Bucuresti (10) - Palatul Regal

 Daca esti din Bucuresti probabil ca ai trecut de nenumarate ori pe langa cladirea fostului Palat Regal (uneori chiar fara sa sti ce se ascunde dincolo de gardul din fier forjat ce gazduieste periodic expozitii foto in aer liber, dincolo de aleea cu piatra cubica si dincolo de zidurile somptuoase), iar daca nu esti din Bucuresti, ai putut sa-i admiri exteriorul atunci cand ai trecut pe aici. Am vizitat Palatul Regal anul trecut, la scurta vreme dupa ce acesta aripa a Muzeului National de Arta a fost redeschisa publicului, impresiile au fost amestecate si puternice deopotriva, insa pe atunci Calatorscop nu exista, ca sa va pot povesti si voua experienta.

Insa, odata cu acest articol Calatorscop castiga un nou Partener de Calatorie. Multumesc Andrei pentru randurile de mai jos!

Asadar dragii mei, va invit sa facem o incursiune in istoria uneia dintre cele mai frumoase cladiri din Bucuresti, martora a multor evenimente istorice romanesti si cu un potential turistic ridicat, dar (cu regret o spun) inca neutilizat la maxim. Sunt de apreciat insa eforturile facute pana in prezent, ceea ce imi da speranta ca suntem pe drumul cel bun:

*

Cladirea care urma sa devină viitorul palat regal a fost ridicată pe Podul Mogoşoaiei, (devenit după războiul de Independenţă din 1877 Calea Victoriei) pe locul în care se afla impunătoarea casă a boierului Dinicu Golescu, in apropierea bisericii Kretulescu. Casa avea 24 de camere si era costisitor de intretinut, asa ca proprietarii au vandut-o. În 1837 devine palat de ceremonii şi între 1859 şi 1866 locuinţa domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Din 1866 a devinit locuinţa principelui Carol de Hohenzollern. Devine palat regal după încoronarea regelui Carol I la data de 10 mai 1881. Acesta a iniţiat o serie de programe de modernizare şi extindere a casei, a introdus lumina electrică şi a construit încă un corp de clădire. După incendiul din 1926 care a distrus corpul central, se impun lucrări ample de reconstrucţie. Între 1935 şi 1936 vechea casă este dărâmată şi edificiul este refăcut după planurile arhitectului Nicolae Nenciulescu, fiind gata în 1937. Soarta face ca palatul să treacă din nou printr-un eveniment nefericit când în aprilie 1944 alături de mii de clădiri din Bucureşti a fost bombardat de americani. După război, din lipsa fondurilor, reconstrucţia palatului a durat până în 1950.

Sursa: www.wikipedia.com

După abdicarea forţată a regelui Mihai în 1947 palatul a intrat în proprietatea statului. Aripile laterale au devenit lăcaşul Muzeul Național de Artă (în 1950) iar Corpul Central a fost atribuit Consiliului de Stat. Din Sala Tronului au fost şterse toate amintirile legate de monarhie şi a devenit Sală de Ceremonii (de menţionat că tronul şi stema regală s-au distrus şi pierdut definitiv dar o bucată din draperia care despărţea sala se mai află în palatul Elisabeta unde locuieşte regele Mihai). Aici, a fost depus sicriul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej în 1965, aici au avut loc întâlniri CAER, aici se întâlneau conducătorii ţării în pauzele de la congresele care se ţineau la Sala Palatului. În timpul evenimentelor din decembrie 1989 palatul regal a fost parţial incendiat şi a pierdut tablouri, obiecte de artă care au fost distruse sau furate. A început o muncă de restaurare care a durat peste zece ani pentru deschiderea secţiilor de artă românească şi europeană în perioada 2000-2002. Pentru refacerea Sălii Tronului, a Sufrageriei Regale şi a Scării Voievozilor, lucrările de restaurare au început în 2008 şi abia în mai 2013 a intrat, o dată pe lună în circuitul de vizitare public.

Construcția este în formă de U, cu o curte interioară. Fațada are două intrări: intrarea din stânga era folosită de rege și oaspeții săi iar cea din dreapta era destinată demnitarilor.

Din punct de vedere al interiorului la parterul corpului central se află o mare sală de recepţii, de formă pătrată. Plafonul din casete cupolate (pentru lumină indirectă) lasă impresia ca se sprijină pe cele 16 coloane dispuse perimetral. La stânga, intrarea conduce într-un hol octogonal, decorat în stil neo-bizantin de unde urcă scara invitaților iar la dreapta se intră în holul oficial, un mare hol pătrat, de unde urcă scara voievozilor spre fosta sală a tronului.

La intrarea în Sala Tronului deasupra uşii de la mijloc se află stema României şi deasupra uşilor laterale portretele regilor Carol I şi Ferdinand.

Sala tronului este acoperită cu o boltă de secţiune semielipsoidală, care se sprijină pe arcaturile cu pilaştrii corintici, dispuse longitudinal (spre est ferestrele monumentale care dau spre Curtea de Onoare). Între nervurile bolţii sunt montate grilaje decorative. Pe latura de sud a sălii se află absida regală, la care s-a păstrat cupola, susţinută de patru coloane având în partea de sus sculpturi de îngeri cu aripi. Sub cupolă avem parte de o decepţie: nu există niciun tron, originalul fiind definitiv pierdut. În locul lui vezi un panou enorm făcut după o fotografie de epocă. Tronul, un simplu fotoliu din timpul monarhului Carol I, era amplasat pe un podium cu mai multe trepte. În spatele tronului sprijinită de coloane mai mici era o draperie desfăşurată. Pe draperie în scuturi aurite se aflau stemele provinciilor istorice. Deasupra cupolei era plasată o coroană de oţel similară celor două din lateralele scării de Onoare. Suveranul intra în sală pe una din cele două uşi amplasate lateral în faţa cărora stăteau două gărzi. Merită menţionat faptul că La 6 septembrie 1940, în Sala tronului a avut loc ceremonia de depunere a jurământului de către regele Mihai, în prezența generalului Ion Antonescu, patriarhului și președintelui Curții de Casație.

La nivelul Sălii Tronului mai existau şi alte săli, care nu s-au păstrat: teatrul regal (după Scara Voievozilor), capela din spatele tronului (în manieră bizantino-romanică) şi Sala pentru argintărie.

Scara Voievozilor, care trecea printr-un bar-fumoar ( perechea holului în manieră neo-bizantină leagă accesul privat), este o piesă monumentală recuperată din palatul vechi, care permite legătura cu Sala Tronului. Pe linia anvelopei scării se desfăşoară amfiladă de coloane perechi, peste care se dezvoltă o cupolă pictată, ce are la bază o friză cu medalioane în relief, înfăţişând cei mai importanţi voievozi români.

Fotografierea în interiorul palatului este permisă doar după plata unei taxe de 100 lei, taxă care după părerea mea este exagerată. De mentionat ca vizitarea Palatului este permisa doar cu tur ghidat. 

Informatii practice:

Adresa: Calea Victoriei 49-53

Program de vizitare: sambata si duminica la orele 11; 14; 17 (doar cu programare prealabila prin e-mail la comunicare@art.museum.ro sau prin telefon la 021.314.81.19). 

Pret bilet: 20 lei (include si ghidul)

Timp estimativ pentru vizitare: 1 ora