La doar 50 de km de Vama Veche, dincolo de granita cu Bulgaria va asteapta Capul Kaliakra, cu stancile sale rosiatice si marea in zeci de nuante de albastru aproape ireale, cu ruinele medievale si un peisaj de poveste. E o oprire pe care merita sa o faceti daca sunteti in drum spre litorarul bulgaresc sau v-ati plictisit de stat la plaja si vreti o schimbare de decor.
Punctul central, pe langa vederea fantastica spre mare, sunt ruinele cetati dacice Tirizis, cucerita si distrusa de turci in secolul al XV-lea. Poarta centrala a fost reconstruita si constituie intrarea in situl arheologic. O veti gasi usor, nu numai dupa aspectul impunator, dar si dupa melodiile cantate la acordeon, la umbra zidurilor de un localnic (eu l-am gasit acolo de fiecare data cand am vizitat Kaliakra: 2011, 2013, 2016). Odata ce treci dincolo de poarta, urmand drumul pietruit pot fi observate urmele unei biserici, ale sistemului de canalizare, ale resedintelor, ale bailor, si alte cateva urme de cladiri ale fostei cetati dacice, marcate prin mici panouri informative.
Am citit ca, in urma sapaturilor arheologice, a fost descoperit un inel pentru otravire, bine
conservat, datat din secolul al 14-lea. Cel care-l purta avea posiblitatea (si dorinta) de a turna otravain
paharul sau mancarea adversarilor. La momentul descoperirii, inelul inca mai continea otrava.
Tot de pe panourile informative presarate pe ici pe colo, aflam ca suntem in mijlocul rezervatie naturala cu specii rare de pasari si pesti. In fiecare an, la sfarsit de august si inceput de septembrie, rezervatia este traversata de peste 29000 de berze, pelicani, cocori si alte peste 3000 de alte pasari migratoare. Asadar, pentru pasionatii de bird-watching, Kaliakra poate fi, in aceasta perioada, o destinatie recomandata.
Am mai aflat ca, in anii 1930, perioada in care Kaliakra era inca pamant romanesc, Grigore Antipa a infiintat aici o statiune de cercetari zoologice marine a Institutului Bio-Oceanografic din Constanta, iar ruinele statiunii sunt inca vizibile, afandu-se la un kilometru spre vest de soseaua care duce la cetate.
Revenind insa la cetate, cucerirea acesteia de catre turci este legata si de legenda celor 40 de fecioare ce locuiau in cetate si care, de teama sa nu cada in mainile cotropitorilor si-au impletit parul intre ele si astfel legate s-au aruncat de pe stanci in mare si au fost inghitite de valuri. In amintirea sacrificiului lor a fost ridicat un monument pe care il veti remarca cu siguranta in drum spre cetate, pe partea dreapta (e o coloana alba, inalta compusa din trupuri suprapuse de femei).
Am citit ca, in urma sapaturilor arheologice, a fost descoperit un inel pentru otravire, bine
conservat, datat din secolul al 14-lea. Cel care-l purta avea posiblitatea (si dorinta) de a turna otravain
paharul sau mancarea adversarilor. La momentul descoperirii, inelul inca mai continea otrava.Tot de pe panourile informative presarate pe ici pe colo, aflam ca suntem in mijlocul rezervatie naturala cu specii rare de pasari si pesti. In fiecare an, la sfarsit de august si inceput de septembrie, rezervatia este traversata de peste 29000 de berze, pelicani, cocori si alte peste 3000 de alte pasari migratoare. Asadar, pentru pasionatii de bird-watching, Kaliakra poate fi, in aceasta perioada, o destinatie recomandata.
Am mai aflat ca, in anii 1930, perioada in care Kaliakra era inca pamant romanesc, Grigore Antipa a infiintat aici o statiune de cercetari zoologice marine a Institutului Bio-Oceanografic din Constanta, iar ruinele statiunii sunt inca vizibile, afandu-se la un kilometru spre vest de soseaua care duce la cetate.
Revenind insa la cetate, cucerirea acesteia de catre turci este legata si de legenda celor 40 de fecioare ce locuiau in cetate si care, de teama sa nu cada in mainile cotropitorilor si-au impletit parul intre ele si astfel legate s-au aruncat de pe stanci in mare si au fost inghitite de valuri. In amintirea sacrificiului lor a fost ridicat un monument pe care il veti remarca cu siguranta in drum spre cetate, pe partea dreapta (e o coloana alba, inalta compusa din trupuri suprapuse de femei).
Asadar sunt multe de vazut si de observat aici, si de aceea va recomand sa nu ocoliti aceasta locatie, atat de aproape de litorarul romanesc, dar si de cel bulgaresc, mai cu seama ca, accesul este facili si nu e nevoie decat sa urmariti indicatoarele din soseaua principala. La intrare se plateste o taxa de 3 leva, iar masina o puteti lasa in parcarea destul de mare pusa la dispozitie.
Pentru vizitarea ruinelor de la Cap Kaliakra rezervati-va aproximativ 2 ore si asigurativa ca aveti cele necesare pentru a va proteza de razele soarelui (in zona nu e pic de umbra), dar si de vantul destul de puternic, dat fiind pozitia cetalii. Bucurati-va de mare si de peisaj.
Recunosc cu sinceritate, ca dupa ce am vazut Kaliakra scaldata in soare, cu cer senin si mare calma si albastra, imi doresc un rasarit sau un apus de soare surprins de pe stancile de aici....
No comments:
Post a Comment