Povestea celor 5 zile petrecute in Oltenia - partea 2 (Polovragi, Targu Jiu)

--Prima parte a articolului o gasiti aici --

A doua zi, de dimineata ne-am continuat itinerariul prin Oltenia. Am inceput cu Manastirea Polovragi, unde ne-a intampinat o poarta de lemn, foarte frumoasa, dar inchisa. Apoi ne-am strecurat (la propriu) pe langa garduletul de fier din dreptul portii pietonale din partea stanga si am patruns pe aleea ce duce spre zidurile manastirii. Aici am avut o alta supriza un pic cam neplacuta - nimeni nu iti raspunde la salut si nici nu arata vreo urma de ospitalitate traditionala (mult promovata si laudata, de altfel), cu toate ca nu era prea multa lume la ora respectiva. Ciudat, dar am trecut si peste asta!

Si cum afara caldura incepea deja sa isi faca simtita prezenta, am pornit spre un loc mai racoros - Pestera Polovragi. Accesul spre pestera se poate face pe jos, mergand pe drumul (partial asflatat) din dreapta manastirii. E o portiune de 500-600 de metrii de urcusi pe rumul este forestier, paralel cu raul Oltet, ce desparte Muntele Capatanii de Muntele Parang. Ne-au intampinat portile de fier (inchise), cativa turisti zgribuliti, un agent de paza si o placuta pe care era programul de vizitare Programul
de vizitare incepe la 10:30, pana la 18:00, exceptand ziua de luni si se face doar insotit de ghid. Biletul de intrarea pentru adulti  de 6 lei, iar pentru copii 3 lei. In pestera temperatura este constanta de 9-10 grade, astfel ca, in functie de sezonul in care mergeti va recomand sa va imbracati adecvat - in special daca este vara, pentru ca diferenta de 20 de grade se va simti al naibi de tare. De asemenea, mare atentie la incaltarile pe care le purtati, pentru ca interiorul pesterii tinde sa fie destul de alunecos (mai ales daca exista si infiltratii de apa de la ploile recente). Dupa scurt timp, dar inainte de inceperea programului oficial a sosit si d-na ghid, o femeie maruntica, dar sprintena si foarte amabila - D-na Felicia Bonta, inginer speolog si ghid al pesterii Polovragi. Am achitat taxa de intrare si apoi, am urmat-o in interiorul pesterii. Pe langa discursul frumos, coerent, plin de detalii si explicatii interesante despre legendele dacice ce plutesc in jurul pesterii, am ramas uimita si totodata placut impresionata de caldura, aproape materna cu care d-na Bonta ne-a povesti despre liliecii care se adapostesc in pestera, ba chiar ne-a facut "cunostiinta" cu Teddy si Sonny, cei doi lilieci care salasluiesc in galeriile pesterii. Cu siguranta vizitarea pesterii nu ar fi la fel de interesanta si multe detalii ar scapa ochiului neavizat fara un astfel de ghid pasionat de meseria si de locul pe care il slujeste ( Jos palaria!)

Ne-am continuat calatoria spre Tg Jiu petru a revedea Ansamblul Monumental Calea Eroilor, un ax ce strabate 1.759 m prin oras, ax situat pe paralela 45, compus din 4 monumente emblematice, opera lui Constantin Brancusi: Masa Tacerii, Poarta Sarutului, Aleea Scaunelor si Coloana Infinitului, carora li s-a adaugat (aflandu-se pe acelasi ax) si Biserica Sfintii Apostoli Petru si Pavel. Prima care ne-a intampina a fost Coloana Infinitului, aflata nu departe de intrarea in oras, intr-un parc construit in jurul ei. Coloana lui Brancusi este inspirata din stalpii de lemn din fata caselor taranesti si a fost inagurata in 1938, apoi urmand placutele informative am ajuns in centrul orasului si de acolo la Parcul Municipal situat pe malul Jiului si gazduieste celelalte 3 monumente brancusiene. Am vazut intai Poarta Sarutului si de acolo, mergand spre Jiu, pe Aleea Scaunelor, umbrita de copacii inalti, cu coroane dese am ajuns la Masa Tacerii. 

Tot in Parcul Municipal, dar in partea dreapta a Portii Sarutului se afla si Muzeul de Arta. Cladirea cu arhitectura comunista, amenajat intr-o vila de protocol gazduieste o colectie bogata de icoane si obiecte religioase vechi, precum si picturi, schite, sclupturi, in special ale artistilor romani. Desi, de o mare valoare si cu o colectie vasta, muzeul pare tern si, in acelasi timp, trist. Biletul de intrare costa 5 lei pentru adulti.

Am plecat din Tg Jiu si am parcurs cei 36 de km ce despart orasul de Manastirea Tismana. Vei sti ca ai ajuns la gardul manastirii pentru ca aici vin zeci de autocare cu pelerini.Inca de la poarta manastirii esti surprins de dimensiunile ei, iar mie mi-a lasat impresia unui castel ascuns in padure. Am urcat drumul in panta spre manastire, ne-am racorit la fantana din curte si am petrecut cateva zeci de minute cercetand cel mai vechi asezamant monahal din Tara Romaneasca. Are o vechime de peste 7 secole si este reprezentativa pentru arhitectura feudala ecumenica.

Am lasat in urma Manastirea Tismana si am pornit spre un alt loc cu rezonanta religioasa, dar, in fapt rezultatul si "opera" Mamei Natura - Podul lui Dumnezeu. Pentru a-l descoperi ne-au fost mai utile harta si instructiunile de acasa, decat indicatoarele, caci, in cazul acestui punct din itinerariul nostru, ele lipsesc cu desavarsire. Asadar, Podul lui Dumnezeu este situati in comuna ponoarele, in apropierea orasului Baia de Arama si este o pestera al carei tavan s-a surpat in urma cu sute de ani. Ceea ce s-a pastrat si este vizibila si astazi este intrarea (frontonul) pesterii, sub forma de arc. Drumul ce merge spre Drobeta Turnu Severin trece pe aici, exact pe deasupra arcului, astfel ca ceea ce a mai ramas in fost pestera poarta numele de Podul lui Dumnezeu. Zona este cam pustie, paraginita, iar vegetatia crescuta in voie, fac greu de dibuit ramasitele din fosta pestera. Cu toate ca, pe panourile de informare amplasate "la locul faptei", ce poarta insemnele Uniunii Europene (dovada ca au fost alocate fonduri speciale pentru amplasarea si amenajarea zonei) ne laudam ca Podul lui Dumnezeu, de aici este cel mai mare pod natural al țării și al doilea ca mărime din Europa, mizeria si delasarea ce il inconjoara te fac sa te gandesti daca a mai ramas intr-adevar ceva dumnezeiesc aici. 

Cum incepuse deja sa se lase seara, ne-am continuat drumul, inca aproximativ 70 de km pana la punctul terminus al acestei zile - Baile Herculane (despre care puteti citi aici si aici)