Bucuresti (25) - Muzeul Cotroceni - a doua sansa

Holul de Onoare

Intr-unul dintre primele articole din seria Bucuresti de pe Calatorscop, v-am povestit despre experienta (neplacuta) pe care am avut-o vizitand Palatul Cotroceni. Au trecut aproape 3 ani, intre timp s-a schimbat si "locatarul principal al palatului" si ne-am facut curajul sa revizitam muzeul, cu speranta sincera ca de data aceasta ceva va fi altfel. De teama experientei trecute, am ales sa nu mai mergem de capul nostru, ci cu un grup de profesionisti si pasionati de plimbari, adica cu cei de la Terra Incognito, alaturi de care am adunat cateva experiente deopotriva interesante si placute despre care puteti citi pe blog (aici si aici). Asadar, cu incredere si elan, intr-o duminica de toamna tarzie ne-am dat intalnire la poarta Muzeului Cotroceni (desi adresa oficiala este cea din Bdv Geniului nr 1, intrarea se face din soseaua Cotroceni - cea in panta, paralela cu gardul Gradinii Botanice), la ora stabilita, conform rezervarii prealabile. Si de aici incepe aventura:

Primul pas - filtrul de securitate, ecusoanele de acces, achitarea biletelor si a taxei foto (aici trebuie sa remarc o imbunatatire: daca acum 3 ani taxa era de 40 lei, indiferent ca vorbeam de aparat foto profesionist sau de un amarat de telefon, acum se face distinctia intre acestea: telefon/tableta - 5 lei, aparat foto - 20 lei). De mentionat ca fotografierea se poate face doar in interiorul palatului, dat fiind caracterul acestuia de resedinta prezidentiala. Avand in vedere surpriza, am achitat taxa foto, iar articolul de fata e presarat cu poze marca proprie :). 

Holul de Onoare (detaliu)

Tot de aici am fost preluati de o d-na ghid si condusi in curtea palatului, unde ne-a fost prezentanta o scurta istorie a acestui loc, de la manastirea construita pe acest loc de Serban Cantacuzino in 1679, la modernizarea executata 200 de ani mai tarziu, in 1852 si stabilirea resedintei de vara a lui Barbu Dimitrie Stirbei, la statutul de resedinta oficiala capatat in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza si pana la perioada modernia, in care Cotroceniul a fost, pe rand, resedinta printului mostenitor Ferdinand si a sotiei acestuia, Maria, Palatul Pionierilor in perioda comunista si astazi, resedinta prezidentiala. 

Semi-congelati, ne-am intreptat, din curtea interioara spre palat, in care am patruns prin Holul de Onoare. Contrastul dintre griul si frigul de afara, curtea in semi-renovare si bogatia ornamentelor, culorile calde, caldura spatiului si maretia, iti taie rasuflarea. Odata aflat aici, ai confirmarea ca te afli intr-un loc special. Ne-am incaltat cu botoseii de plastic, am lasat hainele la garderoba si ne-am acordat cateva minute sa ne bucuram de acest spatiu cu adevarat deosebit. Cu privire la arhitectura Holului de Onoare am aflat (din pacate nu din gura ghidului) ca a fost inspirata din foyer-ul Operei Garnier din Paris, iar vitraliile ferestrelor surprind scene din legenda mesterului Manole.

Biblioteca (detaliu)

Din Holul de Onoare am urcat spre Sufrageria germana, Salonul de Vanatoare si Biblioteca, toate amintind intr-o oarecare masura de Peles si de stilul germanic, atat de apreciat de regele Carol I. Buna parte din fondul de carti gazduit alta data de Bublioteca de la Cotroceni, carti rare si valoroase, in special de botanica (pasiune a regelui Ferdinand) au fost arse dupa abdicarea regelui Mihai. Cu toate acestea, dintre cele 3 incaperi, aceasta din urma pare sa fi pastrat printre rafturi, pe scara circulara ce urca la nivelul superior al incaperii, prin lambriul ce imbraca peretii un aer de regal si mister. Desi static, piesajul pare animat si parca, te astepti din clipa in clipa sa vezi, privind pe fereastra spre gradina, sau din potriva, stand pe fotoliu, cu o carte intr-o mana si intr-alta cu o pipa sau un pahar de scotch, un aristocrat sobru cu alura germanica.

