Citind cartea ai senzatia ca stai la un ceai, intr-un cerc de prieteni, iar cineva (in acest caz Maude) povesteste despre experienta sa intr-o tara cu totul necunoscuta; uneori cu ironie si umor, alterori critica, cateodata impresionata, mereu comparand cu experientele anterioare, insa oferind de fiecare data detalii despre cadrul si contextul in care are loc fiecare actiune/eveniment. Trecerile de la un subiect la altul se fac brusc, ca si cum ai rememora anumite evenimente, care se leaga de altele si altele fara a tine cont de o cronologie aparte, ci mai degraba de senzatia/feeling-ul pe care fiecare experienta a lasat-o.
Povestirile sunt mai putin conectate la evenimentele istorice, cat mai degraba la viata cotidiana, vazuta prin ochii unui om simplu, cu un nivel ridicat de cultura si cu acces in casele si cercurile familiilor din inalta societate (ministrii, ambasatori, etc), dar si a comunitatilor anglofone, franceze si germanice din Bucurestiul antebelic (sa nu uitam ca actiunea se petrece in perioada 1889-1911).
Povestirile sunt mai putin conectate la evenimentele istorice, cat mai degraba la viata cotidiana, vazuta prin ochii unui om simplu, cu un nivel ridicat de cultura si cu acces in casele si cercurile familiilor din inalta societate (ministrii, ambasatori, etc), dar si a comunitatilor anglofone, franceze si germanice din Bucurestiul antebelic (sa nu uitam ca actiunea se petrece in perioada 1889-1911).