meniu

Thursday, September 3, 2015

Romania (15) - Trovantii de la Costesti

Rimeaza cu mutantii, versantii sau gigantii si intr-un fel sunt ceva din fiecare dintre atributele de mai sus, dar voi stiti ce sunt de fapt trovantii? Hai sa va mai dau un indiciu.... localnici le numesc „pietre care cresc”, fiind semnalata prezenta unor trovanti foarte mici pe suprafata altora mai mari.

Cred ca v-am "bagat" in ceata si mai mult, nu? Ei bine, trovantii sunt niste formatiuni cu suprafata neteda, rotunde sau elipsoidale, asemeni unor oua, de diferite dimensiuni (de la cativa centimetrii pana la cele care depasesc statura unui om), ce continua sa iasa la iveala pe masura ce oamenii exploateaza nisipul din cariera de la Costesti, Jud Valcea. Nimeni nu stie cu exactitate de unde provin, cum s-au format "pietrele" si ce anume le face sa creasca, insa cercetatorii (nu, nu cei britanici) au stabilit ca au o vechime de aproximativ 6 milioane de ani, indeajuns ca unii sa le considere oua de dinozaur. Am citit undeva ca, trovantii au niste prelungiri la contactul cu pamantul, ce pot fi considerate radacini, iar daca sunt taiate, sectiunea arata precum cea a unui trunchi de copac cu inele concentrice.


Desi aceste formatiuni nu sunt unice in lume, in localitatea Costesti aflata la 8 km de Horezu (inainte de Horezu, mai exact), in "incinta" carierei de nisip, pe o suprafata de aproximativ 5000 de metrii patrati, in aer liber,  se afla Muzeul Trovantilor - singurul muzeu dedicat acestora. 

Din pacate multi din trovanti s-au pierdut, fiind folositi de localnici ca pietre pentru construirea locuintelor sau luati de turisti (variantele mai micute) ca amintire. La pensiunea unde am stat (La Trovanti) proprietarul ne-a aratat o bucatica dintr-un astfel de trovant, care inglobase in interiorul sau si cateva scoici si melci. Se crede ca in spatiul in care se afla acum rezervatia ar fi existat, cu milioane de ani in urma, o delta. Aceasta fiind si explicatia pentru existenta nisipului in cantitati mari.

Intrarea se face direct din soseaua principala (DN67) si este semnalizata cu un mic indicator (pe care s-ar putea sa il ratati, dat fiind ca se afla intr-o curba destul de stransa). Intreg spatiul se afla in grija Asociatiei Kogayon, care, cu ajutorul voluntarilor sai a amenajat acest spatiu. Exista un panou ce semnalizeaza intrarea, un panou de informare in interiorul Muzeului, cu informatii despre misterioasele pietre, cateva cosuri de gunoi, o banuta etc. Vizitarea se face gratuit si merita cu siguranta o oprire.

No comments:

Post a Comment