Republica Moldova (2): Orasul subteran de la Cricova - degustare si desfatare

Vinoteca Nationala - Cricova

Cricova este cel mai valoros brand din Moldova, iar Combinatul de vinuri “Cricova”, asa cum este denumit oficial, infiintat in 1952 este incepand cu 2003 patrimoniul Cultural-National al tarii si unica intreprindere decorată cu cea mai inalta distinctie de stat - Ordinul Republicii.

Intins pe o suprafata de 53 de hectare, orasul subteran de la Cricova se afla la o arucatura de bat de Chisinau (mai exact vreo 11 km) asa ca, ar fi si pacat sa ratati o astfel de experienta daca va aflati in capitala moldava. Amplasate sub intreg oraselul Cricova, crama este brazdata de zeci de bulevarde si strazi, cu semafoare, semne de circulatie si treceri de pietoni, cu denumiri ce nu te lasa sa uiti ca te afli intr-un oras al vinului: Cabernet, Dionis, Feteasca, Aligote, Sauvignon, iar numele nu sunt intamplatoare, caci fiecare indica tipul de vin care este pastrat in nisele ce o marginesc.  La 80 m adancime, in stanca, protejata de vremea de afara, temperatura in galerii ramane constanta pe tot parcursul anului, circa 10 - 12C, iar umiditatea relativă a aerului constituie circa 97-98%. 

Am mentionat distinctiile care insotesc numele Cricova, iar cu astfel de recomandari, vizita nu avea cum sa fie altfel decat la inaltime...iar asteptarile nu ne-au fost inselate. Rezervati-va aproximativ o jumatate de zi pentru a va bucura cu adevarat de acest loc, includeti obligatoriu si degustarea si asigurati-va ca nu conduceti imediat dupa :) 🍷

Republica Moldova (1) - 7 vederi din Chisinau

Chisinau - KM 0

Cum rare sunt weekendurile pe care ni le petrecem acasa, la inceput de noiembrie a venit randul Chisinaului sa intre in galeria locurilor calatorscopice pe care le-am descoperit in 2018. De data aceasta am pornit la drum tot alaturi de prietenii de la Terra Incognita (care ne sunt atat de dragi si despre ale caror calatorii fantastice v-am mai povestit aici, aici si aici), astfel ca inca dinainte de plecare se anunta o experienta deosebita - si a fost.

Asemeni basmelor din copilarie, excursia noastra a stat sub semnul cifrei 3 - 3 zile de excursie, cu 3 obiective principale: Chisinaul, Orheiul Vechi si Orasul subteran de la Cricova. De departe cea mai interesanta zi a fost cea petrecuta la 80 de metri sub pamant, printre butoaiele imense cu vinuri si spumante de la Cricova, insa despre asta in articolul urmator, intruct incepem cu inceputul, adica cu Chisinaul. 

Slovenia (2): Toamna in Ljublijana, orasul dragonilor

Ljublijana - capitala dragonilor

Ljubljana ne-a intampinat cu ceata si ni s-a dezvaluit incet, asemeni unui cadou mult asteptat impachetat in graba. Bucuria a fost insa la fel de mare si pot afirma chiar ca, dupa aceasta vizita Ljublijana a intrat in topul personal al celor mai cochete si intime orase pe care le-am vizitat, alaturi de Praga, Paris si Salzburg.

Atat din punct de vedere istoric, cat si estetic capitala slovena este puternici influentata de pozitia sa geografica, la rascrucea dintre lumea germanica, cea latina si evident cea slavica. Cu toate acestea Ljublijana si Slovenia in general este mai mult vestica, decat estica, comparatic cu celelalte tari din fost Iugoslavie.

Centrul orasului si atmosfera de inceput de toamna m-a dus cu gandul la Karlovy Vary, la aerul tihnit care te imbie la plimbare, la cladirile care toate par sa ascunda povesti pe care e musai sa le descoperi, la oamenii zambitori si parca bucurosi de oaspeti...fie si intr-o zi (ca oricare alta) a saptamanii. Iar atmosfera de poveste nu este pur intamplatoare, mai ales ca simbolul orasului este chiar dragonul, personaj mitologic in  jurul caruia se tese legenda Ljublijanei (dar povestim si despre asta).

Slovenia (1) - Kranj, orasel de poveste

Coltisor romantic in Kranj

Unul dintre lucrurile care ma bucura cel mai tare atunci cand calatoresc este sa descopar intamplator locuri noi, neplanificate si care sa ma cucereasca iremediabil cu farmecul lor. O excursie bine planuita si cu timpul la limita rareori iti da aceasta ocazie, astfel ca mesajul de mai sus vine si ca o recomandare (pentru mine si pentru voi) - Lasati-va timp suficient sa simtiti atmosfera locurilor pe care le vizitati, sa va abateti de la clasicul drum batut in lung si-n lat de turisti si sa descoperiti micile comori ascunse! - acolo este de fapt magia.

