
--Prima parte a articolului o gasiti aici --
A doua zi, de dimineata ne-am continuat itinerariul prin Oltenia. Am inceput cu Manastirea Polovragi, unde ne-a intampinat o poarta de lemn, foarte frumoasa, dar inchisa. Apoi ne-am strecurat (la propriu) pe langa garduletul de fier din dreptul portii pietonale din partea stanga si am patruns pe aleea ce duce spre zidurile manastirii. Aici am avut o alta supriza un pic cam neplacuta - nimeni nu iti raspunde la salut si nici nu arata vreo urma de ospitalitate traditionala (mult promovata si laudata, de altfel), cu toate ca nu era prea multa lume la ora respectiva. Ciudat, dar am trecut si peste asta!
A doua zi, de dimineata ne-am continuat itinerariul prin Oltenia. Am inceput cu Manastirea Polovragi, unde ne-a intampinat o poarta de lemn, foarte frumoasa, dar inchisa. Apoi ne-am strecurat (la propriu) pe langa garduletul de fier din dreptul portii pietonale din partea stanga si am patruns pe aleea ce duce spre zidurile manastirii. Aici am avut o alta supriza un pic cam neplacuta - nimeni nu iti raspunde la salut si nici nu arata vreo urma de ospitalitate traditionala (mult promovata si laudata, de altfel), cu toate ca nu era prea multa lume la ora respectiva. Ciudat, dar am trecut si peste asta!
