 |
| Coasta bosniaca a Adriaticii si statiunea Neum |
Primul lucru care imi venea in minte cand auzeam Bosnia era razboi si probabil ca mine multi alti colegi de generatie, care ne-am trait copilaria in anii '90, cand fosta Iugoslavie se destrama, iar conflictele armate, bombardamentele, zecile de victime, de orase si cladiri distruse numarate de buletinele de stiri erau la ordinea zilei. Cred ca a fost primul context in care am auzit de NATO si de ONU si a fost nevoie de mult timp dupa sa inteleg ce e de fapt cu aceste organisme si evenimentele care schimbau harta Europei si chiar la granita cu Romania.
 |
| Ferma de midii pe costa bosniaca a Adriaticii |
Anul 2018 mi-a oferit insa ocazia sa descopar o mica parte din Bosnia asa cum este ea astazi si, trebuie sa recunosc ca m-a surprins placut.
Primul contact a fost cu cei 20 km de coasta a Adriaticii ce intreprupe litorarul croat. Sunt cei 20 km de iesire la mare pe care ii are Bosnia. Imediat ce treci granita din Croatia in Bosnia, intreaga animatie a salbei de statiuni si casute de la malul marii se intrerupe, peisajul devine stancos si pustiu, desi pitoresc, apoi, pana apuci sa te dezmeticesti esti din noul la punctul de frontiera. Singura statiune de pe aceasta bucatica de traseu este Neum, de altfel este si singurul oras din Bosnia situat pe coasta Adriaticii. Are o distanta convenabila fata de aeroportul international din Dubrovnik (adica vreo 80 km), iar costurile de cazare si masa sunt sensibil mai mici decat ale vecinilor croatia - iata 2 motive in plus sa includeti si Bosnia in itinerariul adriatic.  |
| O cafea cu vedere spre cascada |
A doua intalnire cu Bosnia a fost una dintre cazarile din circuitul nostru, in apropierea Parcului National Una, vecin la randul lui cu mult mai faimosul si vizitatul Parc National Plitvice, din Croatia. De fapt, cele doua parcuri nationale vecine reunesc o intreaga retea hidrografica de izvoare, parauri, rauri si lacuri, ce brazdeaza muntii si padurea Lohovo. Intreg ansamblul este presarat cu cascade, si caderi spectaculoase de apa.
Revenind la Bosnia, intrarea in Parcul National Una este gratuita si ofera celor pasionati de sporturi extreme, dar si celor care doresc sa experimenteze un pic de adrenalina, trasee de rafting, pereti de catarare, trasee montane cu diferite grade de dificultate.
Cat despre cazarea in Bosnia, aceasta a fost la Hotel Opal Art , in apropiere de Bihac, chiar la intrarea in Parcul National. Complexul sau Eco-village asa cum il numesc ei este format dintr-o serie de cladiri (hotelul principal, 4 casute, restaurantul si farul -utilizat ca sala de festivitati) toate in stil rustic specific zonei, cu peretii tencuiti cu un amestec de pamant si paie (un fel de chirpici), zugravit in alb imaculat, iar acoperisul si tocaria din lemn inchise la culoare, spre negru. Atmosfera de caldura si ospitalitate conferita de exteriorul rustic se continua si in interior, in camerele moderne, dar cu elemente rustice -mobilier usor antichizat, patinat si cateva decoratiuni simple, dar chic. Restaurantul era amenajat in stil traditional, cu tot felul de unelte specifice unei gospodarii taranesti, iar in apropiere exista si o mini ferma, cu ratuste ce inotau pe paraiasul care traverseaza proprietatea, iepuri, gaini, un cal. Prin spatele domeniului trece chiar raul Una si in apropiere exista o cascada. Pana si cafeaua sorbita in natura, pe sezlongurile din curte si cu vedere spre rau au alt gust, in fata acestui mirific peisaj.
Nu mi se intampla des, dar m-am indragostit de acest loc si mi-a parut tare rau ca am stat aici doar o noapte. Cu singuranta cand vom reajunge in Bosnia vom incerca sa innoptam tot aici.
Mai multe detalii despre hotel si intreg proiectul Eco -Village gasiti pe pagina lor de facebook: https://www.facebook.com/naturabihac/ si pe site: http://www.opalhoteli.com/hotel/bihac/natura-art/9
Revenind la Bosnia, intrarea in Parcul National Una este gratuita si ofera celor pasionati de sporturi extreme, dar si celor care doresc sa experimenteze un pic de adrenalina, trasee de rafting, pereti de catarare, trasee montane cu diferite grade de dificultate.Cat despre cazarea in Bosnia, aceasta a fost la Hotel Opal Art , in apropiere de Bihac, chiar la intrarea in Parcul National. Complexul sau Eco-village asa cum il numesc ei este format dintr-o serie de cladiri (hotelul principal, 4 casute, restaurantul si farul -utilizat ca sala de festivitati) toate in stil rustic specific zonei, cu peretii tencuiti cu un amestec de pamant si paie (un fel de chirpici), zugravit in alb imaculat, iar acoperisul si tocaria din lemn inchise la culoare, spre negru. Atmosfera de caldura si ospitalitate conferita de exteriorul rustic se continua si in interior, in camerele moderne, dar cu elemente rustice -mobilier usor antichizat, patinat si cateva decoratiuni simple, dar chic. Restaurantul era amenajat in stil traditional, cu tot felul de unelte specifice unei gospodarii taranesti, iar in apropiere exista si o mini ferma, cu ratuste ce inotau pe paraiasul care traverseaza proprietatea, iepuri, gaini, un cal. Prin spatele domeniului trece chiar raul Una si in apropiere exista o cascada. Pana si cafeaua sorbita in natura, pe sezlongurile din curte si cu vedere spre rau au alt gust, in fata acestui mirific peisaj.
Nu mi se intampla des, dar m-am indragostit de acest loc si mi-a parut tare rau ca am stat aici doar o noapte. Cu singuranta cand vom reajunge in Bosnia vom incerca sa innoptam tot aici.Mai multe detalii despre hotel si intreg proiectul Eco -Village gasiti pe pagina lor de facebook: https://www.facebook.com/naturabihac/ si pe site: http://www.opalhoteli.com/hotel/bihac/natura-art/9
Stiu ca au ramas multe de vazut in Bosnia - Mostar si Sarajevo, Trebinje, Parcul National Una si a lui cascada Štrbački Buk sunt doar cateva dintre destinatiile pe care le-a adaugat in Bucket List, de aceea imi propun sa revin pe aceste meleaguri curand.
No comments:
Post a Comment