Scurta vizita in Slovenia a venit si cu o astfel de surpriza, mai exact cu o seara petrecuta in pitorescul orasel Kranj (sau, daca este sa ne luam dupa denumirea istorica purtata pana in 1918 - Krainburg, un nume cu ceva mai multa greutate si inspiratie boema), despre care insa ghida nu ne-a spus prea multe. Oraselul se afla la doar 30 de minute de capitala slovena Ljublijana, ascuns intre munti, pe malurile raurilor Sava si Kokra.  De altfel, Kranj este singurul oras din Slovenia din care poti vedea cele mai inalte 3 varfuri ai Alpilor Sudici (aflat pe teritoriul sloven): Triglav, Stol si Grintavec. Este deopotriva o destinatie de luat in calcul atat pentru iubitorii muntelui, cat si pentru cei pasionati de istorie si medieval.

Bosnia (1) - surprinzatoare si de revazut

Coasta bosniaca a Adriaticii si statiunea Neum

Primul lucru care imi venea in minte cand auzeam Bosnia era razboi si probabil ca mine multi alti colegi de generatie, care ne-am trait copilaria in anii '90, cand fosta Iugoslavie se destrama, iar conflictele armate, bombardamentele, zecile de victime, de orase si cladiri distruse numarate de buletinele de stiri erau la ordinea zilei. Cred ca a fost primul context in care am auzit de NATO si de ONU si a fost nevoie de mult timp dupa sa inteleg ce e de fapt cu aceste organisme si evenimentele care schimbau harta Europei si chiar la granita cu Romania. 

Ferma de midii pe costa
 bosniaca a Adriaticii

Daca stau mai bine sa ma gandesc, am inceput scoala avand ca vecini in sud-vest Iugoslavia, apoi Serbia si Muntenegru, pentru ca mai apoi, adica incepand cu 2006 sa ramana doar Serbia. Poate cea mai dinamica dintre schimbarile cartografice din ultimii 30 de ani.

Anul 2018 mi-a oferit insa ocazia sa descopar o mica parte din Bosnia asa cum este ea astazi si, trebuie sa recunosc ca m-a surprins placut.

Muntenegru (2) - Cetinje, pitoreasca fosta capitala regala

Palatul Albastru - Cladirea Presedentiei

Dupa ce ne-am lasat impresionati de marertia naturii din Parcul National Durmitor,  ne-am indreptat si spre asezarile urbane din Muntenegru. Am vazut Podgorita din fuga autocarului, fara a ramane impresionati in vreun fel de micuta capitala. E drept ca orasul a fost distrus aproape in totalitate in cel de-al Doilea Razboi Mondial, iar reconstructia a venit la pachet cu blocuri gri socialiste, stergand din identitatea orasului. Ne-am continuat drumul spre Cetinje, unde am si ajuns peste 35 km. Oraselul mic si cochet se afla la poalele muntilor Lovence si a fost incepand cu 1482 si pana prin 1945 capitala regala a Muntenegru. O istorie tumultoasa cu suisuri si coborasuri, cu razboaie si valuri de cuceritori, despre care nu voi povesti aici. Astazi Cetinje este un orasel linistit, cochet, cu strazi largi si o zona pietonala foarte pitoreasca. In lumina diminetii orasul inconjurat de munti stancosi iti lasa impresia unei imagini desprinsa din cartile postale de alta data. 

Muntenegru (1) - Canionul Tara, o marturie in plus ca natura este mai puternica si mai surprinzatoare decat credem

Steagul muntenegrean la trecerea frontierei

Dupa ce am parasit Serbia, ne-am indreptat spre Muntenegru , locul pe care venetienii l-au numit Tinutul Muntilor Negri si care continua sa surprinda prin frumusetea salbatica a padurilor dese de conifere printre care stanci golase isi arata forta inaltandu-se spre cer. Traversand Alpii Dinarici, destinatia noastra a fost Parcul National Durmitor si canionul raului Tara, ce se intinde pe o suprafata de mai bine de 80 km si este cel de-al doilea canion ca marime din lume, dupa Grand Canion din Arizona, Statele Unite ale Americii.

Muntenegru a inceput sa devina recent o destinatie de vacanta, iar ceea ce cucereste este in special peisajul sau natural, salbatic si nealterat. De altfel, zona pe care am traversat-o noi, este inscrisa, din 1980, in Patrimoniul UNESCO tocmai pentru aceasta frumusete salbatica deosebita. Cu regret va spun ca aparatul de fotografiat s-a cam aratat neputincios in a surprinde adevarata maretie a peisajului - asa ca va trebui sa ma credeti pe cuvant ca e o calatorie pe care merita sa o faceti.

Serbia (1) - 5 ganduri despre Belgrad-ul vazut in fuga

Parlamentul Serbiei - Belgrad

Dupa un scurt tur "panoramic" cu autocarul la lasatul serii si inca 2 tranzituri foarte matinale prin oras este impropriu sa afirm ca am vizitat Belgradul, mai cu seama ca sunt foarte departe de ceea ce inseamna pentru mine explorarea unui oras. Insa chiar si asa, mi-am format o impresie si stiu ca in curand voi reveni aici pentru o vizita in adevaratul sens al cuvantului. Am adaugat deja Belgrad-ul in bucket list-ul de calatorii.

