Prima oprire a fost Ruse, pe care multi dintre voi il stiu doar prin prisma orasului de frontiera, cel pe care il traversezi in graba in drum spre statiunile bulgaresti de la Marea Neagra sau in drum spre Grecia sau ca omologul bulgaresc al Giurgiului nostru. Ei bine, Ruse este mai mult decat atat si, daca nu v-ati oprit niciodata aici, iata cateva dintre locurile pe care merita sa le includeti in traseul vostru, cu prima ocazie in care va aflati aici.




In apropierea bisericii se afla si centrul orasului si zona de promenada, pietonala a orasului. Aici arhitectura orasului se schimba, trecand de la blocurile comuniste la cladiri in stil neo-baroc, parte dintre ele renovate si un parc dominat de Monumentul Libertatii, un obelisc incadrat de lei si
tunuri, simbol al eliberarii de sub ocupatia otomana.
Asa cum va spuneam, la capatul treptelor se afla poarta cetatii, dar si un panou informativ, cu imaginea "orasului de sus", foarte util pentru a-ti face o imagine asupra asezarii si maretiei sale de odinioara. Astfel de panouri sunt presarate si in interiorul cetatii, , marcand locul in care se afla odata palatul feudal, bisericiile din interiorul zidurilor sau chiar urme ale zidurilor de aparare.
Ce mai bine conservata insa ramane biserica, de mari dimensiuni pentru acele timpuri, protejata sub un acoperis de lemn. Se poate observa modul in care erau construite zidurile, randurile de piatra alba alternand cu cele de caramida rosie. Am dat un tur bisericii, ne-am bucurat de racoarea din interior si apoi ne-am urcat pe pasarela din lemn in turnul nord-vestic ce vegheaza asupra ruinelor, pentru un alt peisaj memorabil asupra defileului. Se spune ca, acesta ar fi cel mai bine conservat turn din Bulgaria si ca, a fost folosit ca model pentru ca model la reconstructia
Turnului Baldwin din Cetatea Tsarevets - Veliko Tarnovo.

Apoi am traversat podetul de lemn pentru a admira din nou turnul, dintr-o alta persectiva si a ne umple sticlele cu apa la izvorul (captat) din apropiere si apoi am pornit inapoi, pe acelasi drum, spre autocar, dar nu inainte de a savura o bere rece la terasa de la baza scarilor. Tot aici exista si toalete si un o taraba cu suveniruri si harti. Taxa de vizitare a cetatii este de 4 leva.
Urmatorul obiectiv pe lista noastra - Pestera Orlova Chuka. Este a doua ca marime din Bulgaria, are galerii dispuse pe mai
multe niveluri si o lungime totala de aprox. 15 km, insa doar o mica parte (cam 20%) este accesibila turistilor.
Una dintre galeriile deschise publicului, numita Sala de Concerte, datorita acusticii foarte bune, gazduieste din cand in cand concerte.
Pentru vizitare, masinile si autocarele opresc in dreptul unei amenajari turistice, cu loc de campare, o mica padurice, loc de gratar si de stat la iarba verde, terasa si restaurant. Biletele pentru accesul in pestera - 6 leva se achizitioneaza de la chioscul special amenajat, pe care il identificati usor, urmarind sagetile. Accesul spre pestera se face (cum altfel) pe niste scari destul de abrupte, pe care ne-am dat seamana ca, la intoarcere va trebui sa le si urcam, daca vroiam sa ne intoarcem acasa.
In pestera se intra numai insotit de ghid si doar in grup compact, astfel ca a fost necesar sa asteptam cateva minute pentru iesirea grupului de dinaintea noastra. Am urmarit informatiile oferita de ghida noastra (intr-o engleza basic, cu accent bulgaresc), insa la un moment dat am pierdut sirul explicatiilor si descrierii formelor diferitelor stalactite si stalacmite si am ales sa le dau sensuri utilizand propria imaginatie. Trebuie spus ca pestera este luminata si din loc in loc reflectoare colorate, dau stancilor forme si umbre noi. Desi panourile de afara avertizau prezenta liliecilor in pestera, pe parcursul vizitei noastre am vazut zburand doar unul, si acela ratacit si probabil deranjat de fluxul de turisti.