Salonul Cerchez

Ne-am continuat vizita prin Marele salon alb sau Salonul Grigore Cherchez, ce a lua nastere la solicitarea Reginei Maria si a viziunii arhitecultului Cherchez. Arhitectura salii este inspirata din stilul romanesc al sec. XVII lea, din Moldova si Tara Romaneasca, iar mobilierul este spaniol si portughez. Mi-au ramas in memorie si ferestrele cu vitralii si modele florale, dar si arcadele cu incastratii de dantelarie cioplita in piatra. In continuarea salonului, vizitam Sufrageria Regala, unde, piesa centrala este masa rotunda (Masa RegeluiArthur), cu 24 scaune, despre care se spune ca ar fi fost desenata chiar de Regina Maria. Un detaliu inedit il reprezinta spatarele scaunelor, reprezentate de simboluri bizantine: vulturul bicefal pentru scaunele destinate domnilor si arborele vietii, pentru cele destinate doamnelor.

Un alt spatiu amplu inclus in turul de vizitare este Salonul Oriental, decorat in stil Tudor, specific adacinilor britanice ale Reginei Maria. Acest salon gazduieste piese de mobilier sculptate minutions in lemn de abanos cu motive inspirate din cultura Orientului Extrem. Aici se afla studioul de pictura si mai apoi sala de muzica.

Salonul Oriental

Etajul superior gazduieste dormitoarele regale, cel al Reginei Maria, in stil celtic-medieval, amintind intr-o oarecare masura si de castelul Bran, alaturi de capela cu peretii acoperiti cu lemn scluptat cu motive florale si biblice, dormitorul Regelui Ferdinand, redecorat insa in perioada comunista si pregatit pentru a o gazdui pe Regina Elisabeta a IIa a Marii Britanii (care insa nu a mai venit nicioadata), dar si dormitorul copiilor, mult prea auster si bogat decorat pentru o incapere destinata celor mici, fie ei si de vita nobila. Prin comparatie camera copiilor de la Pelisor este mult mai potrivita (cel putin in viziunea mea si a timpurilor moderne).

Dormitorul Reginei Maria

Turul s-a incheiat in acelasi Hol de Onoare. 

Ca impresie generala, desi Palatul (fie si doar traseul deschis publicului) este extrem de ofertant, la fel si drumul si rolul sau in istorie,  modul in care ghidul intelege sa comunice  (sau mai degraba sa nu comunice) cu grupul pe care il insoteste, contribuie incredibil de mult la gustul (amar) cu care pleci acasa.

Sa nu uitam cate povesti si detalii inedite se ascund intre zidurile sale, mai cu seama ca Palatul Cotroceni se madreste cu statutul de resedinta romaneasca cu cea mai indelungata folosinta. Cu toate acestea, potentialul sau nu este exploatat la maxim, iar impresia lasata vizitatorilor este aceea ca li se face o favoare extrem de mare pentru faptul ca li s-a inlesnit accesul dincolo de aceste ziduri. E pacat si, probabil ca sansele ca lucrurile sa se schimbe in viitorul apropiat sunt minime.

Merita sa vizitati Palatul Cotroceni pentru arhitectura, pentru istorie, pentru ceea ce reprezinta el pentru cultura romaneasca, dar inarmati-va cu rabdare si calm.

Detaliu

Informatii practice:

Adresa: Bulevardul Geniului nr. 1, sector 6, Bucuresti (intrarea se face de pe Sos. Cotroceni, punct de reper: vis-a-vis de Gradina Botanica)

Program de vizitare: . Doar cu programare prealabila, de marti pana duminica

Pret bilet: 20 lei (turul de 60 min, include Curtea interioara si etajele 1 si 2 ale Palatului) sau 40 lei (turul de 100 min, include in plus: Cuhnia, Pivnita, Biserica si Holul de Onoare)

Taxa foto:  telefon/tableta - 5 lei, aparat foto amatori- 20 lei

Timp estimativ pentru vizitare: depinde de turul pe care il alegeti: 60 min sau 100 minute.