Dincolo de faptul ca Belgradul a fost capitala Iugoslaviei, iar mai apoi a Serbiei si Muntenegrului, pentru ca in final, adica incepand cu 2006 sa fie doar capitala Serbiei, odata ce Muntenegru si-a obtinut independenta;  si ca in 1999 ne uitam curiosi (cel putin eu, copil fiind) si socati (ai mei) la televizor, cand NATO a inceput bombardamentul asupra orasului - prea multe date  despre Belgrad-ul turistic nu aveam , asa ca m-am bucurat ca s-a regasit in itinerariul nostru prin Balcani. 

Din punct de vedere etimologic, numele capitalei sarbesti s-ar traduce ca Orasul Alb - beo=alb, luminos si grad=oras. Prin Calatorscop Belgrad-ul s-a vazut mai degraba gri, cu pronuntate note socialisto-comuniste, mai ales in stilul multor cladiri din zona veche a orasului - Stari Beograd (Vechiul Belgrad). Cu toate acestea, accentele capitaliste isi fac din ce in ce mai mult simtita prezenta - am vazut si cladiri cochete, poduri moderne (Podul Ada de peste Sava este cel mai lung pod suspendat cu cabluri pe un pilon din lume) si branduri internationale cunoscute, iar orasul pare ca va iesi rapid din norul gri.

Peisaj cu turisti romani servind micul dejun - radem ca sa nu plangem

Dupa titlu articolul poate parea off-topic pentru Calatorscop si totusi experienta ultimului circuit (despre care va invit sa cititi in curand mai multe urmarind articolole cu label Adriatica) a demonstrat ca n-ar fi rau ca anumite lucruri sa fie spuse. Poate (nu se stie) mai dau si "bizonii" peste ele, intamplator si usor usor reusim sa ne (auto) educam.

Pornim de la un fapt stiut si promovat destul de intens in ultimii ani si anume ca mic dejunul este un obicei sanatos, important, normal si extrem de benefic pentru organism. Este un demers care va ajuta corpul sa aiba un start energic si sa isi dozeze resursele pe parcursul zilei. 

Scotia (6): South Queensfery & Inchcolm Abbey

Ruinele abatiei de pe insula Inchcolm

Inca din avion profilul orasului Edinburgh, capitala Scotiei ti se dezvaluie ca o oaza de verdeata, cu siruri de case ordonate parca matematic. Prins intre pamant si plafonul de nori, perspectiva asupra orasului te pregateste pentru surprizele placute care te asteapta sa le descoperi la aterizare. Inevitabil imaginea fiordului Forth, ce strapunge malul stancos iti va atrage privirea, iar imensa structura de metal, de un rosul aprins ce leaga malul drept, de malul stang iti va atrage cu siguranta privirea.  

Profilul Podului feroviar 

Daca la prima noastra vizita pe taramul scotian timpul a fost prea scurt si locurile de vizitat foarte multe, de data aceasta ne-am propus sa nu ratat o vizita la South Queensfery. Si, ca sa fim siguri ca nu "ne fura peisajul" si pierdem din vedere aceasta plimbare, am facut un mic research inca de acasa si am reusit chiar sa obtinem o un voucher de reducere pentru o excursie de cateva ore cu plecare din South Queenfery spre Inchcolm Island. Asadar cu biletele achizitionate si excursia planificata, nu ne ramanea decat sa asteptam ziua cu pricina :)

Scotia (5): Un loc cu flux si reflux - Cramond

Digul si profilul insulei Cramond

Dupa vizita si pranzul la Lauriston, ne-am continuat dupa-amiaza insorita aproape de mare, in Cramond, un mic satuc foarte pitoresc si linistit de la periferia Edinburgh-ului. 

Ceea ce atrage vizitatorii aici este insula cu acelasi nume ce poate fi vizitata doar in timpul refluxului, in restul timpului drumul ce-o legata de mal fiind acoperit de apele marii.  Cum vizita noastra nu a fost una planificata, sansele sa "prindem" refluxul erau destul de mici, asa ca ne-am multumit sa ne plimbam de-a lungul digului si sa surprindem profilul insulei de pe continent. 

Scotia (4): Picnic la Castelul Lauriston

Castelul Lauriston

Duminica insorita, total atipica pentru Scotia lunii iulie, ne-a adus din nou pe domeniul unui castel,  de data aceasta aflat in Edinburgh, nu departe de centrul orasului (insa suficient incat sa va recomand sa luati autobuzul). 

Pentru a ajunge acolo, am luat autobuzul 41 de pe Waverley Bridge, in directia Cramond si am coborat la Davidson's Mains (drumul dureaza cam 30 min), de acolo, prima la dreapta si in doar cateva minute va aflati la intrarea pe domeniul castelului. Ce-i drept fata de alte castele vizitate, aici drumul de la poarta pana la castel a fost ceva mai scurt :)), insa am vazut o groaza de familii cu copii care se jucau sau faceau picnic pe spatiul verde.  O atmosfera relaxata de duminica, fara fumul de gratar neaos, masa intinsa pe board-ul inca fierbinte al masinii din dotare, etc...ei nu, masinile stau cuminti in parcare, iar la iarba verde se sta pe paturica, se mananca din casoleta/ pachetel si se arunca frumos la cos  :) .  Alta lume, alta poveste.

