Bucuresti (2) - Muzeul Cotroceni...sau despre cum omul nu sfinteste locul

Am vrut sa profitam de ziua de sambata, de vremea frumoasa care se anuntase si ne-am pregatit din timp o vizita la Muzeul Cotroceni
(caci, pentru aceia din voi care nu stiti, pentru a vizita muzeul este necesara o rezervare prealabila). Prin urmare, cu rezervarea facuta, am asteptat cu nerabdare momentul. 

La intrare am trecut printr-un filtru de securitate, am platit biletele, am lasat buletinele, am primit ecusoane si ne-am incolonat cuminti in fata ghidului. Eram un grup de aproximativ 20 de persoane, varste diferite, inclusiv 2 sau 3 copii. Fara prea multe cuvinte de "Bun venit!" si prezentari, d-na ghid ne-a invitat in curtea palatului. 

Odata intrati in palatul propriu-zis ne-am incaltat cu botosei de plastic si am pornit turul. Prezentarea fiecareia dintre salile vizitate a fost sumara, fara prea multe detalii sau informatii inedite. Ceea ce ne-a frapat cu adevarat a fost sinceritatea cu care erau punctate zonele in care restaurarea a fost facuta "de mantuiala" si, de multe ori din pacate, fara a respecta originalul. Am aftat astfel ca dormitorul Regelui Ferdinand a fost refacut in stilul Ludovic al XV-lea, in culori pastelate si flori, cu toate ca originalul nu era nici pe aproape asemanator si "cu siguranta nici pe gustul acestuia" (ca sa o citez pe ghida noastra). Discursul sau mai degraba prezentarea a fost presarata (pe ici pe colo, prin punctele esentiale) cu "ati vazut la televizor"/"s-a dat si la televizor", cu toate ca, dupa fetele colegilor de grup niciunul dintr noi nu avea acasa acel televizor "la care s-a dat" asa ceva. Ciudat, poate nu stam pe acasa la orele corespunzatoare si nici abonamenul de cablu nu e cel adecvat. Vina noastra :)

In muzeu nu este permisa fotografierea decat in baza unui permis special, ce presupune (pentru fotografi amatori) achitarea unei taxe suplimentare de 40 de lei. Insa surpriza, nici asa nu ai dreptul sa fotografiezi decat in 3-4 sali, si nici acelea prea spectaculoase. 

La finalul turului si cu parere de rau am constatat ca nu exista prea multe materiale de promovare/prezentare ce pot fi cumparate sau orice gen de suveniruri. Ne doream un ghid care sa contina un istoric al Palatului Cotroceni, poze ale salilor, eventual imagini cu salile originale si de la evenimentele importante gazduite, insa tot ceea ce am gasit, a fost o brosura cu poze si denumirea salilor.

Sala Unirii nu este inclusa in tur, la fel ca nici una din salile utilizate in prezent de Administratia Prezidentiala. Nici gradina si parcul nu sunt deschise publicului, iar despre gara Cotroceni, ce servea odinioara trenurile regale si desfiintata in anii 1960, nu s-a pomenit nimic. 

Mi-as fi dorit ca si acest articol sa deserveasca rolul blogului, acela de a prezenta obiectivele turistice pe care le vizitez, prin ochii mei, de turism, de amator, sa puncteze acele aspecte ce mi-au ramas in minte si pe care doar experienta personala ti le ofera, dincolo de detaliile din ghiduri. Din pacate nu acesta a fost cazul vizitei la Muzeul Cotroceni. Pe toata durata turului ai sentimentul (sau ni s-a insuflat sentimentul) ca ni se face un privilegiu prin permiterea acestei vizite. Nu am regasit acea bucurie a ghizilor si a personalului in general, pe care i-am intalnit in alte muzee (chiar si in Romania) de a povesti, de a te ajuta cu indicatii, de a veni in intampinarea turistilor. Am ramas cu gustul amar al unui obiectiv cu potential turistic prost gestionat si slab promovat. 

Sper doar ca, am avut noi ghinion, si ca sambata a fost una dintre zilele lor proaste...

Informatii practice:

Adresa: Bulevardul Geniului nr. 1, sector 6, Bucuresti(punct de reper: vis-a-vis de Gradina Botanica)

Program de vizitare: . Doar cu programare

Pret bilet: 12 lei

Timp estimativ pentru vizitare: 2 ore