenta a povestii. Drumul de 100 de pasi nu este doar distanta dintre micul restaurant indian proaspat deschis de familia Haji in Lumière si restaurantul rustic frantuzesc de 2 stele Michelin a lui Madame Mallory, ci prapastia "de netrescut" (si totusi trecut de Hassan) dintre doua culturi diferite, doua stiluri de viata, doua bucatarii puternice....in final doua lumi paralele.

Cartea mi-a parut o aventura captivanta, cu imagini pitoresti, cu scene care te tin in suspans, curios sa dai pagina si sa afli ce se va intampla in continuare. Cu toate acestea sunt si pasaje peste care se trece cumva prea rapid si fara prea multe detalii, nelasand macar loc de imaginatie.

E o lectura pe care v-o recomand pentru descoperirea Indiei si a Frantei din farfurie. Iar un plus pe care il are "Hundred Foot Journey" este ca mi-a starnit curiozitatea sa vizitez un restaurant indian si sa degust preparatele traditionale si am invatat mai multe despre Ghidul Michelin si modul in care se atribuie mult ravnitele stelute.

Lectura placuta va doresc!

Update (7.12.2014) - am reusit sa vad si filmul si e cu totul altceva decat cartea. E ca si cum un 2 povesti, scrise de 2 autori diferiti care au in comun o tema si cateva scene... in rest e produsul imaginatiei autorului/regizorului. Asadar, chiar daca ati vazut filmul, cititi si cartea pentru ca merita; iar daca ati citit cartea, pastrati filmul pentru o dupa-amiaza relaxata de duminica. Eu, personal, raman la parerea mea:

Cartea bate filmul!