Revenind la povestea castelului Lauriston, aceasta  incepe in secolul al 16 lea,  cu turnul principal, in jurul careia casa s-a extins, ajungand in sec. 19 la forma sa actuala. De pe peluza din spatele castelului veti avea o vedere panoramica splendida spre Firth of Forth, fiordul de pe coasta estica a Scotiei si locul unde raul Forth se varsa in Marea Nordului.

Romania (38): Casa de targovet din Ploiesti

Plimbarea in Ploiesti a continuat, dupa vizita la Muzeul Ceasurilor, cu un alt obiectiv aflat la doar cativa pasi si pe care ne-am dorit sa il includem in palmaresul calatorscopic - cea mai veche casa din Ploiesti cunoscuta si sub numele de Casa de targovet din secolul al XVIII-lea – al XIX-lea sau Casa Hagi Prodan. O casuta cu ziduri albe si ornamente colorate ce contrasteaza cu celelalte case din jur si cu blocurile ce-i fac paravan si care...inevitabiliti atrage privirea.

Romania (37) - La Ploiesti timpul are casa lui - Muzeul Ceasurilor

Casa Luca Elefterescu - Muzeul Ceasurilor, Ploiesti

Pe ideea "niciun weekend acasa", am pornit intr-o duminica spre Ploiesti cu gandul la Muzeul Ceasurilor, pe care il mai vizitasem in urma cu multi multi ani, intr-o excursie din scoala primara. Imi ramasese in minte un ceas-tablou sau tablou-ceas cu o scena dintr-un burg medieval, o fierarie, cu elemente miscatoare, dintre care coada vesela unui catel e cea care m-a fascinat cel mai mult. 

Asadar, imediat ce am ajuns in Ploiesti, prima oprire a fost Muzeul Ceasurilor, renovat si redeschis publicului in 2016. Aflat intr-o zona linistita, de case vechi (zona ce mi-a amintit cumva de casele din zona str. Popa Soare sau cele din Bdv Dacia din Bucuresti), casa avocatului si liderul conservatorilor prahoveni, Luca Elefterescu, ce adaposteste astazi muzeul se remarca prin arhitectura sa in stil neogotic, in contrast si totusi in armonie cu celelalte cladiri din jur. In oramentul de fier ce imbracausa de la intare au ramas inglobate initialele celui dintai proprietar (E si L). De altfel, de casa lui Luca Elefterescu se leaga multe dintre evenimentele mondene alte vremii - sfarsit de secol XIX, inceput de secol XX, in principal jours fixes, la care se organizau concerte de camera sau se dansau valsuri si culminand cu primul revelion din Ploiesti, organizat chiar in marele salon din resedinta lui Elefterescu. Vorbim despre trecere dintre 1903 si 1904. 60 de ani mai tarziu profesorul Nicolae Simache avea sa mute aici colectia sa de obiecte pentru masurarea timpului: cadrane solare, clepsidre, nisiparnite, ceasuri de mobilier, de semineu, de perete, de buzunar, de calatorie si tot felul de accesorii si curiozitati, toate avand ca scop masurarea timpului.

Scotia (3): Hopetoun House

O noua zi in Scotia, un nou castel de vizitat (Yeeey! cel putin inca 2998 de vizitat :) ).  Ne-am dorit sa iesim un pic din oras, astfel ca am ascultat recomandarea prietenilor nostri si am "cuplat" croaziera de la  South Queens Fery cu o vizita la Hopetoun House.

Asadar dimineata, imediat dupa micul dejun ne-am indreptat spre Gara Waverly, aflata chiar pe Princess Street (deci in mijlocul orasului). Waverly este singura gara din lume al carei nume provine de la la un roman. Vorbim despre primul roman istoric al tuturor timpurilor  - numit si el tot Waverly, scris de Walter Scott si publicat în 1814. Insa gara este cat se poate de moderna si ancorata in timpurile contemporane. Ne-a fost usor sa identificam un tren al Scottish Rails care sa ne duca la Dalmeny si peste 20 min eram in tren si peste alte 20 eram la destinatei. De aici a inceput aventura noastra per-pedes spre castel.

Scotia (2): Gustul Scotiei: unt, carne si whisky

Chicken & thyme pie (Placinta cu pui si cimbru)

In scurta, dar intensa noastra excursie in Scotia nu am stat departe nici de bunatatie gastronomiei scotiene. Desi foarte apropiata de cea britanica si fara a se remarca in mod deosebit printre bucatariile celebre ale lumii, nici aici nu am rabdat de foame, ba mai mult nu de rare ori ne-am lins pe degete la final :)

Bucataria traditionala se bazeaza preponderent pe ingrediente naturale, carne de vanat, peste, oaie, vita, putine legume (in special cartof, varza, mazare, etc), dar multe lactate si branzeturi, in special maturate, insa gastronomia modernista aduce in linia intai preparatele de tip fast-food - cartofii prajiti (pe care ii mananca cu orice si oricand), burgari si orice poate fi preparat pane (peste, branza, etc).

