Raftul de calatorie (13) - La drum cu matusa-mea (autor: Graham Greene)

Graham Greene spunea despre cartea sa: „La drum cu matusa-mea e singura carte pe care am scris-o doar pentru a ma amuza.” Oare chiar asa sa fie? Cu fiecare pagina cartea iti trezeste mai multe intrebari, decat te clarifica, fiecare rand mai adauga o enigma, incurca mai tare lucrurile care pareau pana atunci clare...si cred, ca atunci cand cunosti finalul, reactiile cititorilor pot parea amuzante. Cu toate acestea, am vazut in "La drum cu matusa mea" o poveste despre parteneri de calatorie si legaturile care se creaza intre ei, despre cum timpul petrecut in compartimentul trenului indeamna la conversatie si socializare, despre cum fiecare calatorie pe care o facem e o noua ocazie sa cunoastem si sa ne cunoastem pe noi insine, sa ne descoperim altfel decat am facut-o pana atunci.

Romania (13) - Micul Trianon de la Floresti - o bijuterie pierduta si o poveste trista

"Adevarat paradis terestru, cu atat mai impresionant cu cat nici de pe calea ferata ce traverseaza campia intre Floresti si Baicoi, nici imprejurimile prafuite ale proprietatii, nici drumul desfundat care leaga gara de castel nu lasau sa se intrevada ceva asemanator. Colorit bogat, armonios impartit: straturi inflorite, catifeaua de un verde intens a pajistilor netede, carpeni ramurosi, tunsi impecabil, tufe pline de flori mirositoare; bazine, fantani arteziene dupa moda franceza, linia clasica a aleilor lungi, cu pietrisul fin bine netezit, care aminteau gradinile de la Versailles, inviorate de asfintitul soarelui de mijloc de august; palcuri de vile luminoase si de pavilioane vesele, impodobite cu capucine și muscate". - in aceste cuvinte descria Maria Tescanu Rosetti, nora lui George Grigore Cantacuzino palatul de la Floresti.

La 100 de ani si ceva de la finalizarea constructiei (in 1913), aproape nimic nu mai aminteste de paradisul terestru, insa ruinele intr-o avansata stare de degradare continua seria locurilor frumoase din Romania, in jurul carora s-ar putea tese sute de povesti, ce cad victime ale nepasarii si probabil a intereselor ascunse.Desi Calatorscop este despre calatorii si locuri pe care va recomand sa le vizitati, nu pot trece cu vederea monumentele cu un imens potential turistic care sunt lasate (de cele mai multe ori voit) in paragina.

Raftul de calatorie (12) - Tara cu un singur gras (autor: Adelin Petrisor)

Daca nu poti vizita o anumita tara, din motive independente de tine, poti calatorii acolo, macar imaginar, ajutat de istorisirile celor care au avut acest "privilegiu" (inca sunt intr-o dilema in ceea ce priveste ghilimele). Si cum Coreea de Nord nu e o tara accesibila orisicui, am profitat de experienta lui Adelin Petrisor din 2012, citind cartea sa: "Tara cu un singur gras", pe de-o parte un exercitiu jurnalistic, pe de alta parte o experienta care te marcheaza si forteaza totodata sa rememorezi vremuri de mult apuse, dar oricum ai privi-o, o sansa unica.

Daca ar trebui sa caracterizez cartea in doar cateva cuvinte, as ca este scrisa cu o doza mare de (auto)ironie si cu o subiectivitate ce tinde sa fie cat mai obiectiva cu putinta. V-am bagat in ceata? Pai sa va explic mai pe  larg: