Se spune (poate mai des decat e cazul) ca, asa cum iti incepi anul, asa va fi pana la final. Ei bine, am ales sa incep anul 2015 facand ceva atipic pentru sezonul rece; am petrecut Revelionul la mare. Poate ca, ceva altfel pe 1 ianuarie, va atrage dupa sine o serie intreaga de experiente frumoase si inedite in restul anului (keep my fingers crossed to that!) Dar nu despre petrecerea de final de an vreau sa va povestesc, ci despre cum e mare iarna.
*
Am pornit la drum cu inima cat un purice, intrucat cu numai 2 zile inainte autostrada A2 fusese inchisa din cauza viscolului si a ninsorii. Doua zile am stat cu ochii pe InfoTrafic si ANMH, pentru a ne aisugra ca vremea nu ne va schimba planurile.
Ca o paranteza, va recomand ca inainte de a porni la drum, mai ales in situatiile in care prognoza meteo nu e favorabila, sa vizitati cele doua site-uri, pentru a obtine informatii direct de la sursa.
Dar dimineata zilei de 31 decembrie ne-a intampinat cu cer senin, soare si ger, asa ca am plecat spre mare. Autostrada era curatata, insa pe diferite portiuni vantul inca spulbera zapada, formand fuioare de zapada, asa ca s-a circulat cu mare atentie si viteza mai redusa. In final am ajuns la mare, dar aici cerul era acoperit de nori si batea un vant nebun. Curiosi totusi, ne-am infofolit bine si am pornit spre plaja.
Plaja, atat de animata in timpul verii, era acum o imagine trista. Baracile, terasele si chiosculetele, care peste doar cateva luni se vor umple cu....te miri ce, erau pustii si din pacate pe plaja inca tronau, la loc de cinste si atent plasate diferite PET-uri, ambalaje si alte gunoaie. Insa, tot pe plaja, dar mai spre mare, valurile adusesera scoici si cochilii de diferite forme si dimensiuni. Marea era inspumata, agitata, iar valurile se aruncau cu furie la mal lovindu-se de stabilopozi.
Ciudata senzatia de nisip sub talpi (ale bocancilor bineinteles), de sare pe buze si zgomot de valuri si pescarusi, cand afara sunt sub 0 grade. N-am rezistat mai mult de 20 de minute, am facut cateva poze si, cum aproape ca se innoptase, ne-am retras la caldura.
Anul 2015 a inceput cu o zi cu soare si aer caldut, cu cer senin numai bun pentru plimbare. De data aceasta am ales faleza din Constanta. Ne-a intampinat Cazino-ul si valurile ce se spargeau nervoase de dig. Desi vantul nu batea foarte tare (sau nu la fel de tare ca in ziua precedenta), valurile erau destul de mari si am petrecut minute in sir ascultand "muzica" lor odata ce loveau stancile.
Mi-as fi dorit sa pot privi si in interiorul Cazino-ului, fie doar si prin geamurile prafuite de atata vreme, insa banda de protectie legata de stalpii si ghereta in care se afla un agent de paza mi-a dat de inteles ca dorinta mea va mai avea de asteptat. Este una dintre cladirile emblematice ale Constantei, cu siguranta cea mai cunoscuta, insa din pacate avem acces (cel putin in prezen) doar la exteriorul sau art-nouveau, construit la inceputul anilor 1900.
Pe faleza o groaza de oameni, turisti sau localnici iesiti, ca lacustele la soare, in prima zi a anului. Pe ici pe colo, balustrada era inghetata si se formasera mici turturi, care au deveni rapid, cu sau fara voia lor actori principali in sedinte foto amatoare.
Desi n-am avut parte de mare inghetata sau fenomene atipice, marea vazuta iarna are farmecul sau si e o experienta ce merita incercata. Singurul dezavantaj este vantul care bate cu putere lasand senzatia ca temperatura de afara este mult mai joasa decat in realitate, insa bine imbracat si cu sigurnata ca dupa cateva zeci de minute pe plaja vei ajunge intr-un loc calduros si un ceai fierbinte, va recomand sa faceti o incercare.