Scotia (1) - Castelul Oxenfoord

Scotia este fara doar si poate Tara Castelelor, si oriunde te-ai afla poti fi convins ca un castel nu e niciodata prea departe - trebuie doar sa il gasesti. Pana la urma nici nu e de mirare, caci numarul lor este estimat la 3000 pe intreg teritoriul tarii. Fie ca ne referim la ruinele unui vechi castel medieval, fie la o resedinta privata locuita si astazi de aristocratia britanica, descendentii vechilor familii nobiliare, la castelele detinute de Regina Marii Britanii sau la marile palate incluse in circuitul turistic, fiecare dintre ele vine cu o poveste, o farama de mister ce ii invaluie incaperile,  cu o structura impozanta (chiar si in cazul celor aflate in ruina) care vorbeste despre un trecut glorios.

Castelul Oxenfoord

Anul acesta am avut ocazia (multumita prietenilor nostri, carora le uram inca o data Casa de piatra!) de a participa la o nunta tipic scotiana, cu castel, kilt-uri, muzica suflata din cimpoi si bineinteles cu mult buna dispozitie. Dar nu despre nunta va voi povesti in acest articol, ci despre locatia pe care am avut ocazia sa o vedem cu prilejul acesteia - Castelul Oxenfoord; o ocazie unica as spune, mai ales ca el nu este inclus in circuitul turistic si este accesibil si deschis publicului spre inchiriere doar pentru organizarea de evenimente private.

Castelul se afla la aproximativ 20 de km sud-est de Edinburgh, in mijlocul unui parc imens cu pajiste verde si padure (68 acrii, adica aprox 300000 metrii patrati), ce te deconecteaza aproape instant de toata agitatia orasului si te introduce intr-o lume de poveste, cu o biserica la fel de veche ca si castelul, rupta parca din episoadele serialului britanic Crimele din Midsomer.  

Romania (36) - Aventura in inima Pamantului: Salina Turda, Ghetarul Scarisoara si Pestera Ursilor

Traseul - Salina Turda-Ghetarul Scarisoara-Pestera Ursilor

Traseul pe care vi-l propun in acest articol l-am parcurs ca parte dintr-o excursie ceva mai lunga, insa este ideal pentru o excursie de o zi daca punctul de pornire este Cluj-Napoca (aflat la doar 35 km de Salina Turda) sau Alba Iulia (aprox. 70 km de Salina Turda). Pornind de la Cluj si cu punct terminus Deva, lungimea traseului este de  370 km, presarat cu multe puncte de interes, locuri de vizitat, peisaje naturale superbe, din care cu siguranta va veti intoarce cu amintiri frumoase si cu sute de poze. Va invit intr-o calatorie prin straturi de sare, gheata si calcar,  spre inima Pamantului

Istanbul (4) - 8 Vederi din Istanbul

Vedere spre Istanbul de la Pier Lotti

Seria vederilor din locuri Calatorscopice continua cu o vedere din Istanbul sau mai bine spus, o serie de vederi, caci Istanbul-ul e prea frumos si prea "cuceritor" pentru a incapea singur pe o vedere.

De ce tocmai acum? Pentru ca dupa fiecare excursie, atunci cand lucrurile s-au mai aseazat, dupa ce ai povestiti tuturor prietenilor cum a fost si ce ai vazut, iti raman in mintea cateva imagini (vederi), pe care le pastrezi in sertarul cu amintiri. Si cum am constat, cu un oarecare regret, ca a trecut deja ceva vreme de cand m-am intors de la Istanbul, o serie de evenimente tragice au zguduit orasul, asa incat vreau sa va arat si o alta fata a orasului, a unui loc animat, pitoresc, surprinzator, care merita vizitat.  Asadar, articolul acesta este despre "vederile" pe care le pastrez in minte legat de aceasta excursie si de locurile frumoase pe care le-am vazut, locuri pe care nu ar trebui sa le ratati si pe care va recomand sa le includeti in itinerarul vostru prin capitala neoficiala si istorica a Turciei - Istanbul.

Bucuresti (30) - 4 destinatii pentru a calatorii "departe" fara sa parasesti Bucurestiul

Sunt vacante din care ne intoarcem si ne-am dori sa luam totul cu noi acasa: vederea de la fereastra hotelului, sunetul valurilor lovind tarmul, adierea vantului de dimineta pe strazile aproape pustii, apusul de soare ce mangaie acoperisurile caselor si turlele bisericilor, zanganitul tramvaielor ce traverseaza in viteza strazile cu piatra cubica si inevitabil gustul si aromele preparatelor specifice.

Nu de putine ori ne intoarcem din vacante cu cateva astfel de amintiri, dar fie ca sunt dulciuri, cafea, ceai, dulceata, branza, seminte, condimente, "proviziile" se sfarsesc cat ai clipi (si unde mai pui ca trebuie sa le si imparti cu cei dragi  si mancaciosi 😆). Si mai sunt si acele locuri pe care ne-am dori atat de mult sa le vizitam, insa fie distanta, fie resursele financiare, fie timpul, fie...fie... se pun cumva in calea noastra, asa incat, e necesar sa gasim alternative sa aducem destinatia mult dorita mai aproape.