In pestera temperatura este constanta, de 14º C (diferenta cam mare fata de cele 35 de afara) si se impune sa puneti o bluza, esarfa sau geaca pe voi (socul va fi si mai mare la iesire, de aceea va recomand sa nu ignorati acest sfat).
Pentru a ajunge la ultimul obiectiv din excursia noastra, intram in Parcul National Rusenski Lom, unde pe langa defileul sapat in stancile calcaroase de raul Lom. Intreaga zona pare recucerita de natura, un cadru in care isi au "casa" zeci de plante si animale, unele dintre ele pe cale de disparitie (asa cum este vulturul egiptean). Toti aici, prin secolul XIII-XIV si-au gasit loc de refugiu si de rugaciune calugarii ortodoxi care s-au adapostit in cavitatile sapate de rau, in stanca si au pus bazele unui adevarat complex monahal, compus din aproximativ 40 de biserici si 300 de chilii cunoscut astazi sub numele de Bisericile rupeste de la Ivanovo, monument ce face parte din patrimoniul UNESCO inca din 1979. Astazi s-au pastrat doar 5 dintre acestea si doar una dintre ele este accesibila turistilor. Aceasta din urma poarta hramul Maicii Domnului si a fost sapata la o inaltime de 32 de metrii, in stanca situatia deasupra parcarii.
Exista doua cai de acces spre biserica, una urcand treptele (mda, din nou trepte) ce pornesc din parcare spre intrare in biserica. Aceasta este varianta ceva mai scurta si umbroasa (un avantaj daca nimeriti o zi insorita si calduroasa, ca noi), dar mai abruta. O alta varianta este sa urmati poteca din capatul parcarii. Este ceva mai lina, cu multe portiuni prin soare, insa peisajul care se dezvaluie treptat este spectaculos. Odata ajusi in varf (indiferent de varianta pe care o alegeti), aveti 2 optiuni: fie sa va indreptati spre intrarea in biserica (accesul se face printr-o crapatura in stanca, destul de ingusta sau sa va indreptati spre platoul panoramic asupra defileului.
Una dintre galeriile deschise publicului, numita Sala de Concerte, datorita acusticii foarte bune, gazduieste din cand in cand concerte.
Pentru vizitare, masinile si autocarele opresc in dreptul unei amenajari turistice, cu loc de campare, o mica padurice, loc de gratar si de stat la iarba verde, terasa si restaurant. Biletele pentru accesul in pestera - 6 leva se achizitioneaza de la chioscul special amenajat, pe care il identificati usor, urmarind sagetile. Accesul spre pestera se face (cum altfel) pe niste scari destul de abrupte, pe care ne-am dat seamana ca, la intoarcere va trebui sa le si urcam, daca vroiam sa ne intoarcem acasa.
In pestera se intra numai insotit de ghid si doar in grup compact, astfel ca a fost necesar sa asteptam cateva minute pentru iesirea grupului de dinaintea noastra. Am urmarit informatiile oferita de ghida noastra (intr-o engleza basic, cu accent bulgaresc), insa la un moment dat am pierdut sirul explicatiilor si descrierii formelor diferitelor stalactite si stalacmite si am ales sa le dau sensuri utilizand propria imaginatie. Trebuie spus ca pestera este luminata si din loc in loc reflectoare colorate, dau stancilor forme si umbre noi. Desi panourile de afara avertizau prezenta liliecilor in pestera, pe parcursul vizitei noastre am vazut zburand doar unul, si acela ratacit si probabil deranjat de fluxul de turisti.
In pestera temperatura este constanta, de 14º C (diferenta cam mare fata de cele 35 de afara) si se impune sa puneti o bluza, esarfa sau geaca pe voi (socul va fi si mai mare la iesire, de aceea va recomand sa nu ignorati acest sfat).
Noi am ales sa urcam pe trepte si de acolo, sa intram in intai in biserica. Biletul de intrare costa 4 leva, iar doamna de la bilete ne-a oferit si o pagina cu explicatii si povestea locului, in limba romana (nu o traducere perfecta, insa am apreciat gestul).
