Franta (2) - Valea Loarei sau Valea Castelelor: Chenonceau, Cheverny si Chambord

Ce stiam despre Valea Loarei inainte sa ajung in Franta? Recunosc ca nu foarte multe amanunte: ca e o zona pitoreasca, intesata de castele, palate si conace, cu arhitecuri si stiluri diverse, unice in felul lor si de o valoare inestimabila. Multe dintre ele le-am vazut prin diferite topuri sau pe cutiile de puzzle. O imagine cam superficiala as zice, insa mi-am dorit sa vad zona, sa le simt farmecul, sa ma plimb prin zecile de camere din postura de calator..iar anul acest am avut ocazia. 

Ce am aflat despre Valea Loarei?  

Nu se poate sti cu exactitate cate castele sunt de fapt pe Valea Loarei, numarul acestora variind in functie de criteriile luate in considerare. O cifra estimativa se invarte in jurul a 60, unele dintre ele sunt inca in picioare, altele ruina, o parte sunt locuite, altele au fost transformate in hoteluri inedite ce pastreaza farmecul si aerul regal, unele sunt incluse in circuitul turistic, altele sunt accesibile doar ca locatii exclusivise, iar in altele publicul nu are deloc acces. Constructia castelelor a inceput pe Valea Loarei inca din secolul XII (12) si a continuat timp de aproape 10 secole, multe dintre fortificatiile medievale suferind modificari menite sa le sporeasca frumusetea si sa le puna in valoare. Din 2000 intreaga zona este inscrisa in patrimoniul UNESCO.

Am avut ocazia sa vizitez interiorul a 3 dintre ele, iar pe alte 4 le-am vazut in zare, de pe sosea.

Castelul Chenonceau - A fost primul dintre castelele de pe Valea Loarei pe care l-am vizitat. Accesul din parcare spre castel, se face prin intermediul unei alei ce strabate padurea, astfel ca, imaginea pe care o ai, odata ajuns la capatul acesteia este cu adevarat spectaculoasa: Donul de Marci (turnul principal, fortificat) si Castelul Chenonceau, ce se intinde de pe un mal al altuia a raului Cher.

Turnul este parte din vechiul castel, construit in secolul 16 de Thomas Bohier si pastrat de urmatorii detinatori ai acestui edificiu, in ciuda modificarilor, renovarilor si restaurarilor prin care a trecut. Personal, donjonul mi-a parut a fi rupt dintr-o productie Disney si parca asteptai din clipa in clipa sa-o vezi la geamul cel mai de sus pe Rapunzel, cu pletele-i blondine atarand pana jos. 

Castelul e cunoscut ca fiind "Castelul Doamnelor", intrucat, de-a lungul istoriei sale, Chenonceau s-a aflat in posesia 6 personaje feminine cheie pentru istoria Frantei: Diana de Poitiers - amanta Regelui Henri al II-lea, a primit de la acesta din urma Chenonceau. Acesteia i se datoreaza construirea gradinilor si a podului peste raul Cher, ce avea sa fie transformat de Caterina de Medici in galeria cu doua niveluri, ce s-a pastrat pana in zilele noastre. La moartea lui Henri al II-lea, Caterina de Medici, devine regina Frantei, si face un schimb de proprietati cu Diane, astfel aceasta din urma primeste castelul Chaumont-sur-Loire, iar Caterina de Medici preia Chenonceau-ul, caruia ii aduce imbunatatiri considerabile si de unde guverneaza regatul. Urmatoarea detinatoare a frumosului castel este Louise de Lorena, sotia lui Henri al III-lea, fiul Caterinei de Medici. Moartea sa a reprezentat sfarsitul prezentei regale la Chenonceau. La mai bine de 100 de ani, Luiza Dupin reda fastul si eleganta castelului si il salveaza in timul Revolutiei Franceze. Marguerita Pelouze a fost cea care a restaurat pentru prima data castelul. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, galeria din Chenonceau a gazduit un spital, coordonat de Simone Menier, in care peste 2000 de raniti au beneficiat de ingrijiri medicale. Si in prezent castelul este detinut de Jean-Louis Menier, membru al familiei Menier, detinatorii fabricii de ciocolata cu traditie internationala Menier.