La finalul zilei, soarele ne-a oferit un ultim spectacol la finalul primei zile din an: un apus senzational, intr-o gama cromatica larga, de la galben la mov, vazut de pe malul lacului Siutghiol din Mamaia. Total diferit fata de apusul sau rasaritul de vara, acest moment a intregit si incununat aceasta prima calatorie din 2015.
Ca o paranteza, va recomand ca inainte de a porni la drum, mai ales in situatiile in care prognoza meteo nu e favorabila, sa vizitati cele doua site-uri, pentru a obtine informatii direct de la sursa.
Dar dimineata zilei de 31 decembrie ne-a intampinat cu cer senin, soare si ger, asa ca am plecat spre mare. Autostrada era curatata, insa pe diferite portiuni vantul inca spulbera zapada, formand fuioare de zapada, asa ca s-a circulat cu mare atentie si viteza mai redusa. In final am ajuns la mare, dar aici cerul era acoperit de nori si batea un vant nebun. Curiosi totusi, ne-am infofolit bine si am pornit spre plaja.Plaja, atat de animata in timpul verii, era acum o imagine trista. Baracile, terasele si chiosculetele, care peste doar cateva luni se vor umple cu....te miri ce, erau pustii si din pacate pe plaja inca tronau, la loc de cinste si atent plasate diferite PET-uri, ambalaje si alte gunoaie. Insa, tot pe plaja, dar mai spre mare, valurile adusesera scoici si cochilii de diferite forme si dimensiuni. Marea era inspumata, agitata, iar valurile se aruncau cu furie la mal lovindu-se de stabilopozi.
Ciudata senzatia de nisip sub talpi (ale bocancilor bineinteles), de sare pe buze si zgomot de valuri si pescarusi, cand afara sunt sub 0 grade. N-am rezistat mai mult de 20 de minute, am facut cateva poze si, cum aproape ca se innoptase, ne-am retras la caldura. Anul 2015 a inceput cu o zi cu soare si aer caldut, cu cer senin numai bun pentru plimbare. De data aceasta am ales faleza din Constanta. Ne-a intampinat Cazino-ul si valurile ce se spargeau nervoase de dig. Desi vantul nu batea foarte tare (sau nu la fel de tare ca in ziua precedenta), valurile erau destul de mari si am petrecut minute in sir ascultand "muzica" lor odata ce loveau stancile.
Mi-as fi dorit sa pot privi si in interiorul Cazino-ului, fie doar si prin geamurile prafuite de atata vreme, insa banda de protectie legata de stalpii si ghereta in care se afla un agent de paza mi-a dat de inteles ca dorinta mea va mai avea de asteptat. Este una dintre cladirile emblematice ale Constantei, cu siguranta cea mai cunoscuta, insa din pacate avem acces (cel putin in prezen) doar la exteriorul sau art-nouveau, construit la inceputul anilor 1900.Pe faleza o groaza de oameni, turisti sau localnici iesiti, ca lacustele la soare, in prima zi a anului. Pe ici pe colo, balustrada era inghetata si se formasera mici turturi, care au deveni rapid, cu sau fara voia lor actori principali in sedinte foto amatoare. Desi n-am avut parte de mare inghetata sau fenomene atipice, marea vazuta iarna are farmecul sau si e o experienta ce merita incercata. Singurul dezavantaj este vantul care bate cu putere lasand senzatia ca temperatura de afara este mult mai joasa decat in realitate, insa bine imbracat si cu sigurnata ca dupa cateva zeci de minute pe plaja vei ajunge intr-un loc calduros si un ceai fierbinte, va recomand sa faceti o incercare.La finalul zilei, soarele ne-a oferit un ultim spectacol la finalul primei zile din an: un apus senzational, intr-o gama cromatica larga, de la galben la mov, vazut de pe malul lacului Siutghiol din Mamaia. Total diferit fata de apusul sau rasaritul de vara, acest moment a intregit si incununat aceasta prima calatorie din 2015.
No comments:
Post a Comment