Biserica, redusa ca dimensiuni, cuprinde doua incaperi si o capela, ale caror ziduri sunt acoperite, aproape in intregime cu picturi. Ce este special la acestea? Modul unic cum au fost pictate, tehnica fiind numita a „picturii umede pe piatră”. Astfel, culoarea s-a impregnat in piatra calcaroasa si s-a pastrat aproape intacta de-a lungul secolelor. In urma restaurarii de care a beneficiat lacasul de cult, picturile au fost protejate cu un lac special, astfel incat culorile sa se pastreze la fel de vii.
Biserica, redusa ca dimensiuni, cuprinde doua incaperi si o capela, ale caror ziduri sunt acoperite, aproape in intregime cu picturi. Ce este special la acestea? Modul unic cum au fost pictate, tehnica fiind numita a „picturii umede pe piatră”. Astfel, culoarea s-a impregnat in piatra calcaroasa si s-a pastrat aproape intacta de-a lungul secolelor. In urma restaurarii de care a beneficiat lacasul de cult, picturile au fost protejate cu un lac special, astfel incat culorile sa se pastreze la fel de vii.

Am facut cateva poze, am admirat picturile si apoi ne-am indreptat spre stanca panoramica si apoi, pe celalta varianta a potetii spre autocar, nu inainte de a ne opri la magazinasul cu suveniruri de la poalele stancii.
Aici s-a sfarsit itineriariul nostru, insa daca timpul si energia (dupa atata urcat si coborat) va permite, puteti include in traseul vostru si Manastirea Basarabov, de asemenea sapata in stanca, in care inca se mai organizeaza slujbe (spre deosebire de cele de la Ivanovo). Eu am vizitat-o cu o alta ocazie si impartasesc cu voi cateva impresii.
Biserica de aici este ctitoria Doameni Teodora, fiica lui Basarab I si sotia tarului bulgar Ioan Alexandrul si poarta hramul Sf Dimitrie cel nou, ocrotitorul Bucurestiului.
Aici s-a sfarsit itineriariul nostru, insa daca timpul si energia (dupa atata urcat si coborat) va permite, puteti include in traseul vostru si Manastirea Basarabov, de asemenea sapata in stanca, in care inca se mai organizeaza slujbe (spre deosebire de cele de la Ivanovo). Eu am vizitat-o cu o alta ocazie si impartasesc cu voi cateva impresii.
Pentru a intra in biserica trebuie sa urci
aproape 50 de trepte sapate in piatra, cam inguste inalte, noroc cu balustrada. De aici ajungem in pestera-biserica in care a traiti Sf. Dimitrie. Interiorul e simplu, decorat cu o icoană a sfantului si cu fresce reprezentand minunile pe care acesta le-a infaptuit. Curtea lacasului este curata, impodobita cu flori, in mijlocul careia exista o fantana a carei apa se spune ca face minuni. Adevarat sau nu, cu siguranta a fost extrem de bine venita dupa urcat si coborat atatea trepte. vocatoare pentru minunile înfăptuite de acesta
Celor dintre voi care doresc sa parcurga acest traseu, sau sa includa in excursia lor si parte dintre aceste obiective le recomand:
2. in cazul in care mergeti la pestera, oricat de cald ar fi afara, inauntru temperatura nu sare peste 14 grade, asa ca luati cu voi o bluza/geaca pe care sa o imbracati in pestera.
3.luati cu voi apa pentru ca, la fata locului sursele din care sa o puteti procura (fie imbuteliata, fie curgatoare de izvor sunt limitate)
4. chiar daca mergeti cu masina, pregatiti-va sa parcugeti ceva distanta si pe jos. Niciunul dintre obiective (cu exceptia Ruse) nu sunt accesibile (pana in buza intrarii) cu masina.
5. profitati de toaletele (acolo unde exista) de la baza obiectivelor, pentru ca odata ajunsi in varf, potiunile sunt limitate (spre 0).
Acestea fiind spuse, va urez drum bun, vacante frumoase si va astept cu impresii.
Multumesc, imi e foarte util articolul asta, avand in vedere ca maine avem in plan sa mergem intr-o scurta excursie in zona! :)
ReplyDelete