meniu

Wednesday, October 14, 2020

Aniversarea de cristal sau 15 ani de casă nouă

Traim o perioadă ciudată rău și foarte provocatoare pentru fiecare dintre noi, indiferent de vârstă, de job, de pasiuni; și nu știu cum a fost la voi, dar parcă în perioada asta mi-am dorit mai mult și mai tare să petrec timp alături de familie. Să fi fost restricțiile de vină, sau poate sentimentul acela de siguranță pe care ți-l dă casa părintească...nu știu să vă spun, dar cert este că am căutat permanent nu doar motive de vizită la ai mei, dar și motive de sărbătoare în formulă extinsă. Am simțit mai mult nevoia să ne bucuram de o masă de duminică în familie, de activități prin curte sau prin bucătările împreună cu mama, de momente din acelea când grijile săptămânii sunt lăsate de-o parte, ne strângem în jurul mesei și depănăm povești (pe care le-am auzit de sute de ori) dar de care încă nu ne-am săturat. Și cum reuniunea nu e reuniune dacă nu are și un motiv de sărbătoare cu bucurie am constatat ca anul acesta se împlinesc 15 ani de când am părăsit apartamentul copilăriei mele, de la etajul 2 din Drumul Taberei și ne-am mutat la casă.

O astfel de mutare e o schimbare majora pentru orice familie, iar faptul că acolo nu te mai poți întoarce, nici măcar în vizită, a fost cu adevărat o provocare, iar demersul în sine o adevărată experientă, presărată cu mute vizite pe șantierul noii case, cu planuri despre cum o să arate "camera mea" (aici e de mentionat că treceam de la a împărți camera cu fratele meu, la didamai garsoniera personală) și cunoașterea vechilor și noilor vecini. E adevărat ce se spune că niciodată nu ajungi să întâlnești mai multi și mai des vecinii decât atunci când de muți.

Așadar una din mesele familiare de duminică s-a transformat în celebrarea a 15 ani de casă nouă. Prilej să ne aducem aminte toată târășenia, în diferite perspective. Sursă de amuzament, de melancolie, dar și de evaluare la rece - ce-am visat, ce-am pus în practică și ce am face altfel dacă am lua-o de la capăt.

Este lesne de înțeles că mutarea privită prin ochii de copii, ai mei și ai fratelui meu, a fost diferită față de efortul și tumultul resimțit de părinții noștrii. Pentru noi o joacă, o adevărată aventură, pentru ei fugă continuă contra cronometru după materiale, planuri și schițe peste planuri și schițe, bugete depășite, cautări de furnizori și meșteri, multe drumuri și discuții cu maximă atenție la detalii și la resursele disponibile. Imi amintesc că una din responsabilitățile noastre a fost împachetarea cărților din bibliotecă și în locul unui demers eficient, rapid, toata activitatea a fost un concurs de creativitate - proba împachetat cadouri (cred că ăsta a fost momentul în care am ănvățat cum să faci orice colet să semene cu un cadou).

Rememorând aceste momente, am aflat spre surprinderea noastră cât de mult a evoluat piața serviciilor disponibile pentru cei în căutare de materiale de construcții, recomandări pentru identificarea celor mai bune soluții în clădirea unei case și ridicarea ei la rangul de cămin la care revi cu drag după o zi de muncă (sau care să îți fie și casă, și birou, și școală ....în contextul actual) sau cei pur și simplu pasionați de meșterit. O idee perfect adaptată vremurilor e cea oferită de cei de la casa de comenzi Vindem-Ieftin.ro - totul e la un click distanță, pe telefonul mobil, chiar din vârful canapelei. Opținea se numește Grup VIP și ai în vârful degetului și consultantul și meșterul, și o ofertă super variată de tot felul de materiale și altele necesare pentru o casă nouă.

Îmi și imaginez că având un astfel de ajutor la îndemână numarul participanților la concursul de împachetat cadouri (sub formă de cărți din bibliotecă) se suplimenta cu încă doi serioși contracandidați: mama și tata. Mai mult timp petrecut împreună, mai puțin stres și încă și mai mult timp pentru alegerea detaliilor care să facă din noua casă - ACASĂ

Și dacă tot am deschis subiectul una din aminitirile plăcute ale acestei experiențe a fost alegerea ferestrelor de mansardă, detaliul inedit pe care camera mea le are și elementul surpriză păstrat de ai mei pentru marea inaugurare.

Aniversarea de cristal s-a sărbătorit - cum altfel? - pe terasa căsuței noastre în simfonie de aspersoare ce udă gazonul, sfârâit de grătar și cricăit de greierași. Nu bormașină, nu bătut în țeavă - doar natură și voie bună.


Cufărul cu amintiri a fost deschis pentru a răspunde provocării lansată de proba cu numărul 4 din SuperBlog 2020.

No comments:

Post a Comment