Romania (18) - Baile Herculane

Continuam povestea "aventurii" noastre prin Baile Herculane, cea mai veche statiune turistica din Romania. Prima parte a povestii, o regasiti aici

Daca in perioada "austriaca" a statiunii accesul era, cu precadere, destinat aristocratiei, luxul si opunentul fiind prezente la orice pas, iar in perioada comunista sa prinzi un loc "la tratament" la Baile Herculane era ceva de vis, acum totul pare ca a fost dat uitarii. Cativa turisti rataciti (printre care si noi), o groaza de pensionari veniti pentru bai si tratament, cladiri (mai bine de 80% din cladirile istorice ale statiunii) in santier, acoperite de schele si cam atat...pe cat de frumoasa, pe atat de trista am regasit-o. Dar dincolo de valul gri si trist care o invaluie, Baile Herculane iti dezvaluie crampeie din frumusetea sa de alta data, la fiecare pas.


Am petrecut doua zile/nopti aici si ne-am cazat la Hotel Cerna. Hotelul a fost construit în perioada interbelica, in 1936, in stil autentic romanesc.Are forma unui castel, iar intrarea se face printr-un turn, cu acoperis tuguiat, ce desparte cele doua aripi ale hotelului. De-o parte si de alta "privesc" inspre strada, ferestrele cu rame albastre, pe fondul galben ca de sulf, in care i-au fost pictate zidurile. Odata intrat in hotel, timpul parca a stat in loc (insa nu in vremurile bune, ci in perioada comunista), aceeasi angajati plictisiti, oarecum blazati, acelasi mobilier invechit, asternuturi apretate "bat" si yale de-o varsta cu hotelul; ici colo observi cate o zugraveala mai recenta...si cam atat. Conditiile sunt modeste, dar hotelul e curat si cred ca, primul lucru care mi-as dori sa se schimbe nu e mobilierul, ci atitudinea acra a oamenilor care lucreaza aici, aproape ghiseistica (nu, nu vine de la gheise, ci de la ghiseu).

Una dintre amintirile dragi copilariei mele ce se leaga de Baile Herculane, esta Strandul Cerna, iar surpriza frumoasa a fost sa il regasesc renovat, curat si bine-intretinut. Fiind chiar peste drum de hotelul nostrul (il puteti vedea in poza din stanga), am luat o pauza bine-meritata de la vizitat si condus si ne-am relaxat in apa termala a stradului. 

Strandul este dotat cu un singur bazin, compus insa din 2 zone, una cu adancime mica, destinata copiilor si zona destinata adultilor (unde adancimea varia intre 1,5-2 metri). O cupola frumos decorata cu dantelarie din lemn atent si gratios scluptata, sprijinita pe stalpi masivi, dar delicati, din fier forjat, ce acopera portiunea bazinului din dreptul intrarii, (adica zona destinata copiilor, impreuna cu cele 20 de cabine de schimb). 

 

Apa din bazin este termosalina si are o temperatura de 30-35 de grade Celsius (foarte placuta, mai ales celor care se "tem" sa intre in apa din bazin "pentru ca e rece"), iar pentru plaja aveti la dispozitie cateva zeci de sezlonguri asezate ordonat pe terasa etajata (din pacate) din beton. Beneficiile terapeutice ale apei sunt detaliate pe placuta aflata la intrarea in strand, iar intrarea (pentru adulti) costa 10 lei (un pret modest spre decent comparativ cu strandurile si piscinele din Bucuresti; unde mai pui ca nu e aglomerat, muzica nu bubuie din difuzoare, nimeni nu sare in piscina si nu stropeste). A fost o pauza excelenta de relaxare, pe care as fi dispusa sa o repet oricand. 

O plimbare placuta am facut pornind de la hotelul nostru, traversand statiunea, spre Hotelul Roman, aflat in cealalta extremitate a centrului vechi al statiunii. Drumul facea parte din ruta care conecta Imperiul Roman de provincia Dacia. Drumul, paralel cu Cerna este astazi presarat cu statui si basoreliefuri cu scene din istoria Imperiului Roman - o lectie de istorie in mijlocul naturii. Mi-ar fi placut sa vad si Baile Romane aflate la parterul hotelului, insa timpul a fost prea scurt si mai aveam multe de vazut. 

Vizita la Baile Herculane nu avea cum sa nu includa si edificiul care, pentru cateva sute de ani (chiar si in prezent) a fost "poarta de intrare" (si iesire) a statiunii - Gara Baile Herculane, una dintre cele mai frumoase gari pe care le-am vazut, si cu siguranta cea mai frumoasa din Romania. 

 

A fost construita intre 1878-1886, in stil baroc si reprezinta o copie a castelului de vanatoare al imparatesei Maria Tereza, situat in apropiere de Viena. "Copierea" nu e intamplatoare, caci edificiul a fost, initial, casa de vanatoare a imparatului Franz Iosif. Cladirea nu are nimic din aerul garilor de la noi, ci pare rupta din alta lume; o gara de basm, cum am citit undeva. Si chiar asa e.... e genul de gara in care, o excala a Orient Express-ului de alta data ar fi cum nu se poate mai incadrata in peisaj. 

 

Cu balustradele din fier forjat, cu ornamentele bogat colorate (asemanantoare cu fantana din interiorul Bailor Imperiale Austriece), imaginea acestei gari iti ramane puternic intiparita in minte.

Corpul central, in forma circulara este acoperit de o cupola cu tigle divers colorate, redand diferite figuri geometrice. Interiorul salii de asteptare este, la randul sau, bogat decorat cu fresce inspirate din mitologia romana, in care, bineinteles personajul principal este Hercule. Tot aici au fost pastrate cateva corpuri de iluminat si un orologiu, realizat de catre Paul Garnier.

Aici s-a terminat oprirea noastra in Baile Herculane. Vom reveni cu siguranta, insa mai lasam ceva timp autoritatilor sa finalizeze proiectele incepute, sa dea jos schelele, sa scoata la lumina frescele furmos pictate, sa spele geamurile si vitraliile si sa redea circuitului turistic aceasta statiune de poveste, in care istoria, cultura, sanatatea, medicina, natura si dragostea pentru frumos s-au imbinat atat de armonios, inca de acum aproape 2000 de ani.