Si cum, in ultima vreme au inceput sa apara si in Bucuresti magazinele cu specific din diferite tari. Calatorscop a dat o raita (probabil prima dintr-un lung sir) si va povestesc si voua ce am descoperit, incercat si degustat:

Romania (35) - Palatul Golestilor si Muzeul Viticulturii si Pomiculturii

Detalii - Palatul Golesti

Vremea frumoasa isi face din ce in ce mai bine simtita prezenta, astfel ca e timpul perfect pentru iesiri in aer liber, plimbari in natura si de ce nu - descoperit locuri noi. Iar daca v-ati plictisit de traditionala "iesire pe Valea Prahovei" si nici de stat acasa sau de mare nu prea aveti chef, va propun sa pornim la drum spre Pitesti si sa ne oprim in localitatea Golesti (116 km distanta de Bucuresti si 11 fata de Pitesti). Odata ajunsi pregatiti-va pentru o zi cu parfum de istorie si iarba verde, in care nu aveti cum sa va plictisiti. E o alternativa pentru weekend ideala.

Noi am ales o sambata de inceput de aprilie, tocmai buna pentru o plimbare in aer liber, chiar daca vremea a fost cam schimbatoare. La Golesti cel mai rapid, din Bucuresti se ajunge pe autostrata A1, pe care o parasiti in dreptul localitatii Ciresu si intrati pe drumul comunal DC105. Dupa cum ii spune si numele este "comunal" cu accente de pamant selenar (a se citi gropi si grohotis), dar nu va lasati descurajati, caci veti ajunge rapid in comuna Golesti, iar dupa cateva sute de metri, pe strazile asfaltate ale comunei, veti avea in fata ochilor intrarea impunatoare a complexului. Privita din exterior pare o cetate si, intr-o oarecare masura chiar asa este, aici fiind singurul ansamblu laic fortificat din tara. Trecand pe sub poarta boltita, dincolo de zidurile groase patrunzi parca intr-o lume paralela, tihnita si asezata. Privirea ti se va intersecta, invariabil cu cea a lui Dinicu Golescu, purtand pe cap un islic (acea caciula cu influente otomane, sub forma de para) - este bustul care troneaza in mijlocul curtii, asezat in fata conacului, ca un simbol ce vegheaza intreaga curte.

De altfel, familia Golestilor are o istorie de aproximativ 500 de ani, multi dintre membrii familiei au avut functii importante Golestii au venit cu idei iluministe, s-au implicat in revolutiile tarii și au reformat invatamantul din Tara Romaneasca. In semn de apreciere pentru mostenirea Golestilor, Carol al II-lea a infiintat aici Muzeul Dinicu Golescu. La Golesti sunt multe lucruri de vazut, asa ca va propun sa le luam pe rand:

Cehia (4) - Bunatatile pragheze si bineinteles berea ceheasca

Plimbarea pe medievalele strazi pragheze deschide apetitul asa ca, povestea despre Praga n-ar fi completa daca n-am da o tura si prin farfuriile cu minunatele preparate culinare pragheze. Asa cum deja v-am obisnuit dedic un articol experientelor culinare ce au acompaniat plimbarea calatorscopica si ne-au dat energia sa descoperim atatea locuri minunate.

Ca un preambul pentru ce va urma e bine de stiut ca bucataria ceha este de inspriatie boemiana, similara oarecum cu cea nemteasca, bazata pe carnuri si sosuri, multe sosuri si bere din belsug. Asa ca nu trebuie decat sa gasiti un loc cu ambient traditional si mai putin turistic, sa va pierdeti printre localnici si sa va bucurati alaturi de ei de preparatele traditionale. In scurta (prea scurta) noastra vacanta la Praga am savurat:

Romania neimblanzita - 6 motive pentru care sa mergi la film

Cu bucurie si totodata emotie am primit invitatia celor de la Auchan Retail Romania de a participa la avanpremiera filmului Romania neimblanzita, cadoul pe care retailer-ul francez il face Romaniei in anul centenarului Marii Uniri. Un dar cu adevarat potrivit, caci parca prea des uitam ca nu suntem singurii locuitori ai planetei si ca natura si frumusetea salbatica, de care ne bucuram in plimbarile noastre, nu sunt vesnice si de neclintit; mai mult e de datoria noastra sa le pastram asa cum sunt - nealterate, neprelucrate si cat mai departe de mediul urban; sa le pastram fragilitatea si magia si sa ne bucuram de ele atunci cand ne ies in cale, caci asa cum spunea cineva la evenimentul de aseara: "spectacolul naturii nu e meritul omului".

Cehia (3) - 12 locuri din Praga pe care trebuie sa le vizitezi

Praga poate fi unul din orasele (capitalele) pe care le-ai bifat pe lista locurilor "must see in a lifetime" sau poate fi locsorul de care te-ai indragostita de la prima vedere si in care te-ai intoarce oricand, indiferent de anotimp. Recunosc! pe mine m-a cucerit iremediabil, iar vizita de la finalul anului trecut mi-a reconfirmat ca ne vom revedea din nou si din nou si din nou...

