Andaluzia (1) - Jurnal de bord in vremea coronavirus

Calatorscop gata de plecare

Pornim în descoperirea Andaluziei, iar de data aceasta încerc o abordare noua; mai exact, pe lângă articolele punctuale, voi tine pe toată durata călătoriei un mic jurnal de bord sau de Calatorscop, cu observații de pe drum, câteva impresii la cald și detalii pentru care nu cred ca s-ar fi justificat un articol întreg, dar relevante (poate) pentru planificarea unei călătorii viitoare. 

De asemenea e primul live-text pe care îl fac de pe mobil, așadar nu ma judecați aspru 😉

Malaga din avion

Înainte de a porni la drum, premisele sunt urmatoarele - circuit în Andaluzia, 10 zile, pe cont propriu, 3 adulți. Suntem în plina isterie de COVID-19, cel puțin în România, cu zeci de planuri de calatorie cu diferite destinații, anulate (mai mult sau mai puțin justificat). Rămâne sa vedem ce găsim pe aici.

Ziua 1 începe în trenul ce ne va duce de la Malaga la Cordoba. Am aterizat ieri, însă cum nu am făcut mare lucru startul se da astăzi. Lumea e relaxata, fără măști și mesaje fataliste. Accesul pe peron se face după filtrul de securitate, unde bagajele ne sunt scanate. Nici nu pornește trenul bine și primim căști audio din partea RNEFE (CFR-ul spaniol) care, cel puțin pana acum ne confirma ca a ajuns cu succes în secolul 21. Noi mai avem de așteptat.

Drumul ar trebui sa dureze cam o ora. Trenul merge cu 210km/h, ceva amețitor pentru trenurile de la noi 😂😋. De la gara și pana la hotel facem cam 30 min pe jos. Drumul nu e lung, dar e alambicat... Noroc cu google maps ca ne ajuta sa îl descalcim rapid. 

Prima surpriza a fost cazarea - Hotel Maestre, cu arhitectura tipic Andaluziei, cu curți interioare și ceramica pictata. Străzile sunt străjuite nu cu plopi și tei, ca pe la noi, ci mandarini și portocali, pe care i-am găsit în floare, iar mireasma e senzațională. Unde mai pui ca, din loc în loc am găsit (pe jos) mandarinte/portocale și, mai spre seara am făcut o degustare de citrice - cu siguranță cele mai bune, zemoase și dulci pe care le-am gustat vreodată. Apoi am pornit sa exploram. E musai sa scriu un articol separat despre comorile de pe străduțele din Cordoba. Am vizitat Palatul Viana, Palatul Regilor Creștini, Podul Roman, iar pentru mâine am păstrat Moscheia. 

Apoi pornim spre Sevillia.

Ziua 2 - dimineața am rezervat-o pentru cel mai cunoscut landmark al Cordobei - Mesquita, ce a fost pe rand biserica, moschee și din nou biserica catolica. E cunoscuta în special pentru arcele invinite în alb și vișiniu ce au trecut testul timpului. Apoi ne-am îndreptat spre autogara (aflat în proximitatea gării) și folosind automatul de bilete, am bookuit următoarea destinație - Sevilla. Autocarul confortabil și curat, iar drumul nu durează mai mult de 1h 40'. Hotelul nostru (Plaza Hotel) e chiar în inima acțiunii (sau noua asa ne pare), în Plaza Noueva, langa Primărie. 

Ziua 3 - am început ziua pe străduțele din Sevilla, iar la prânz am dat nas în nas cu Arena del Torro sau Corida, în care au loc celebrele lupte cu tauri. Nu sunt un fan al acestui tip de activități, dar arena în sine și povestea este fascinanta, iar turul merita cu prisosință. Interesant e ca traditia luptelor cu tauri au pornit ca un exercițiu de echilibru și de antrenament pentru cavaleria spaniola și s-a transformat în tradiție. Prânzul l-am luat la Mercado Lonja del Barranco, un alt landmark al Sevilliei, o hala din metal si sticla schițat de Gustav Eiffle, aerisita, luminoasa, construita pe malul canalului Alfons al VIII-lea și care adăpostește peste 20 de standuri de mâncare, de la paella și fructe de mare, la vita, burgeri și dulciuri. O atmosfera relaxata și preturi pentru toate buzunarele. Aici am aflat ca poți comanda fie ration (porție întreaga) sau tapa (porție mica sau jumătate de porție). Spaniolii sunt în genere gurmanzi și porțiile sunt mai mt decât generoase, asa ca va recomand sa va orientați spre subdiviziuni, dacă nu sunteți siguri pe apetitul vostru. La final ne-am delectat cu înghețată pe malul apei, la soare, alături de localnici. Doar e 8 Martie 😉

Plimbarea de seara (pasao) ne-a oferit o noua surpriza - o reprezentație de flamenco în aer liber. Energie, culoare, pasiune... Trei cuvinte care descriu cel mai bine spectacolul.

