Franta (1) - Mont Saint Michel, fluxul, refluxul, la Mère Poulard si omleta

Una dintre destinatiile la care am visat inca de cand pregateam excursia la Paris (deci undeva pe la inceputul anului) era Mont Saint Michel. Nu stiu daca m-au atras imaginile pe care le gasesti pe net cu stanca in varful careia se afla manastirea, inconjurata de apele oceanului, in diferite perioade ale zilei/noptii, sau poate aceeasi imagine, dar la reflux, atunci cand apele se retrag si lasa in urma lor o plaja semi-jilava. Cert este ca toate aceste imagini au darul sa lase impresia unui loc mistic, de basm. 

Cu aceasta idee in minte, ne-am rezervat de acasa o excursile de o zi la Mont Saint Michel, prin intermediu France Tourism, care ne-a costat  115 euro si a inclus drumul si accesul la manastire. 

Autocarul a fost comod si grupul (aproximativ 30 de persoane) cam pestrit, asa cum se intampla de fapt la acest gen de excursii. Agentia ne-a asigurat un insotitor de grup (care mare atentie, nu este ghid) care, asa cum spune si numele, doar a insotit grupul pana la zidurile manstirii, ne-a inmanat biletele si audioghidurile (ce vin odata cu biletul) si ne-a asteptat la poalele muntelui pentru a ne intoarce impreuna la autocar si de aici inapoi la Paris. Asadar, mare atentie la diferenta dintre ghid si insotitor de grup! Dar revenind la poveste:

Intre Paris si Mont Saint Michel sunt aproximativ 360km, pe care i-am parcurs cu autocarul, iar apoi, din parcarea aflata in orasel, exista un shuttle cu o frecventa destul de buna (the Passeur), care face legatura dintre parcarea de autocare/masini si baza "muntelui". E singurul mijloc de transport care circula pe aceasta ruta. Daca aveti mai mult timp la dispozitie si chef de plimbare puteti opta pentru parcurgerea distantei pe jos (aprox. 30 min)

Noi am ajuns in jurul pranzului, iar (datorita refluxului) "muntele" era inconjurat de o imensa plaja cu nisip umed. In zona este un intreg santier (ce va dura pana in 2015) pentru construirea unui pod pietonal, ce va face accesibila zona chiar si in timpul fluxului, cand nivelul apei creste. 

Accesul pe "munte" se face printr-o poarta, totul fiind inconjurat de un zid inalt de piatra, iar de aici, drumul serpuieste, in panta (si din cand in cand trepte) pana sus, sus de tot, in varful stancii si in interiorul manastirii. Desi urcursul e un pic obositor, e pitoresc, straduta ingusta cu magazine de suveniruri, resturante si hoteluri, fiind o desfatare. Locul poate fi aglomerat, dar ritmul de mers este constant. Va recomand sa lasati pentru coborare magazinutele, pentru a va bucura cu adevarat de ele. Sunt magazine pe care le poti traversa, iar in spate au un balcon cu vedere spre intinderea de nisip. Din loc in loc sunt alveole din care puteti admira panorama, ce dezvaluie in fata voastra o plaja nesfarsita, pe care din cand in cand veti zari palcuri de oameni care se plimba pe nisip (unul dintre lucurile pentru care am regretat timpul scurt petrecut in Mont Saint Michel. Aceasta si faptul ca nu am reusit sa vad peisajul nocturn, cu Manastirea inconjurata de ape).

Interiorul manastirii mi-a parut cam austera, specifica Evului Mediu insa povestea spusa de audio-guide iti permite sa iti faci o imagine mult mai clara asupra trailului de aici, izolat de apele oceanului. 

Si daca, mergand pe stradutele din Saint Michel va veti intreba: Cine e Mère Poulard? ce a facut si de ce numele ei este peste tot prin acest orasel? Ei bine...la Mère Poulard (mama Poulard) a gatit...o omleta, sau mai multe, multe multe omlete pentru pelerinii veniti la Mont Saint Michel. Nu exista ghid, pliant sau brosura dedicata acestui loc, care sa nu aminteasca despre La Mère Poulard. 

Anette Poulard a existat cu adevarat, omleta ei de asemenea, hanul (actualul hotel si restaurant) au fost si ele aici inca din sec XIX, insa acum intreg oraselul-satuc este plin de suveniruri si preparate (de la omleta, la biscuiti, ciocolata, caramele, sardine) ce poarta eticheta La Mère Poulard. Un exercitiu de marketing foarte bine pus la punct.

Recunosc ca, n-am fost tentata catusi de putin de celebra omleta, care aparent este facut dupa o reteta tinuta secreta, ce contine oua si smantana, batute intr-un vas de cupru, cu o lingura din acelasi metal. Desi nu am gustat-o, am zarit omleta in farfuriile turistilor curiosi sau flamanzi :) (sau amandoua) si nu mi-a parut a fi....decat o omleta foarte afanata (si la un pret la fel de "afantat").

Per total, excursia a fost o experienta placuta, oraselul este pitoresc si cu un farmec aparte, la fel si plaja. 

Informatii practice:

Accesul in interiorul manastirii este 9 euro, iar autobuzul ce merge din parcare si pana la manastire este gratuit.