Israel (1) - Sfaturi de călătorie și alte informatii utile

Cetatea Ierusalimului

"Uitați tot ce știți, credeți că știți sau aveți impresia că știți despre Israel" - cu acest motto în minte ne-am început călătoria în Israel, iar până la final s-a dovedit a fi mai mult decât adevărat. Israelul este plin de contraste, un amalgam de civilizații, de religii, de istorie împletită cu religia, de tehnologie și arhaism, de lux și sărăcie, de rigoare și securitate, încât la final e greu să definești clar sentimentul cu care rămai. 

Călătoria în Israel a fost un pelerinaj la locurile sfinte, primul pelerinaj în care am fost - dealtfel și o experiență diferită chiar și pentru o "nepracticantă" ca mine. Dar pentru a întelege mai bine contextul locului în care ne aflam, deschid seria articolelor despre aceasta experiență cu o serie de informatii ceva mai tehnice, urmand ca descrierea locurile pe care le-am vizitat să fie inclusă într-un material separat. Așadar:

Drumul spre Manastirea Hozeva - desertul Wadi Kelt

Vremea și temperatura - vizita noastră a avut loc in luna martie, iar diferența dintre temperaturile de zi și noapte a fost de cel puțin 12-15 grade. In timpul zilei temperaturile pot fi extrem de ridicate, mai ales că teritoriul este în mare parte arid, desertic, iar imediat ce soarele apune se lasă frigul. Așadar, dacă, asemeni mie preferați să vă începeți zilele de vacanță cât mai devreme, iar camera de hotel să o revedeți abia la finalul zilei, o vestimentație construită pe sistemul "foilor de ceapă" este de preferat. E bine de luat în calcul, atunci când vă planificați vacanța, că aici există 2 anotimpuri: cel ploios (din noiembrie până aproximativ în mai) și cel secetos (din mai până în final de octombrie), iar o perioada la răscrucea dintre cele 2 sezoane, ar fi de preferat.

Iar daca tot am pomenit de vestimentatie, deși am avut parte de acest mix cultural, etnic și religios, m-am îmbrăcat așa cum mă îmbrac de obicei în orice călătorie, fără restricții de genul fuste până în pământ și înfofolită în broboade. Totuși, dacă vizitezi biserici, trebuie să ai o ținută decentă (fără pantaloni scurți sau fuste scurte, umerii dezgoliți sau decoltee generoase). E bine totuși să aveți la voi (doamenlor și domnișoarelor) un șal sau o esarfa pe care să o utilizați în caz de nevoie, dar dacă nu, cu siguranță se va găsi un vânzător ambulant care pentru 2-5 dolari să vă vânda un astfel de acoperământ.

Moneda nationala este shekel-ul israelian, însă fără probleme puteți achita orice în dolari. Nu vă recomand euro, nu pentru că nu i-ar accepta, ci pentru că paritatea este 1 dolar=1euro, ceea ce nu e deloc avantajos. Prin urmare pregatiți-vă cu bugetul și resursele financiare de călătorie în dolari.

Prețuri - Sunt mari, în unele cazuri chiar peste cele din Marea Britanie sau Țarile Nordice (excepție fac teritoriile palestiniene – acolo totul este la jumătate de preț sau mai chiar puțin). Orientativ, o banală shaorma costă vreo 38 NIS (aproximativ 10 $), o înghețată în jur de 12 -18 NIS (3-5 $), un fresh de portocale 10-20 NIS (2.5 – 5 $). 

Pranz pe malul Marii Tiberiadei

Mâncarea - Aș putea spune, fără să greșesc că humusul este mîncarea tradițională pe aceste meleaguri. Humus se găsește peste tot în zeci de variante, am mâncat atâta humus în vacanța asta că dacă mai văd așa ceva în viitorul apropiat...mă schimb la față. Pe lângă humus, sunt o sumedenie de preparate cu porumb, năut, de inspirație asiatică (doar suntem în Asia la urma urmei). Cred că este singura destinație de până acum pe care nu o pot lega de o experiență culinară.

Hidratarea - După cum vă spuneam temperaturile pot ajunge la conte destul de înalte,  așadar hidratarea este extrem de importantă, iar în Israel resursele de apă sunt limitate și apa scumpă - o sticlă de 0,5 este 1 dolar, iar în cele mai multe locuri, apa de la robinet nu este potabilă. Prin urmare, aprovizionați-vă cu apă și nu uitați să o și consumați. In bagajul de cală, puteți să introduce-ți in Israel maxim 4 litrii de apă, iar în cazul în care vă deplasați cu autocarul, apa poate fi achiziționată de la sofer, tot în schimbul a 1 dolar.

Reguli de securitate - Dacă cu mâncarea nu, cu securitatea sunt în top - dacă nu treci de el, nu intri în țară,  dacă nu treci de el, nu mai pleci din țară. La sosirea în aeroport, la controlul pașapoartelor, am simțit pentru prima oara că pașapoartele erau verificate cu grijă, iar la final, nu m-am ales cu (mult dorita) stampila pe pașaport, ci cu o hârtiuța nu mai mare decât o cartelă de metrou, alb-bleu numita entry permit. Acestă document trebuie păstrat pe toată durata șederii în Israel și se verifică și la plecare, când primești o altă carteluță, dar roz – în pașaport nici o ștampilă / viză, astfel încât să nu ai probleme ulterior, dacă vrei să vizitezi diverse țări arabe. 

Sabat - Inainte de Israel nu știam / conștientizam ce înseamnă pentru ei sabat-ul. Clar, că auzisem prin filme, dar nu mai mult de atât. Evreii au această tradiție ancestrală, care e luată foarte în serios acolo, astfel că de vineri seara până sâmbătă seara magazinele evreiești sunt închise, iar transportul public nu circulă deloc. Orașele par moarte și pustii - duminica noastră creștinească e mic copil, credeți-mă.  

Acum că avem un cadrul general, să trecem la ceea ce ne place mai mult....la povestit experiențe de călătorie. (urmează poveștile👩)