Spre seara au început sa se inteteasca știrile și mesajele despre coronavirus și situația din tara și asta ne-a pus un pic pe gânduri, cu toate atmosfera din Sevilla nu lasă senzația unei situații tensionate. 

Ziua 4 - am început-o la coada de întrare în Real Alcazar, palatul ce-i găzduiește pe membrii familiei regale atunci când se afla în vizita în Sevilla. Un mix spectaculos de arhitectura araba și europeana, care personal m-a dus cu gândul și la Istanbul, dar și la Malta și Balchik.

Surpriza de azi a fost însă vizita la cea mai veche confiserie din oraș (1895) La Campana, furnizor al familiei regale, unde ne-am delectat și noi cu un dulce andaluz.

Acum scriu așteptând la coada pentru vizitarea Palao de Pilates, una dintre spectaculoase reședințe din Sevillia. 

Ziua 5 a fost ultima în Sevilla, iar programul mult mai relaxat. Ne-am plimbat prin cartierul Triana, recunoscut pentru atelierele de ceramica și am dedicat timpul pentru câteva cumpărături specifice.

Mesajele din tara sunt din ce în ce mai dese, veștile nu prea îmbucurătoare, iar mai mult ca sigur concediul se va prelungi cu o perioada de carantina. Aici, chiar dacă numărul cazurilor de coronavirus din Spania sunt în creștere, peste 1000, semnalele de la fata locului sunt vagi. Poate doar numărul ceva mai redus de turiști (ce-i drept nici nu suntem în sezon) și recipientele cu dezinfectant din locurile publice. Va țin la curent. 

Ziua 6 începe dis de dimineață, când, cu cățel și purcel (adica cu trollerele taras) ne-am îndreptat spre Gara Sânta Justa, pentru a ridica mașina încheiată. Ne îndreptăm spre Pueblos Blanco (satele albe), săpate în stanca. Prima oprire - Arco de las Frontera.

E prima data când închiriem mașina, așadar suntem novici la acest capitol. Revin cu detalii mai ample despre experienta. 

Ziua 7 - ziua am dedicat-o Gibraltarului, o bucatica de Marea Britanie, inconjurata de teritorii Spanile, o stanca ce iese din tare, de parca ar fi fost aruncata acolo total aleatoriu. The Rock domina efectiv tot peisajul. Controul de frontiera e mai mult formal, chiar si in contextul stirilor despre coronavirus, iar toti turistii pare ca urmeaza acelasi traseu vama-autocare/autobuze - telecabina care te urca in varful stancii. Norocul nostru insa - nu sunt multi turisti, astfel ca, in microbuz suntem singuri.

In varful stancii, ochii ne zboara cand la malul Africii, cand la macacii obraznici ce au pus stapanire pe stanca si, de parca ar sti ca turistii vin acolo pentru ei, se dau in spectacol. Uneori pare ca vor sa intimideze, alteori se plimba nepasatori pe langa tine. 

Am ales sa coboram stanca pe jos si sa ne bucuram de peisaj, din toate unghiurile.

Ziua 8 - e ultima zi plina din sejur și cea dedicata Alhambrei, spectaculosul complex maur al Granadei, considerat a fi perla Andaluziei. Bilete luate din timp, documentare și încrederea ca norocul va mai ține cu noi încă un pic, pana ajungem acasă și sa vedem tot ceea ce ne-am propus. Am urmărit veștile despre corinavirus și dimineața toate astrele păreau sa se alinieze inca o data. Pe drumul dinspre Malaga spre Granada, copii care merg la școală, lume spre servici și viata în general derulându-se normal. Ajungem. La Granada, în parcarea complexului și urmam și noi indicațiile și grupulete le de turiști. La întrarea în complex ne lovim cu toții de porțile inchise și anunțul ca temporar Alhambra este închisă publicului. Asta e 😕 dezamăgitor, dar oarecum previzibil...

Comunicarea însă extrem de defectuoasa - anunț doar în spaniola, la biroul de informații - doua domnișoare pierdute în spațiu - amabile, dar care în afara de o adresa de mail și un număr de telefon de Call Centre nu puteau oferi alte detalii privind refounding-ul. Intuiesc ca vestea era destul de proaspătă și eram cam primul val de turiști...

Ne-am reîntors în oraș (Granada) în căutarea unor alte locuri pe care le-am putea vedea - Catedrala este și ea închisă, dar labirintul de străduțe din jurul ei, ce alcătuiesc bazarul, cu zeci de magazine e încă deschis și turiștii se plimba destul de haotic. E o stare generala ciudata, apăsătoare. Încep sa apară pe străzi și oameni cu măști (pana acum, în cele 8 zile nu pot spune ca am văzut mai mult de 5 persoane). 

Last edit: Ultimele 2 zile ale excursiei au fost extrem de incarcate, cu vesti din ce in ce mai alarmante, cu cresterea numarului de infectari cu COVID-19, despre stiri ce anuntau decretarea starii de urgenta si inchiderea granitelor (ceea ce s-a si intamplat in ziua urmatoare)