Despre Transfagarasan stiam ca e una dintre cele mai frumoase sosele din lume, ca strabate Muntii Fagaras, ca a fost construit intr-un timp record (5 ani) si ca in ti pul primaverii si al ierini se inchide din cauza zapezii; asa ca vara aceasta ne-am propus sa bifam aceasta destinatie. Am pornit, asa cum am povestit intr-un articol anterior de la Corbeni, dimineata devreme, de teama aglomeratiei de weekend prelungit. A fost o idee buna, pentru ca ne-am bucurat de peisaje superbe, ne-am putut opri pentru poze ori de cate ori am vrut, am fost mai relaxati.
Dar sa va povestesc un pic si despre drum:
Cand am ajuns la Vidraru era gol, liniste si pustiu, ceea ce m-a bucurat maxim. Mai fusesem prin zona, insa de fiecare data a fost foarte multa lume, muzica rasuna din boxe, un amalgam de oameni si masini...haos. Acum era gol, soarele tocmai rasarise, iar lacul parea linisit. O observatie aici, lipsesc cu desavarsire indicatoarele "spre Transfagarasan" sau orice alt indiciu, asa ca, te cam bazezi pe intuitie.Am facut cateva poze si apoi ne-am continuat drumul.
Soseaua serpuieste prin padure, iar imaginea lacului te insoteste kilometrii buni. Temperatura incepuse deja sa scada, dar eram oarecum pregatiti ca va fi mai frig, desi suntem in mijlocul verii. Desi drumul era relativ gol, la Balea Lac a fost incredibil de multa lume, agitatie, imaginea aceea de balci ieftin si prost. Masinile parcate in toate directiile si haosul generalizat ne-au facut sa nu mai oprim. Mi-as fi dorit sa vad cascada si lacul, in probabil ca acesta e un motiv in plus sa revenim.
Povarnisul, serpentinele si imaginea pe care o ai asupra soselei, izvoarele de tasnesc din stanca si formeaza mici sau mai mari cascade alcatuiesc un peisaj salbatic asa cum rar am vazut.
Pe traseu sunt cateva alveole unde poti opri sa te bucuri de peisaj, sa faci poze, insa fiti pregatiti cu un pulover in plus pentru ca e foarte frig. Ca sa va faceti o idee, in Bucuresti erau aproape 40 de grade, iar sus, la Balea, aproape 14.
Desi era ora pranzului aburul inca nu se ridicase integral, iar din cand in cand valatuci de nori acopereau stancile din jur. Am simtit aici ca ori de cate ori ai veni, peisajul va fi mereu altul, intr-o continua miscare. In timp ce coboram spre Cartisoara, punctul final al Transfagarasanului, soseaua se aglomerase. Am vazut o multime de motociclisti, cu camere de filmat pe casti, astfel incat sa surprinda fiecare metru al traseului, am vazut turisti campati cu cortul (probabil pregatiti cu sai de dormit caldurosi) si marcaje pentru traseelel montane ce se intersecteaza cu Transfagarasanul.
Daca n-ar fi fost balciul de la Balea, cu siguranta ar fi fost traseul perfect. Va las in compania unui filmulet despre Transfagarasan, care (in cazul in care nu l-ati parcurs inca) sper sa va starneasca apetitul.
Urmeaza Transalpina! :)
Din punct de vedere al cadrului natural, tot ceea ce vezi traversand Transfagarasul nu este altceva decat o incantare a ochilor! Cuvintele lui Jeremy Clarkson (Top Gear) "The best road in the world" sunt edificatoare in acest sens. Singurul neajuns tine doar de organizare. Nu exista borne kilometrice pe tot traseul (nici macar nu sti cu certitudine ca Transfagarasanul a inceput la km x si s-a terminat la km y) iar gunoaiele, in anumite zone, sunt la ele acasa, mai ales in perioada de turism ,,intens''. Dar una peste alta este o experienta formidabila pt orice sofer dornic sa se aventureze pe cel mai frumos drum al patriei!
ReplyDeleteBine punctat! Cu plusurile si minusurile sale, Transfagarasan-ul ramane una din soselele de top din Romania
Delete