Dupa o (sper nu prea lunga) incursiune in istorie, o sa va spun ca pe langa eleganta si delicatetea castelului, a pieselor de mobilier medieval pictate si de o valoare inestimabila, un alt detaliu (al zilelor noastre de aceasta data) m-a fascinat la Chenonceau - aranjamentele florale din fiecare incapere. Inca de la intrare, mirosul de flori proaspete te intampina si te conduce, pe holuri, prin camere pana la ultimul etaj. Fiecare incapere beneficiaza de alte flori, alte culori, un cu totul alt aranjament, iar se imbina perfect cu camera in care se afla si parca insufleteste atmosfera. Toate sunt naturale, extrem de frumos si atent lucrate si foarte bine ingrijite. La iesirea de pe domeniul Chenonceau, in partea stanga am remarcat si serele si gradina cu flori, sursa acestor minunatii.

Asa cum am lasat sa se inteleaga mai sus, Chenonceau este proprietate privata, insa nu este locuit si este inclus in circuitul turistic. E singura locatie turistica dintre cele pe care le-am vizitat in Franta, unde al regasit informatii (sub forma de pliant) in limba romana, pe langa alte 21 de limbi, ceea ce denonta (cel putin in opinia mea) o preocupare a proprietarilor pentru potentialul turistic a castelului Chenonceau.

Urmatorul castel pe lista mea a fost Cheverny - La randul sau, proprietate privata, insa este locuit de marchizul Charles Antoine de Vibraye, impreuna cu sotia sa si cei trei copii. Daca n-ai sti ca detin un palat si un domeniu de vanatoare intins, ai putea spune ca par o familie normala. In palat sunt asezate din loc in loc poze cu cei 5 membrii ai familiei in momente oficiale, dar si in ipostaze mai lejere, cotidiene.

Fiind partial locuit, accesul turistilor este permis doar intr-una dintre cele doua aripi a palatului. Camerele sunt insufletite de diferite obiecte personale plasate inteligent si in perfecta concordanta cu decorul si ambianta camerei: rochii de epoca, jucarii vintage, obiecte de igiena personala.

Dar Cheverny nu este cunoscut doar pentru arhitectura si interiorul palatului, dar mai ales pentru canisa de caini de vanatoare. In magazinul de suveniruri am gasit un intreg serviciu de masa din portelan cu blazonul familiei si imaginea cainilor. Desenul a fost special facut pentru Castelul Cheverny, la solicitaea marchizului. Desi extrem de scumpicele, nu m-a putut abtine sa fac macar o poza. In plus, pe site-ul castelului exista posibilitatea de a boteza unul dintre cateii canisei. In fiecare am se alege cate o litera, iar toti catelusii nascuti in acel an vor purta nume incepand cu litera aleasa. In 2014 a fost nominalizata litera J. Nu am rezistat tentatiei si am propus si eu un nume: Jeu (Joc).

Tot de Cheverny se leaga si una dintre povestile cu Tin-Tin, celebrele benzi desenate belgiene. Din pacate nu le-am urmarit indeajuns ca sa va pot da detalii, insa cu prima ocazie voi reveni si asupra acestui aspect. Cred ca se impune si o vizita in Belgia :D , nu?

Ultimul castel vizitat pe Valea Loarei a fost Chambord - cel mai mare din cele trei vizitate, dar si cel mai mare dintre castelele de pe Valea Loarei, cu o istorie cam agitata, cu multe schimbari fata de forma initiala si cu un aer "misterios". Castelul se afla pe unul dintre cele mai mari domenii forestiere inchise din Europa, peste 5000 de hectare.
 
Castelul este o impletire de stiluri (in opinia mea...neavizata) nu foarte omogena: stilul Renasterii franceze, stilul medieval francez, stilul renascentist clasic si o serie de alte elemente adaugate de-a lungul timpului. Adevarul este ca Chambord nu a fost niciodata finalizat, fiind intr-o continua schimbare, planurile fiind modificate si extinse de cateva ori. Chiar si acum cand l-am vizitat, o parte era in reconstructie/renovare. Spre deosebire de Chenoceau si Cheverny, Chamboard este mai auster si mai apropiat evului mediu. Interioarele nu sunt integral mobilate, iar la tot pasul, ideea de vanatoare este prezenta - prin tablouri, sclupturi, arme sau trofee de vanatoare.

Un element inendit pe care il veti regasi la Chamboard sunt scarile interioare. Acestea sunt construite in dubla spirala si se pare ca planurile, sau cel putin ideea apartine lui Leonardo da Vinci. Pe aceasta scara, puteau urca doi oameni pot urca, si se pot vedea fara sa reuseasca sa se intalneasca.

Preferatul meu, dintre cele 3 ramane Chenonceau, insa fiecare dintre castele are ceva unic, ceva ce il face diferit de toate celelalte. Fiecare castel are o poveste unica si o personalitate aparte. Cu siguranta aceasta nu va fi singura calatorie pe Valea Loarei si astept cu nerabdare urmatoarea excursie pe acest taram de poveste.