Istanbul (5) - Istanbul si altfel... mai creativ

Impresia de ansamblu pe care mi-a lasat-o Istanbul-ul a fost aceea a unui oras conservator si traditionalist, in care timpul pare ca sta in loc, suspinand (in soapta) dupa perioada de glorie a maretului si intinsului Imperiu Otoman. Dar, pe ici pe colo, pe unde si cand nu te astepti Istanbulul te surprinde, explodeaza prin culoare, magie si detalii; o combinatie intre nou si vechi, intre traditie, istorie si modern care te lasa fara cuvinte.

Dupa vizita la Palatul Dolmabahce, mergand in directia opusa fata de statia tramvaiului T1, pe langa zidurile palatului, am dat peste Muzeul Colectiilor Palatului (Saray Koleksiyonlari Muze): o cladire cu un singur nivel, din piatra, care, privita de afara nu spune prea multe. Ei bine, este unul din muzeele care mi-au placut cel mai mult in Istanbul. 

Bucuresti (15) - Moghioros: Parcul copilariei mele

In caz ca va intrebati, in poza sunt eu,  la cules de papadii in Moghioros

Am locuit intotdeauna in Drumul Taberei, iar Parcul Drumul Taberei sau Parcul Moghioros (asa cum se numea inainte) a fost "martorul" multor peripetii ale copilariei, si mai tarziu a adolescentei mele. Una dintre imaginile pe le asociez cu parcul sunt zecile de papadii pe care, mica fiind le "vanam" si apoi incercam sa le suflu dintr-o rasuflare (imi si iesea de cele mai multe ori). Dar tot aici am invatat sa merg pe bicicleta si mai tarziu pe role, aici m-am suit prima data intr-un copac (cred ca era o salcie), tot de aici m-am ales cu o sumedenie de vanatai si julituri jucand v-ati-ascunselea. Mai tarziu in Moghiors m-am plimbat prima data cu un baiat si tot aici povestem cu prietenele micile aventuri romantice de la scoala. Sunt cu siguranta zeci de amintiri si momente frumoase care ma leaga de acest loc si pe care le voi rememora mereu cu drag.

Bucuresti (14) - Prima experienta cu raci

Calatoriile vin de multe ori la pachet cu diferite experiente culinare, tipice pentru regiunea pe care o vizitezi. Chiar si un preparat banal, cum este omleta poate fi adus la rang de arta daca este preparata in Mont St. Michel, dupa reteta secreta a Madam(ei) Poulard (detalii aici). Un strop de creativitate, un pic de istorie si o doza mare de marketing,sunt suficiente pentru a te convinge ca "mai bun nu se poate".

Dar sunt si preparate care, daca nu le-ai gustat la fata locului, iti raman in minte si astepti ocazia cea mai potrivita pentru a le experimenta. Uneori trec ani bun (mai si uiti pe parcurs), dar odata ce "simturile ti s-au trezit" devine obligatoriu de incercat.

Una dintre dorintele si totodata curiozitatile "tineretii mele" a fost sa mananc raci. Visam sa ii incerc inca de

Raftul de calatorie (14) - Din nou in Provence (autor: Peter Mayle)

"Sa-ti incepi o zi calduroasa in Luberon stand pe o terasa cu o ceasca de café crème, auzind bazaitul albinelor in pajistea cu levantica si avand in fata ochilor verdele stralucitor al padurii este mai placut decat sa te trezesti dintr-odata bogat" - poti oare sa il contrazici pe Peter Mayle, cand citesti aceste randuri?

De buna seama ca nu. Dar daca nu te afli in Luberon sau nici macar pe aproape, inchizi ochii si visezi.

Iar pentru ca suntem in plina vara, imbogatim Raftul de calatorie cu o noua poveste marca Peter Mayle din insorita si apetisanta Provence. O lectura placuta, scrisa cu umor, sarcasm si talent (muuuult talent); o carte ideala pentru vacanta, de citit pe plaja sau la umbra unui pom, langa un pahar de limonada cu gheata.

Istanbul (4) - Gustul Istanbulului

Inainte de toate si de orice, Istanbulul este o experienta culinara! Pe cat de mare si populat este, pe atat de multe si variate preparate gastronomice vei gasi, la orice ora si oriunde te-ai duce. Pentru pofticiosi, aici va fi raiul pe pamant, caci nu va fi vitrina din care un preparat delicios sa nu le faca cu ochiul si unde mai pui ca preturile sunt pentru toate buzunarele: pentru cei infometati care doresc ceva rapid, pentru fitosi, pentru turistii curiosi sa incerce cat mai multe, dar pentru localnicii obisnuiti.

Asa ca activati-va papilele gustative si hai sa facem un tur printre preparatele pe care le-am degustat in periplul prin fosta capitala a Imperiului Otoman.

Romania (14) - Palatul Mogosoaia, de la istorie la picnic

Dupa 2 ani in care nu il mai vazusem, sambata am revizitat Palatul Mogosoaia. Trebuie sa recunosc ca a fost o reala placere si surpriza, in acelasi timp. Zic placere, pentru ca nu ai cum sa nu te bucuri de tot peisajul pe care ti-l ofera domeniul: de la intinderea de verde si padure, laconstructiile din caramida rosie si ornamente ondulate scluptate in piatra, de sclipirire si clipocetul apei lovind incet treptele de piatra ale loggiei si toate acestea intr-o zi senina (semi)racoroasa de vara. Iar surpriza - pentru ca, am vazut schimbari reale (a se intelege in bine), fata de ceea ce exista aici in urma cu doi ani - am vazut cosuri de gunoi, iar bancile au fost schimbate, iarba este udata si tunsa (si are un aspect ingrijit), marginea aleilor a fost inveselita cu flori, la fel si stalpii de iluminat; locurile de picnic sunt semnalate cu pancarte, indicatoare, paza si grupuri de turisti (locali sau straini) care veneau fie cu masina, fie cu transportul in comun sau cu autocarul. Deci se poate! si incepem sa ne apropiem de ceea ce ar trebuie sa fie un o fosta curte domneasca.

Palatul, alaturi de intreg ansamblu de la Mogosoaia a avut o istorie tumultoasa: consturit si aflat pentru 120 de ani in poseia familiei Brancoveanu, confiscat de turci, rascumparat si apoi intrat in posesia familiei Bibescu, deteriorat de bombardamente in timpul Primului Razboi Mondial, renovat, nationalizat si devastat de oameni, dar si de cutremure, edificiul a fost transformat in cele din urma in muzeu.