Praga are acel aer de poveste pe care il regasesc din ce in ce mai rar in orasele devenite mult prea turistice, are o atmosfera relaxanta si totusi responsabila, oamenii isi respecta si isi iubesc orasul, iar dincolo de fiecare coltisor de strada pare sa ti se pregateasca o surpriza. Orasul este si foarte fotogenic, cu turnuri medievale inalte din care panoramele asupra castelului, a Vltavei si a acoperisurilor sunt bucatele din sufletul orasului pe care le poti lua cu tine acasa (pana la urmatoarea revedere).

Sunt multe locuri de vazut in Praga, pentru ca insusi orasul este un muzeu in aer liber. Daca stau mai bine si ma gandesc, poti descoperi si intelege orasul, fara sa fie nevoie sa vizitezi niciun muzeu, ci doar mergand agale pe strazile inguste, cu piatra cubica, umbrite de turnuri in stil gotic si case ce poarta mandre insemnele breslelor. Si totusi, daca va decideti sa si vizitati cate ceva, atunci cand va aflati in Praga, am selectat pentru voi 15 obiective cu spirit praghez:

Romania (34) - La via Bratienilor - Vila Florica

Am ajuns pe Domeniul Florica din Stefanestii Noi, jud Arges intr-o zi de iarna calduta, fara zapada, cu cer senin si soare bland, fara sa stim prea multe despre refugiul Bratienilor dintre dealurile argesene acoperite candva cu vie (de aici si numele de "La vie", dat de Carol I). Surpriza a fost cu atat mai mare cand conacul neoromanesc dintre copacii inalti si batrani a inceput sa isi spuna usor, usor povestea impletita cu file din istoria Romaniei, prin vocea ghidului, o doamna draguta si extrem de atasata emotional de acest loc (sau cel putin acesta este sentimentul pe care ni l-a transmis pe parcursul vizitei noastre).

Dinastia Bratienilor (cred ca o putem numi asa fara falsa modestie) a fost una dintre cei mai importante familii de pe scena politica romaneasca, a dat 3 prim-ministri si a fost acolo la fiecare moment important din istoria nationala de dinainte de comunism: Razboiul de Independenta de la 1877, Marea Unire a Principatelor de la 1918, aducerea in tara a principelui Carol I, infiintarea Partidului Narional Liberal sau reformele pentru democraria interbelica. In 2018 este anul centenar al Romaniei si cu siguranta nu vom putea vorbi despre Romania fara sa amintim de Bratieni si cu siguranta ar trebui sa amintim si de Florica, caci in saloanele sale s-au elaborat strategii in timp de pace si razboi, s-au alcatuit si destituit guverne si s-a analizat si dezbatut Independenta si Unirea Romaniei.

Exercitiu de imaginatie (6) - Cum m-am apucat de citit sau cum am descoperit limbajul secret al oamenilor mari?

Imi amintesc cum în fiecare seară tata ne citea poveşti înainte de culcare. Cărtile acelea groase, cu mult scris şi fără poze mi se păreau, pe la 4-6 ani, ceva deopotrivă fascinant şi de neînteles.   

Cum de pot oamenii mari să vadă o lume atât de minunată în acele lungi şiruri de "scălămbăieli" negre? Cum de Nils Holgersson, de la televizor, prindea în fiecare  seară viaţă atunci când cartea cu coperti groase şi galbene era în mana tatălui meu, dar în mâna mea era doar grea şi dureroasă, dacă o scăpam pe picioare? Imi imaginam că trebuie să fie la mijloc un pic de magie şi un limbaj secret al oamenilor mari.

Romania (33) - De vorba cu istoria la Cula Racovita din Mioveni

Sunt curioasa: pentru cati dintre voi orasul Mioveni pare o destinatie turistica, fie a si de weekend? Sau cati dintre voi asociaza localitatea argeseana si cu altceva decat locul unde se fabrica batrana noastra Dacia? Intuiesc ca numarul celor cu o viziune diferit fata de micul orasel este relativ mic si admit ca, pana nu de mult si eu faceam parte dintre cei care considerau Mioveniul un fel de comuna mai mare, in care sau pe langa care se afla si Uzina Dacia. Ei bine, noi cei pasionati de calatorie trebuie sa fim mereu pregatiti sa fim surprinsi, iar Mioveniul "mi-a dat un pic este nas" si mi-a reamintit ca travellingul nu face casa buna cu ideile preconcepute, dar apoi a fost generos si si-a dezvaluit, incet povestea:

Romania (32) - Palatul brancovenesc de la Potlogi

Inceputul de februarie a dat startul sirul calatoriilor din 2018; si cum vremea tinea cu noi, iar ultima luna de iarna s-a aratat mai blanda decat in alti ani, am pornit usor, nu departe de Bucuresti pentru a descoperi inca un coltisor de Romanie frumoasa, dar mai putin cunoscuta.  I-am avut ca parteneri de calatorie pe prietenii nostri de la Terra Incognita, iar prima oprire dintr-o zi plina de surprize a fost la Potlogi, unde am viziatat Ansamblul Brancovenesc, renovat recent si redat publicului, dar inca prea putin cunoscut, chiar si pentru cei care tranziteaza des zona.

