meniu

Friday, March 20, 2015

Raftul de calatorie (11) - Bazarul pe roti (autor: Paul Theroux)


"Inca din copilarie, cand locuiam la o azvarlitura de bat de Boston si de Maine, rar mi s-a intamplat sa aud cum trece un tren fara sa mi doresc sa urc in el" - asa se deschide jurnalul de calatorie prin Asia a lui Paul Theroux. Si cumva, pe tot parcursul cartii si a voiajului sau, iti inspira placerea de a calatori cu trenul, chiar daca uneori asta vine la pachet cu mizerie, oameni "dubiosi" din diferite clase sociale si neajunsuri ale retelei feroviare.



Theroux numeste trenul - Bazar pe Roti, iar cu fiecare capitol  intareste cu noi si noi argumente aceasta comparatie. Bazarul, asemeni trenurilor sunt o mare de diversitate. Trenurile si confortul pe care il ofera sunt diferite, la fel cum tipologiile umane ale pasagerilor sunt diverse incat ajungi uneori  sa te miri de "cum pot sta in acelasi loc oameni atat de diferiti". In carte exista un pasaj care surprinde perfect aceasta varietate:

"Trenurile din orice tara sunt dotate cu accesoriile esentiale ale culturii respective: trenurile thailandeze, au pe vasul pentru dus un dragon de sticla intr-o parte, cele din Ceylon - vagonul rezervat preotilor budisti, trenurile indiene au o bucatarie vegetariana si sase clase, cele iraniene covorase pentru rugaciune, trenurile din Malaysia au un bar cu taietei, in Vietnam locomotivele au geamuri antiglont, iar in fiecare vagon de tren din Rusia exista un samovar."*

Cat despre gari, autorul le considera mici comunitati, universuri in miniatura, locuri in care clase sociale care in mod normal nu s-ar intersecta, se ciocnesc inevitabil.

Bazarul pe roti este jurnalul de calatorie al tanarului Paul Theroux (avea la momentul acela 33 de ani), care timp de patru luni, pornind din Londra spre Istanbul, a strabatut Turcia, Turkmenistanul, Iranul, India, Ceylon (Sri Lanka), Vietnamul - aflat in plin razboi, Japonia si s-a intors in Europa prin inghetata si austera Siberie. Principalul mijloc de transport este (evident) trenul, iar cartea este o ocazie unica sa interactionezi (fie si doar prin intermediul cititului) cu 30 trenuri emblematice pentru transportul feroviar asiatic.

Interesant este ca, 33 de ani mai tarziu, in 2006 la 66 de ani, Paul Theroux reface traseul parcurs in Bazarul pe Roti si scrie o noua carte "Ghost Train to the Eastern Star" (inca nu am gasit vreo tranducere in limba romana a acesteia). Inevitabil constata ca oamenii si locurile s-au schimbat. Astept cu nerabdare sa citesc si cea de-a doua carte si sa va pot povesti despre ea.

In final, trebuie sa mai fac o precizare. Motivul pentru care am inceput sa citesc acest jurnal de calatorie a fost capitolul despre Orient Expres. Ma asteptam sa gasesc descrierea si aerul acelui tren de lux, asa cum era el perceput de calatori. Insa Orient Expresul lui Paul Theroux m-a dezamagit; mi-a last imaginea unui tren banal cu vagoane de dormit, invechit, ce pare sa nu isi gaseasca locul in vremurile moderne (ale anilor '70). Nu am regasiti nicaieri luxul "celui mai frumos tren din lume", ci mai degraba descrierea unui tren provincial, prafuit, ce se taraste dintr-o tara in alta, fara a dezvalui mult promisele peisaje de neuitat, experiente unice si confortul unui tren incarcat cu istorie.

Bazarul pe roti te poarta intr-o calatorie fascinanta, in care surprinde detaliile specificului local si le descrie suficient de bine cat sa iti trezeasca interesul, dar suficient de putin incat sa te determine sa cauti mai multe detalii, eventual sa te determine sa incerci una din destinatiile punctate de Theroux,

Lectura placuta!


* Sursa: Bazarul pe Roti - Paul Theroux, Cap 20- Expresul de noapte dinstre Nong Khai, pg 225 (Editura Polirom, 2015)


No comments:

Post a Comment