Scotia (2): Gustul Scotiei: unt, carne si whisky

Chicken & thyme pie (Placinta cu pui si cimbru)

In scurta, dar intensa noastra excursie in Scotia nu am stat departe nici de bunatatie gastronomiei scotiene. Desi foarte apropiata de cea britanica si fara a se remarca in mod deosebit printre bucatariile celebre ale lumii, nici aici nu am rabdat de foame, ba mai mult nu de rare ori ne-am lins pe degete la final :)

Bucataria traditionala se bazeaza preponderent pe ingrediente naturale, carne de vanat, peste, oaie, vita, putine legume (in special cartof, varza, mazare, etc), dar multe lactate si branzeturi, in special maturate, insa gastronomia modernista aduce in linia intai preparatele de tip fast-food - cartofii prajiti (pe care ii mananca cu orice si oricand), burgari si orice poate fi preparat pane (peste, branza, etc).

Marele mic-dejun scotian

Asadar cu ce ne-am delectat pe meleagurile highlandeze aflati in continuare:

Micul dejun l-am avut asigurat de hotelul unde am fost cazati si, in dulcele stil traditional a fost o avalansa calorica: oua ochi, bacon prajit, fasole, un soi de chiftelute din cartofi, (potato patties), carnati, paine prajita cu unt si rosie, acompaniate de ceai negru cu lapte. Ce-i drept nu e un mic dejun de zi de zi, insa cu siguranta si pentru acasa poate fi alegerea pentru o zi mohorata de toamna intarziata, cu ploaie mocaneasca si bateriile aproape de zero. In Scotia ne-am bucurat de aceasta experienta si chiar cred ca ne-a prins bine un mic dejun mai consistent pentru traseele pe care le-am tot facut.

Dar, dupa ce treci de micul dejun mancarea traditional scotiana ramane haggins, un preparat pe baza de carne tocata, in special organe (inima, ficat, plamani, etc) de oaie amestecate cu ceapa si condimente, cu care mai apoi se umple un stomac de porc sau oaie, se coase si este tinut la cuptor cateva ore bune in suc propriu, pana ce toate ingredientele si aromele se intrepatrund. Oricat de barbar ar suna si neademenitor, noua ne-a placut.

Fish & chips

Ce-i drept nu am gustat varianta pur traditionala, ci preparate cu umplutura de haggies. E cumva asemanatoare cu umplutura de placinta cu carne sau cea de drob, insa mult mai uscata.

Si daca tot am amintit de placinte, acestea sunt la mare cautare, dar pregatiti-va sa experimentati ceva diferit fata de intelegerea romaneasca a placintelor. In fapt, varianta scotiana de placinta aceata este de fapt o caserola (un preparat la cuptor cu sos) acoperita cu un capac din foietaj.

Scotienii prefera tot ce e pane si merge cu bere

Continutul poate fi diferit, eu am ales, la un restaurant din apropierea South QueensFerry - Hawes Inn Restaurant o placinta cu carne de pui si cimbru. Semana foarte mult cu o ciulama scazuta, dar care se completa destul de bine cu capacul de foietaj crocant. Asa cum spuneam si la micul dejun, scotienii au nevoie de mese consistente, asa ca tot preparatul a venit acompaniat de cartofi prajiti si legume innabusite.

Ar fi nedrept sa nu amintesc de “fish & chips” - food icon-ul bucatariei britanice. Desi este un preparat extrem de simplist (file de cod pane si cartofi prajiti), nu prea ai cum sa ignori aceasta mancare muncitoreasca, preferata docherilor daca te afli in Marea Britanie, fie ea si partea scotiana.  

Dupa atatea mancaruri grele e momentul sa discutam si despre deserturi si ele la fel de grele, baza fiind, in general untul. E stiut ca britanicii, in general nu sunt recunoscuti pentru finetea si delicatetea dulciurilor pe care le includ in meniu, in cele cateva zile petrecute in Scotia am avut ocazia sa gustam cateva dintre preparatele pentru care sunt recunoscuti:

Alaturi de o ceasca de ceai cu lapte, vei regasi si shortbread, biscuitei fragezi pe baza de unt, ce-si au originea in Scotia. Prima reteta tiparita a aparut in 1736 si sunt in general asociati cu perioada sarbatorilor de iarna: Craciunul si Hogmanay (ajunul anului nou in Scotia). In timp au devenit un desert extrem de comercial si tocmai bun de luat acasa sub forma de suvenir - veti gasi shortbreads in cutii metalice colorate in majoritatea magazinelor de suveniruris, dar si in supermarket-uri.

Fudge este un alt desert traditional, tot pe baza de unt, zahar si lapte condensat si diferite arome: vanilie, ciocolata, fistic, nuci, alune si bineinteles whiskey.

In plimbarea noastra pe Royal Mile, la Fudge Kitchen am dat peste o sesiune demonstrativa de preparare a fudge-ului si pentru cateva minute am asistat si noi la prepararea acestia.  Pe o masa de marmura era rasturnat amestecul de unt topic, zahar si lapte condensat, iar cu o paleta (lopata) destul de mare se amesteca continu pana cand compozitia devenea din ce in ce mai vascoasa, cu grija ca aceasta sa nu curga de pe masa (fapt ce s-a dovedit provocator pentru neexperimentatii invatacei), apoi am degustat din cateva sortimente disponibile si am si achizitionat cateva bucatele, pe care le-am savurat in zilele urmatoare. Este un desert extrem de sations si dulce.

Pentru final am pastrat cateva randuri despre bautura nationala a scotienilor - whisky-ul. Doar cateva, nu pentru ca nu ar avea o poveste interesanta, ci pentru ca nu sunt eu prea specialista si amatoare de bauturi alcoolice din aceasta categorie. Whisky-ul este al doilea produs de export al Scotiei, dupa petrol si a fost produs inca din secolul VI, sub denumirea de „uisce beatha“, adica apa vietii. Si astazi wkisky-ul a ramas drink icon-ul Scotiei, iar pentru cei care nu il agreaza de sine statator, sunt o multime de preparate culinare ce il au ca ingredient. Fan sau nu al bauturii, o experienta inedita este cu siguranta vizita la una dintre zecile de distilerii imprasiate pe intreg teritoriul Scotiei. Aici veti afla secretele procesului de fabricatie, metode de invechiri si bineinteles veti putea face o degustare a licorii aramii direct de la sursa.