Detaliile interesante despre ceea ce urma sa vedem au inceput inca de la numele localitatii aleasa de Costantin Brancoveanu pentru constructia Palatului - Potlogi - care vine de la „potlog”, un petec de piele folosit de cizmarul carpaci (adica potlogarul) pentru a repara incaltamintea. Cat de buni erau satenii din acea zona la petecitul incaltamintei nu ne spune istoria, insa numele s-a pastrat si are o rezonanta aparte.

Cehia (2) - 5 obiective gratuite in Praga

La poarta castelului praghez

Centrul Pragai si toata zona veche a orasului este un imens muzeu in aer liber, iar daca vreme o permite nu ezita sa te plimbi pana simti cum iti zvacnesc talpile de la atata mers pe jos. Pentru mine a fost si ramane o incantare sa bat stradutele cu piatra cubica, stramte si intortocheate si sa ma las surprinsa de fiecare coltisor de strada: aici o monograma cu insemnele breslei, o statuie catarata pe zid, un graffiti inteligent alcatuit si cu mesaj puternic si totusi subtil, o vitrina interesant si care de imbie sa treci pragul pub-ului sau al magazinului si cate si mai cate. Praga ofera o multime de locuri si lucruri interesante de vazut deopotriva celor pasionati de istorie si vechi, dar si celor dornici de distractie si urban-cool, ceea ce o face destinatia ideala indiferent din ce categorie faci parte. Si cum toti incercam sa ne simtim bine, fara ca bugetul sa fie dat peste cap, iata cateva sugestii de locuri pe care ar trebui sa le incluzi in programul tau si (unde mai pui) le poti vedea gratis in Praga:

Raftul de calatorie (25): Zeii Tangoului (autor: Carolina De Robertis)

Sursa: Pinterest

Zeii Tangoului a fost tema pentru a 2a intalnire a clubului de lectura Damen Tango si recunosc ca am primit-o cu entuziasm amestecat cu o doza de scepticism: o carte despre muzica, tango, saracie, dragoste neimplinita si note de erotism (asa cum anunta synopsis-ul de pe  coperta) si foarte putin despre calatorie - cel putin asa parea la prima vedere! Am acceptat totusi sa depasesc un pic tematica Raftului de Calatorie manata mai mult de curiozitate - prima carte (a mea) despre America de Sud, cultura argentiniana si Lumea Noua, in plina ascensiune, sufocata de valuri de imigranti veniti de dincolo de ocean la inceputul secolului 20. Pana la urma, o buna ocazie sa aflu lucruri noi despre un al coltisor de lume, mi-am zis.

Acum, la finalul lecturii, pot spune ca intreaga poveste m-a surprins si tinut cu sufletul la gura pana la ultima fila: o calatorie ce porneste din Italia rurala si ajunge fix pe strazile Buenos Aires-ului si in lumea tangoului aflat si el la inceput, pornind din cartierele marginase unde povestea dansului se impleteste cu cea imigrantii veniti aici din Europa in cautarea unui trai mai bun, inghesuiti in conventillos-urile insalubre si lipsite de intimitate, cu povestea femeilor devenite prostituate in lupta pentru supravietuire pe un taram necunoscut, dar si a cabareului de lux si castigurilor fabuloase, pentru ca in final povestea sa ne poarte in Montevideo, Uruguay intr-o atmosfera ceva mai calma si asezata decat a Buenos Aires-ului, dar la fel de pitoreasca.

Cehia (1) - Magie si sarbatoare - Pietele de Craciun din Praga si Karlovy Vary

La fereastra unui restaurant praghez

Craciunul la Praga a fost unul dintre visele implinite in 2017 si asta nu doar pentru frumusetea de poveste a Pietei de Craciun, cat si pentru oras in sine. De data aceasta a fost a 3 oara cand am vizitat capitala Cehiei, insa prima in care am gasit-o gatita in haine de sarbatoare (un pic de zapada ar fi transformat-o in feerie) si a fost intr-adevar de basm, asa ca nu stiu cum se vede Praga prin ochii altora, insa pentru mine ramane in top si m-as intoarce aici ori de cate ori as avea ocazia.


Revenind la povestea de iarna din Praga si ultima plimbare calatorscopica din 2017:

Ca si in alte capitale sau orase mari si aici sunt amenajate mai multe piete de Craciun; in fapt, in aceasta perioada cam tot ce inseamna zona pietonala se transforma in mini satuc format din casute de lemn, care cu bunatati specifice perioadei, care cu suveniruri, cadouri sau idei bune de luat acasa. Cea mai mare si mai cunoscuta dintre pietele de Craciun pragheze este cea din Piata Orasului Vechi (Staromestske Namesi), unde, inconjurate de cladirile cu arhitectura gotica, baroca si renascentista, alaturi de bradul imens decorat cu luminite si mini-vitralii rotunde, casutele din lemn creaza o atmosfera de sarbatoare. Aici targul de Craciun se deschide pe 2 decembrie, iar casutele isi inchid usitele pe 6 ianuarie. Asadar, si dupa Revelion puteti sa dati o fuga pe aici in cautarea atmosferei de sarbatori.